Skip to content

Arma președințială de 20 de lei folosită în România împotriva jurnaliștilor

Arma președințială de 20 de lei folosită în România împotriva jurnaliștilor

Un fenomen tot mai îngrijorător ia amploare în Europa. Efectele sale sunt atât de importante și dăunătoare împotriva democrației, încât Uniunea Europeană a decis să ia măsuri pentru a-l contracara. Este vorba despre SLAPP (Strategic Law Suits Against Public Participation), adică „acțiuni strategice în justiție împotriva mobilizării publice”.

„Aș fi fost ruinat financiar. Stresul creat de astfel de procese este incredibil. Ne forțează să ne abandonăm principiile”, a declarat pentru BIRN unul dintre zecile de jurnaliști din România care a fost târât în procese pentru că ar fi afectat imaginea unor oameni de afaceri.

Așa numitele Acțiuni Strategice Împotriva Mobilizării Publice (SLAPP –  Strategic Lawsuit Against Public Participation) îi pot ruina financiar pe jurnaliști și, totodată, îi pot distruge psihic. Poate că cea mai gravă consecință este totuși autocenzura. Adesea, acțiunile în justiție sunt retrase de către reclamant abia după ce au avut un impact psihologic și financiar asupra jurnalistului.

Folosirea legislației ca armă împotriva jurnaliștilor nu este o noutate, dar recent această chestiune a căpătat o relevanță internațională. Reportera de investigație malteză Daphne Caruana Galizia, care a fost ucisă cu o mașină capcană, avea la momentul morții sale zeci de procese în SUA, Marea Britanie și Europa.

Uciderea ei a atras atenția asupra existenței problemei SLAPP. Potrivit unui raport din 2022 al CASE – Coaliția împotriva SLAPP din Europa, numărul proceselor strategice a crescut vertiginos în ultimii zece ani.

Glonțul numit „ordonanța președințială”

Dezvăluirile despre afacerile murdare din fotbal au generat mari probleme financiare Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație, CRJI, o cunoscută asociație a jurnaliștilor de investigație din România.

În decembrie 2016, CRJI a început să publice articole pe theblacksea.eu în cadrul proiectului Football Leaks, o investigație transfrontalieră de amploare, bazată pe cea mai mare scurgere de date din lumea fotbalului.

Aproape 19 milioane de documente au fost obținute de publicația germană Der Spiegel, parteneri fiind publicații importante din mai multe țări europene.

Doi oameni de afaceri turci, Arif Efendi și Arif Tevfik, precum și una dintre firmele lor, s-au numărat printre principalii protagoniști în aceste dezvăluiri. La doi ani după ce numele lor au fost menționate în articole, cei doi Arif au dat în judecată CRJI în mai multe procese.

Primul pas a fost obținerea unei ordonanțe președințiale pentru a le fi eliminate numele de pe site. Această ordonanță este o procedură specială din legislația românească prin care o instanță poate dispune o măsură temporară în cazuri urgente. Aceasta trebuie să fie pusă în aplicare imediat.

Reclamanții au evitat să spună judecătorului român dacă au acționat în instanță și Der Spiegel, Le Soir, Politiken, El Mundo sau L’Espresso, parte a proiectului Football Leaks.

Judecătorul care emite ordinul nu judecă fondul problemei. Procedura este utilizată în principal în dispute de familie, de proprietate sau cazuri de executare silită. De exemplu, judecătorul poate dispune măsuri temporare în legătură cu un divorț sau cu construcția unei clădiri.

În contrast cu lentoarea celor mai multe procese din România, ordonanța președințială este judecată în doar câteva zile, de multe ori persoana împotriva căreia este îndreptată nefiind măcar informată cu privire la această măsură.

Tot mai mulți oameni de afaceri sau politicieni apelează la această procedură juridică pentru că taxa pentru emiterea unei ordonanțe președințiale este de doar 20 de lei, aproximativ patru euro. Dacă reclamanții solicită bani, taxa poate ajunge până la 200 de lei. În paralel, ei deschid cel puțin un alt proces.

La doi ani de la apariția articolelor, când nu se justifica nicio urgență, Arif Efendi, Arif Tavik și Doyen Sports au obținut o ordonanță președințială pentru a le fi șterse numele și fotografiile din articolele Football Leaks.

Mai mult, judecătorul a considerat că oamenii de afaceri turci sunt persoane private, fără funcții sau activități publice în România, astfel că numele lor nu ar fi trebuit menționate. Judecătorul a mai decis că, întrucât jurnaliștii nu au indicat sursa informațiilor, iar datele au fost obținute „pe căi netransparente”, s-au adus astfel grave prejudicii imaginii și demnității reclamanților.

În ianuarie 2019, CRJI a fost obligată să retragă articolele până la data soluționării definitive a procesului, dar nu a făcut acest lucru pentru că nu fusese notificată cu privire la emiterea ordonanței.

Puțin mai devreme, în decembrie 2018, în aceeași zi în care a fost depusă cererea de ordonanță președințială, avocații români ai familiei Arif au înregistrat un alt dosar în care au solicitat aceleași lucruri: eliminarea numelor și interzicerea publicării pe viitor a unor articole legate de reclamanți. În februarie 2021 instanța le-a respins cererea, dar au făcut apel. Următorul termen a fost stabilit pentru decembrie 2022.

Au urmat alte procese, în unul dintre acestea, în care instanța a obligat CRJI să plătească 1.000 de lei, aproximativ 200 de euro, pentru fiecare zi în care nu a eliminat numele și fotografiile de pe site. S-au strâns astfel aproape 73.000 de euro în acest fel, fără dobânzi penalizatoare. BIRN i-a cerut președintelui CRJI să explice cum a gestionat asociația situația existentă, dar acesta nu a răspuns până la ora publicării acestui articol.

Malaezianul Wei Seng (Paul) Phua, al cărui nume a apărut, de asemenea, în Football Leaks, nu a fost la fel de norocos ca oamenii de afaceri turci. Deranjat că numele său a fost asociat cu o triadă din Hong Kong, ceea ce i-ar fi afectat credibilitatea și afacerile, el a dat în judecată și CRJI și pe cei doi jurnaliști străini care au scris articolul.

Cererea sa de ordonanță președințială, depusă în iunie 2019, a fost însă respinsă, deoarece CRJI transferase site-ul theblacksea.eu către o societate offshore din Cipru și niciunul dintre autori nu era membru al asociației. Judecătorii români au decis că Phua trebuie să își caute dreptatea în instanțele cipriote.

Phua are pe rol un alt proces în România, tot pentru ca numele său să fie înlăturat dintr-un articol. În martie 2022, instanța i-a respins cererea, dar el poate face apel.

Reclamanții câștigă întotdeauna

Unul dintre autorii articolului despre Phua a explicat pentru BIRN problemele cu care se confruntă jurnaliștii care devin ținte în justiție. În primul rând, spune el, jurnaliștii sunt, în general, plătiți prea prost pentru a-și permite un avocat.

O soluție în acest sens este găsirea unui avocat care să îi reprezinte pro bono sau să solicite ajutor financiar de la organizații precum Media Defence, European Centre for Press and Media Freedom sau Reporters sans Frontieres, RSF.

Cu toate acestea, există doar un număr limitat de avocați care lucrează pro bono, iar organizațiile amintite mai sus oferă sume limitate, astfel încât va fi din ce în ce mai dificil pentru jurnaliști să găsească ajutor, pe măsură ce crește numărul de procese de tip SLAPP.

Sursa foto: Raportul CASE din 2022

„Persoanele care au bani de cheltuit pe procese câștigă indiferent de rezultatul acestora. Fie jurnalistul renunță și elimină articolul, fie acesta se confruntă cu un proces lung, de luni sau ani de zile, care este obositor și astfel este descurajat să mai facă alte investigații”, a subliniat acesta.

Lipsa de resurse financiare în cazul jurnaliștilor români în ceea ce privește reprezentarea în instanță a fost semnalată într-un raport din 2022 al Center for Media Pluralism and Media Freedom.

Potrivit acestuia, majoritatea jurnaliștilor lucrează în condiții precare, cu perspective profesionale și financiare incerte. O problemă identificată în document este lipsa unor inițiative parlamentare serioase, bazate pe dovezi, care să abordeze provocările cu care se confruntă jurnalismul.

„Nu este pe deplin clar dacă utilizarea SLAPP este în creștere sau dacă ceea ce crește este, de fapt, atenția acordată acestora”, se arată în raport.

„Unii politicieni atacă jurnalismul combativ care îi face să se simtă inconfortabil și folosesc, de asemenea, SLAPP. În 2021, într-o campanie extraordinar de prolifică și persistentă, Daniel Băluță, primarul Sectorului 4 din București, a intentat 20 de procese împotriva jurnaliștilor de la cotidianul Libertatea și a depus plângeri la alte câteva instituții ale statului”, se amintește în raport.

La nivelul presei locale, situația este și mai gravă, deoarece acești jurnaliști trebuie să facă față și intereselor politice ale șefilor și proprietarilor instituțiilor media unde lucrează.

Un jurnalist cu care a discutat BIRN, care a cerut să-și păstreze anonimatul, a declarat că, în cazul său, un parlamentar al Partidului Social Democrat, PSD, deranjat de 60 de articole, a dat în judecată redacția și jurnaliștii acesteia, printre care se numără și proprietarul publicației. De-a lungul a mai multor ani de procese, au existat numeroase negocieri între proprietar și politician.

„Procesul m-a afectat atât din punct de vedere mental, cât și financiar. Avocații care ne-au apărat au fost atrași în sfera PSD. Oamenii de afaceri care cumpărau publicitate în ziarele pe care le coordonez erau sub amenințare politică. Am fost izolat… au  fost forțați, prin intermediul banilor veniți de la partid, să nu mai colaboreze cu mine.”

UE contraatacă cu o directivă

Cum utilizarea SLAPP este în creștere în Uniunea Europeană, Parlamentul European a condamnat, în două rezoluții din 2020 și 2021, utilizarea unor astfel de acțiuni pentru a reduce la tăcere sau a intimida jurnaliștii de investigație.

Afirmând că jurnaliștii joacă un rol important într-o democrație și că aceștia trebuie să fie protejați, Comisia Europeană a trimis mai multe recomandări statelor membre în aprilie 2022, ca parte a unei viitoare directive anti-SLAPP.

În prezent, niciunul dintre statele membre nu dispune de garanții specifice împotriva unor astfel de proceduri și nici la nivelul UE nu există norme care să abordeze acțiunile SLAPP.

Viitoarea directivă, al cărei text face obiectul unei dezbateri publice, a fost publicată în aprilie 2022 și va impune statelor membre să își revizuiască legislația astfel încât reclamanții să nu poată utiliza procedurile SLAPP împotriva jurnaliștilor.

Potrivit documentului, în cazul în care un jurnalist este dat în judecată, acesta poate solicita o respingere rapidă a acțiunii. În acest caz, reclamantul trebuie să dovedească faptul că cererea nu face parte din categoria SLAPP, adică este în mod vădit nefondată.

Cei care inițiază acțiuni SLAPP invocă adesea defăimarea, dar și încălcarea legislației privind viața privată sau protecția datelor. Însă Comisia Europeană afirmă că dreptul la protecția datelor cu caracter personal nu este un drept absolut.

Articolul 85 din GDPR prevede un echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal și dreptul la libertatea de exprimare și de informare, inclusiv prelucrarea în scopuri jurnalistice sau în scopul exprimării academice, artistice sau literare.

Afectarea reputației nu este întotdeauna dovedită

Grupul Partidului Popular European (PPE), de centru, cel mai mare bloc politic din Parlamentul European, a fost unul dintre promotorii directivei anti-SLAPP și caută să protejeze jurnaliștii de investigație și libertatea presei în UE, potrivit unei declarații din 2018.

Dar preocupările PPE în ceea ce privește presa nu par să fi fost împărtășite de Ramona Mănescu, membră a Partidului Național Liberal, fost europarlamentar al acestui grup între 2007 și 2019 și ulterior ministru de externe al României pentru o scurtă perioadă.

Politiciana a dat în judecată Rise Project, o organizație românească de jurnaliști de investigație, susținând că a fost ținta unei serii de articole legate de tranzacții imobiliare suspecte, în care ar fi fost implicată familia ei.

Deși articolele începuseră să fie publicate de câțiva ani, Mănescu s-a declarat vexată de dezvăluiri abia în iulie 2019, când a solicitat fără succes o ordonanță președințială de eliminare a articolelor și de interzicere a publicării altora.

Ea a susținut că articolele, preluate și de alte publicații, nu erau de interes general, dar au generat sute de comentarii malițioase și astfel i-au lezat reputația.

Conform Codului civil al României, pentru a emite o ordonanță președințială, reclamantul trebuie să furnizeze dovezi credibile că drepturile sale au fost încălcate și că prejudiciul cauzat este greu de reparat.

Dar Mănescu nu a reușit să facă acest lucru. De asemenea, judecătorul care i-a respins cererea a decis că articolele sunt de interes public și a considerat că o ordonanță președințială în acest caz ar fi restricționat libertatea de exprimare.

Tot în iulie 2019, Mănescu a solicitat aceleași lucruri într-un alt dosar și a cerut 15.000 de euro daune morale. Ea a susținut că Rise Project ar fi trebuit să cenzureze articolele calomnioase înainte de a fi publicate, deoarece acestea îi încălcau dreptul la viață privată, onoarea și reputația.

Fostul europarlamentar a câștigat acest proces, dar instanța i-a acordat doar 4.000 de euro și, lucru important, a permis ca articolele să rămână pe site-ul Rise Project.

Magistratul a considerat că jurnalistul a pornit de la informații veridice, dar ulterior a denaturat realitatea prin judecăți de valoare care ar fi putut induce în eroare publicul. „În aceste circumstanțe, instanța reține că protejarea libertății de exprimare nu poate prima în fața demnității, onoarei, reputației și imaginii reclamantei”, a hotărât judecătorul.

Rise Project a pierdut și apelul, dar bucuria lui Mănescu a fost de scurtă durată. În iunie 2022, Curtea de Apel București a casat cele două sentințe anterioare și a dat dreptate jurnalistului și asociației Rise Project. Fosta europarlamentară trebuie să plătească acum puțin peste 18.000 de lei, aproximativ 3.600 de euro, cheltuieli de judecată. Soluția este definitivă.

Între timp, în aprilie 2021, Mănescu a intentat, fără succes, un nou proces împotriva Rise Project. Nu există date că ea ar fi făcut apel la decizie. BIRN i-a cerut unuia dintre fondatorii Rise Project să comenteze aceste procese, dar nu a primit vreun răspuns până la ora publicării articolului.

Sistemul tinde să se opună schimbării

Judecătorii români au tendința de a accepta cererile de ordonanță președințială și de a da dreptate reclamanților care se simt lezați în onoarea lor, chiar și atunci când acest lucru nu este suficient de clar. Situația ar trebui să se schimbe odată cu intrarea în vigoare a directivei anti-SLAPP, când România va trebui să își modifice legislația.

Există, însă, un mare impediment. Majoritatea politicienilor români încearcă să amâne pe cât posibil transpunerea directivelor UE în legislația națională sau să le schimbe sensul.

Un exemplu este legat de avertizorii de integritate. Modul în care directiva europeană a fost transpusă în legislația românească a atras critici din partea societății civile, dar și din partea Parchetului European.

România risca să intre în procedura de infringement din cauza amânărilor succesive ale legislației privind avertizorii de integritate, astfel că proiectul de lege a trecut rapid prin Parlament, dar cu modificări majore față de modul în care fusese convenit cu oficialii europeni.

Tendința sistemului este de a se opune modificărilor. Există, de asemenea, judecători care își asumă public afilieri politice, deși acest lucru este interzis, și au o mare aversiune față de mass-media. Din acest motiv, chiar dacă UE impune directiva, ar putea dura ceva timp până când jurnaliștii vor fi pe deplin protejați de astfel de acțiuni SLAPP.

Articol produs în cadrul programului Digital Rights Programme for Journalists 2022 al BIRN – Balkan Investigative Reporting Network.

Varianta în limba engleză: Romania’s Hard-Pressed Journalists Await EU Rescue From SLAPPs

Foștii șefi ai Academiei de Poliție, trimiși în judecată pentru amenințarea unei jurnaliste

Cea mai mocirloasă instituție din România: POLIȚIA

Un ofițer de la Academia de Poliție „A.I. Cuza” a amenințat cu moartea o jurnalistă