Presa s-a inflamat zilele acestea că membrii unor clanuri infracționale din Țăndărei au scăpat de pedeapsă după ce niște judecători le-au schimbat încadrarea juridică, astfel încât faptele s-au prescris.

Clanurile din Țăndărei nu puteau prospera însă dacă nu aveau fir direct cu șefii Poliției din județ.

Patru jurnaliști: eu, colegul Petru Zoltan, Katie Brown și David Fuller, ambii de la ITN / Channel 4, am simțit pe pielea noastră Țăndăreiul.

O poveste cu sechestrări ca-n filme și polițiști mânjiți.

La începutul lunii august 2007, înainte de celebrele percheziții și raiduri ale Poliției Române în Țăndărei, am făcut o documentare despre traficul de copii trimiși la cerșit în Marea Britanie.

Primul interviu l-am avut cu șeful IPJ Ialomița de atunci, comisarul Stan Bîtlan. Apoi, la Primăria din Țăndărei unde primarul ne-a explicat cât de periculos este să deranjăm interlopii.

Ca să nu fie alertați liderii clanurilor că facem un documentar pentru ITN / Channel 4 am rugat-o pe Katie să rămână în sediul Primăriei, în timp ce eu, Petru și David ne-am dus în cartierul Strachina, cel mai sărac al Țăndăreiului.

Stabilisem ca pretext pentru filmări: condiția femeii rome în societate. Numai așa puteam vorbi cu mame rămase fără copii.

Copii luați de membrii clanurilor și puși să cerșească pe străzile Londrei.

Părinților li se promitea că odraslele vor avea o viață mai bună, că vor trimite bani din cerșit acasă. În Anglia însă deveneau sclavii infractorilor.

David are înfățișare specifică de englez și ne-am sfătuit să nu vorbească deloc în timpul filmărilor, tot pentru a nu da de bănuit care este subiectul.

Oamenilor din Strachina le-am spus că este mut, așa că a fost destul de dificil pentru mine și Petru să comunicăm cu el.

Spre cinstea lui David și-a făcut treaba incredibil, fără să scoată o vorbă. Este greu pentru un cameraman să nu zică nimic ore-n șir.

După câteva ore de interviuri în care am aflat cum ajung copiii pe străzile Londrei, am decis să încheiem.

Un Mercedes alb începuse să dea târcoale prin străzile desfundate din Strachina, așa că am plecat din ceea ce se poate numi cartier.

De la Primărie am recuperat-o pe Katie și înainte de a pleca din oraș, ea a mai vrut niște cadre cu vilele din oraș, mai ales că pe una scria X + Y (nu mai țin minte numele) = UK.

Nici nu am apucat bine să filmăm că autoturismul în care eram a fost blocat de câteva Audi și BMW-uri din care au coborât câțiva indivizi.

Alții au răsărit ca din pământ, astfel că ne-am pomenit înconjurați de zeci de oameni, în mijlocul orașului, la câțiva zeci de metri de Poliție.

Un individ ne-a întrebat cine suntem, de ce filmăm în oraș, dar mai ales în Strachina, și cine ne-a dat aprobare.

I-am spus că vorbisem cu un bulibașă, ceea și făcusem anterior. Nu aveam de unde să știm că acel bulibașă era un rival al celor care ne-au sechestrat în mijlocul orașului.

Țăndăreiul este divizat în câteva clanuri care controlează orașul. Aceleași clanuri și-au împărțit și teritorii în Londra, astfel încât o grupare nu avea ce căuta pe teritoriul alteia.

Un individ mai îndesat a băgat mâna pe geam să scoată cheile din contact, urlând să-i dăm toate casetele, atunci se mai filma pe casetă.

Katie a încercat să-i păcălească dându-le o casetă goală, dar nu a mers. Le-am dat ceea ce filmasem, nu înainte de a fi tăiat la un deget de un personaj care se chinuia să rupă portiera.

În timp ce căutam ceva cu care să opresc sângerarea, am văzut cum mulțimea de indivizi care blocase mașina s-a dat la o parte precum Marea Roșie în fața lui Moise.

S-a făcut un culoar prin care a pășit tacticos un bărbat ce părea a fi liderul lor. Mi-a dat o batistă să mă șterg de sânge și calm m-a întrebat dacă sunt de acord să mergem la Poliție să rezolvăm incidentul.

Firește că am acceptat. Petru a rămas cu Katie, care tremura toată, și cu David în mașină.

Am intrat flancat de vreo 15 indivizi în sediul Poliției din Țăndărei și polițistul de serviciu m-a întrebat care e problema. I-am explicat și a sunat după ofițerul de serviciu.

„Așa vă trebuie, ziariști de căcat”, a spus un subofițer chel care sprijinea o ușă la intrare.

După mai puțin de un minut a coborât ofițerul de serviciu, un tip mic de înălțime, dar dur.

M-a întrebat ce s-a întâmplat, i-am explicat și lui, moment în care câțiva interolpi au început să vocifereze.

Ofițerul a impus respect și i-a dat afară din sediul Poliției imediat, iar aceștia au plecat fără să crâcnească.

A rămas unul dintre lideri care i-a spus polițistului că ei sunt deranjați de faptul că i-am filmat fără să le cerem acceptul.

„V-au intrat în case, în curte?”, a întrebat ofițerul. „Nu!”. „Atunci aveau tot dreptul să vă filmeze”. Le-a spus că nu aveau niciun drept să ne oprească pe stradă așa cum au făcut-o.

A apărut și șeful Poliției din Țăndărei, comisarul Ion Manolache. Tensiunea a fost aplanată și la rugămintea lui Katie, Manolache ne-a însoțit până la Slobozia pentru a fi sigur că nu ni se întâmplă ceva pe drum.

Pe drum, comisarul Manolache ne-a povestit că interlopii din Țăndărei sunt suspicioși cu ziariștii pentru că unul dintre ei fusese ucis în urmă cu câțiva ani de doi indivizi care pretindeau că sunt reporteri la o publicație.

În timp ce eram în sediul Poliției, Katie a sunat doi ofițeri de la Metropolitan Police din Londra care erau la București pentru a investiga clanurile din Țăndărei.

Le-a povestit ce s-a întâmplat. Unul dintre ei a fost chiar inspectorul Bernie Gravett, cel care avea să conducă operațiunea împotriva clanurilor din Marea Britanie și care s-a arătat de curând dezamăgit de finalul procesului.

Polițiștii englezi au alertat șefii Poliției Române și Ambasada Marii Britanii care l-a anunțat imediat pe premierul de atunci, Călin Popescu Tăriceanu.

Mai multe echipe speciale de intervenție au fost pregătite să vină la Țăndărei, după cum a aflat Petru de la un membru al trupei speciale. Din fericire nu a fost cazul.

Pe drum, comisarul Ion Manolache s-a arătat foarte dezamăgit de ceea ce s-a întâmplat și ne-a întrebat de ce nu l-am contactat că rezolva el cu liderii clanurilor să filmăm ce vrem și cum vrem. Aha, sigur!

Se întunecase deja când am ajuns în biroul comisarului Stan Bîtlan, șeful de atunci al IPJ Ialomița.

Bîtlan ne-a mustrat că nu-i cerusem ajutorul. În primă fază, comisarul a spus că nu-i cunoaște pe liderii clanurilor din Țăndărei.

„Ce pot să fac pentru voi? Vreți să depuneți plângere?”, ne-a întrebat.

Răspunsul a fost negativ, știam care sunt riscurile când am intrat pe teritoriul interlopilor. Am cerut în schimb să ne recupereze casetele filmate.

Chiar dacă, chipurile, nu-i cunoștea pe liderii clanurilor, comisarul s-a ridicat și-a luat telefonul mobil și l-a sunat pe șeful suprem al clanului care ne sechestrase.

În mai puțin de 20 de minute aveam casetele intacte deși între Țăndărei și Slobozia sunt vreo 30 de km.

Cu toate că am povestit generalilor din Inspectoratul General al Poliției Române că este suspectă legătura directă dintre un lider de clan și un șef din Poliție, Stan Bîtlan nu a fost anchetat. Nici subalternul său, Manolache.

Abia în vara anului 2009, comisarul Stan Bîtlan a fost demis de la șefia IPJ Ialomița.

Odată cu el a fost schimbat din funcție și șeful Poliției Slobozia, Iosif Chirilă, după ce a fost filmat în ipostaze compromițătoare în casa unui interlop local.

La vreo doi ani de la demararea anchetei, un ofițer al Poliției Române care lucra la caz ne-a spus off the record că își pierduse speranța să vadă condamnări mari. A avut dreptate!

ADRIAN MOGOȘ

Adrian Mogoș este jurnalist freelancer, membru al Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație www.crji.org și al International Consortium of Investigative Journalism www.icij.org. În cadrul ICIJ a făcut parte din echipa de jurnaliști a proiectului Offshore Leaks. A fost timp de opt ani șeful Departamentului Investigații al cotidianului Jurnalul Național. A primit bursele Balkan Fellowship for Journalistic Excellence și Milena Jesenská - Institute for Human Sciences din Viena. Pentru activitatea jurnalistică a fost premiat cu: CEI-SEEMO Award, Kurt Schork Award și mențiune specială Global Shining Light Award. Una dintre investigațiile pe care le-a coordonat a fost inclusă în UNESCO Global Casebook for Investigative Journalism, iar o alta a primit din partea juriului European Press Prize apreciere specială.