Pe 21 mai 1991, un asasinat zguduia lumea românească de pretutindeni. Profesorul Ioan Petru Culianu, asistentul lui Mircea Eliade, a fost împușcat în ceafă cu un singur glonț în toaleta unei clădiri din campusul Universității din Chicago. Avea 41 de ani și nici până în prezent crima nu a fost elucidată.
S-a zvonit că Ioan Petru Culianu ar fi fost victima unui asasinat ordonat fie politic, fie de serviciile secrete românești. El se temea pentru viața sa, mai ales că primise diverse amenințări.
Pe 29 martie 2018, FBI a făcut public un dosar de 489 de pagini legat de această crimă. În timpul anchetei s-au luat în considerare mai multe ipoteze: răzbunarea unui fost student; averea sa estimată la 600.000 de dolari; posibilă crimă în lumea homosexualilor; o simplă altercație pe stradă.
Alte piste au fost răzbunarea unor asociații extremiste ale românilor sau faptul că asasinatul ar fi fost pus la cale de o rețea de crimă organizată specializată în trafic de droguri și armament.
Poliția din Chicago primise un telefon anonim din care reieșea că un posibil ofițer al serviciilor de informații militare ar fi fost implicat în omor. Văduva lui Mircea Eliade a susținut și ea în timpul anchetei varianta ca serviciile de informații de la București să fi fost indirect implicate. Un posibil membru al serviciilor secrete române, activ în cadrul Unității Operațiuni Speciale UM 225, ar fi fost în Chicago la data asasinatului.
O altă persoană audiată a spus că asasinatul ar fi avut loc din trei motive: promovarea Regelui Mihai, trădarea mentorului său Mircea Eliade și averea care urma să-i revină cuiva din familie.
Ioan Petru Culianu a fost profesor de istorie a religiilor, scriitor și eseist. Discipol și protejat al lui Mircea Eliade, Culianu a plecat în 1972 cu o bursă în Italia și la terminarea acesteia a cerut azil politic.
Patru ani mai târziu s-a stabilit în Olanda și din 1986, cu ajutorul lui Mircea Eliade, în Statele Unite. Aici s-a stabilit la Chicago unde era profesor invitat la universitatea din oraș. Peripețiile sale, teroarea la care a fost supus de către căpitanul de Securitate Ureche și stabilirea în SUA sunt descrise chiar de el într-o declarație pe care a dat-o autorităților americane în timpul procesului de naturalizare.
Profesorul Culianu a fost ucis cu o armă Winchester de calibrul .25. Polițiștii din Chicago au refăcut orarul victimei din 21 mai 1991, ziua asasinatului:
- a avut ore până la ora 11.30
- apoi, până la 12.45 a discutat în birou cu o persoană
- a coborât la bufet pentru a-și lua o cafea
- 55 a revenit în birou
- 00 a luat scrisorile de la secretară
- 02 a vorbit la telefon cu o persoană timp de un minut și 12 secunde
- s-a dus la toaleta aflată la același etaj cu biroul său
- o angajată a universității l-a văzut pe coridor la 13.06 agitat și supărat
- ora crimei a fost stabilită între 13.05 și 13.15
Pe holul de la etajul unde-și avea Culianu biroul s-a auzit un pocnet și la scurt timp a fost găsit trupul profesorului. A fost anunțată imediat secretara lui Culianu și apoi au fost alertați paznicii și pompierii universității. Ulterior, a venit și ambulanța.
La sosirea polițiștilor, scena crimei era compromisă, trupul lui Culianu fiind mutat în timpul manevrelor de resuscitare. Totuși s-au luat amprente, dar nu s-au obținut informații din analiza acestora. S-a găsit și o seringă, cel mai probabil de la paramedicii care au încercat să resusciteze victima.
Nu au existat martori și nu a fost vorba de tâlhărie pentru că profesorul avea asupra sa portmoneul. Doi indivizi au fost văzuți la locul crimei, dar au nu au fost considerați suspecți. Anchetatorii au găsit doar un cartuș în toaletă de lângă cea în care era profesorul, dar nu și arma.
Conform documentelor recent publicate de FBI, Poliția din Chicago a cerut ajutorul agenților federali, mai ales că unul dintre aceștia vorbea limba română. FBI a reușit să intre în agenda electronică a lui Culianu și au verificat toate informațiile din dispozitiv, chiar și pe cele din secțiunea parolată a acestuia. Nu au găsit nimic care să-i ajute.
Au fost audiați mai mulți apropiați ai profesorului. Toți aveau propria versiune asupra autorului crimei, dar fapte concrete, prea puține. De exemplu, unul dintre ei a declarat că pe Culianu nu-l prea interesa viața politică românească, fapt contrazis de materialele pe care acesta le publica. Aceeași persoană mai susținea că domeniul de pregătire al profesorului atrăgea mulți nebuni, iar unii dintre studenți erau bizari.
Inițial, polițiștii au avut un suspect, dar numele acestuia este anonimizat în recentele documente publicate de FBI. O doamnă a declarat că între 1990 și 1991 Culianu a transferat sume de bani dintr-un cont din străinătate într- un cont din SUA pe care-l avea deschis în comun cu o altă persoană.
Altcineva a susținut că Garda de Fier ar fi implicată și a oferit anchetatorilor numele a trei persoane care ar fi trebuit interogate. Polițiștii și agenții FBI și-au dat seama că acestea informații erau simple teorii, nu și fapte.
Vatra și Fiii
Cu patru zile înainte de asasinat, Culianu vorbise la telefon cu o cunoștință căreia îi spusese că nu va pleca spre România pentru o întâlnire a Academiei Româno-Americane pentru că fusese amenințat.
Persoana cu care profesorul vorbise la telefon a mai declarat anchetatorilor că profesorul susținea public că organizațiile Vatra Românească și Fiii lui Avram Iancu colcăie de securiști. Pe de altă parte a indicat anchetatorilor ca posibil suspect un individ din New York care lucra pentru Securitate și care avea legături cu legionarii din California.
Fiii a fost înființată în mai 1988 la New York și era considerată o organizație radicală patriotică a exilului românesc. În 1989 mai mulți membri activi ai comunității româno-americane au primit scrisori de amenințare de la această organizație care lupta împotriva celor care nu erau de acord cu regimul Iliescu.
Pe 31 mai 199, un agent FBI s-a întâlnit cu [ ] la restaurantul Orley’s din Chicago. Discuția a avut loc în română pentru că persoana știa puțin enlgeza. Aceasta, cel mai probabil o femeie, i-a spus agentului că atunci când a vorbit telefonic cu profesorul acesta nu i-a spus cine l-a amenințat.
Culianu, martor la o încăierare
Polițiștii din Chicago l-au interogat și pe un fost student al lui Culianu pe 12 iunie. Acesta a declarat că profesorul l-a rugat să-i devină asistent și că nu văzuse vreodată scrisori de amenințare. Totuși, cu câteva zile înainte de crimă l-a văzut pe profesor epuizat fizic și părea că-l deranjează ceva, dar a pus totul pe seama unui seminar pe care Culianu urma să-l organizeze în aceeași lună.
Tot atunci, profesorul i-ar fi spus că tocmai se plimbase prin Hyde cu Regele Mihai și că se înțelegea bine cu majestatea sa, dar nu și cu anturajul acestuia. Nu știa dacă profesorul era sau nu homosexual, dar bănuia că multă lume credea acest lucru din cauza accentului său de străin. Din punctul său de vedere, autorul crimei putea fi: un român nervos din cauza poziției lui Culianu față de guvernul postrevoluționar, un membru al vreunei organizații oculte sau un student pe care profesorul nu l-a ajutat cu doctoratul.
Știa că Ioan Petre Culianu se temea pentru viața sa și singurul personaj dubios pe care l-a văzut în zona crimei în lunile de dinaintea asasinatului erau un bărbat cu o mustață tip Walrus ( n.r.- similară cu cea a cowboy-ilor), dar nu știa dacă era profesor sau student.
A mai declarat că după asasinat a auzit că, pe când Culianu se plimba cu Regele Mihai prin Chicago, s-a iscat o altercație între mai mulți antimonarhiști și bodygurazii regelui în fața Drake Hotel. S-au fluturat arme, dar nu s-a tras niciun glonț.
Culianu își schimbase încuietorile de la ușa apartamentului său nu cu mult timp înainte de a fi ucis. Probabil și pentru că în octombrie 1990 i-a fost spartă casa și i-au fost luate mai multe dischete. A raportat acest fapt la poliție, dar a pus jaful pe seama cartierului în care locuia.
La aproape o lună după asasinat au fost interogați la New York Dan Costescu și Cornel Dumitrescu, fondatorii publicației Lumea Liberă, unde Culianu contribuia cu articole. Aceștia au declarat că nu știau de vreo scrisoare de amenințare pe care ziarul lor sau Culianu să o fi primit. Cei doi ai precizat că au primit scrisori și telefoane legate de conținutul editorialelor scrise de profesor, dar nu s-a pus problema amenințărilor cu moartea. Declarațiile lor contrazic însă documentele din dosar. Ei înșiși au primit amenințări.
Pe 27 iunie 1991, polițiștii din Chicago au primit o scrisoare în legătură cu crima, dar au considerat-o o nebunie. Scrisoarea, care includea o descriere și un desen portret-robot, venea din partea unor persoane care se ocupau cu parapsihologia.
scrisoare ciudata
Suspect: Țiganul din Greaca
Cel mai pitoresc personaj care a fost anchetat în acest caz a fost însă Țiganul Dan Andersen. Pe 28 august 1991 agenții FBI au primit informația că Țiganul Dan Andersen din Los Angeles a fost suspectat că l-a amenințat telefonic pe un apropiat al lui Culianu, membru al Alianței Civice, și că în aceste amenințări a făcut referire și la profesor.
„Te vom omorî, avem deja un glonț cu numele tău pe el. Te vom trimite după prietenul tău Culianu”. Apropiatul profesorului a susținut că și Culianu primise amenințări similare, dar s-a amuzat.
În urma anchetei s-a stabilit că Țiganul i-a amenințat și pe Costescu și Dumitrescu de la Lumea Liberă. Scrisorile erau în limba română, cu antet cu adresa și fotografia bărbatului.
Dan Samuel Andersen, alias Dumitru Costică Cazacu, alias Richard Steven Johnson, s-a născut pe 26 august 1932, la Greaca în România și a ajuns în SUA în 1983. Muncise ca mecanic și în perioada anchetei lucra ca paznic la firma Security Corporation International. Deținea legal un revolver Smith&Wesson calibru 0.357.
În timpul interogatoriului a negat că a amenințat pe cineva, dar apoi a recunoscut și le-a spus agenților FBI că îi pare rău, dar scrisorile sale nu făceau decât să descrie viața românilor. Procurorii au decis să nu înceapă urmărirea penală pentru că în timpul amenințărilor nu a solicitat vreo sumă de bani, dar mai ales pentru că s-a căit și a promis că nu mai face.
Crima organizată, în vizor
Cu o două luni înainte să fie asasinat, Ioan petru Culianu își pregătise testamentul. Din păcate, detaliile din acest document au fost anonimizate de FBI. Pe 17 martie 1991, Culianu a început să-și facă testamentul. O doamnă avea să primească tot ce avea el, cu excepția [ ]. Averea lui Culianu a fost evaluată la 600.000 de dolari. În iunie 1991, avocații avocații familiei Culianu i-au cerut avocatului să vadă testamentul.
TESTAMENTUL LUI IOAN PETRU CULIANU
Agenții FBI din Chicago au primit pe 13 ianuarie 1992 câteva informații interesante de la Poliția din Prospect Heights, Ilinois. Un român a fost arestat pentru că a încercat să omoare un american cu o armă similară celei cu care a fost împușcat Culianu. Arma nu a fost găsită pentru a se face o analiză balistică.
Conform martorilor oculari, la începutul lui ianuarie 1992, doi români care au fost identificați ulterior au bătut la ușa lui [ ] și imediat ce aceasta a deschis i-au pus o armă la cap. Americanul a reușit să scape și a chemat poliția. Românii au fost arestați și s-a stabilit o cauțiune de 900.000 de dolari.
După ce a fost arestat, unul dintre români a fost cooperant și le-a spus polițiștilor că face parte dintr-o grupare de crimă organizată The Black Cartel care aducea cocaină din Europa de Est în SUA, în special în Orange County, California. Aici, drogurile erau schimbate pe arme care erau ulterior vândute în Kansas City, Missouri. Gruparea lor era legată, susțin polițiștii, de una dintre cele mai mari familii mafiote din Chicago, cea condusă de Joey Lombardo.
Celălalt român arestat era un ucigaș profesionist și era un membru influent al grupării. Avea mai multe date de naștere și mai multe documente de identitate. A fost interogat și la Poliția din Chicago, iar când s-a adus în discuție numele lui Culianu, ucigașul a zâmbit larg și a refuzat să coopereze. A fost amprentat, dar din documentel FBI nu rezultă că s-ar fi ajuns la vreun rezultat.
Cinci luni mai târziu, pe 27 mai 1992, un polițist de la Departamentul Infracțiuni Violente al Poliției din Chicago a fost contactat de către o persoană care se afla în arest pentru o altă infracțiune. Bărbatul a negat orice implicare în asasinarea lui Culianu, dar în prezența unui avocat a declarat că îl poate identifica pe asasin.
Pentru a face acest lucru, el a cerut să încheie un acord cu procurorii care să-l ajute în procesul pe care tocmai îl avea pe rol. Procurorii nici nu s-au obosit să stea de vorbă cu el, așadar nu s-a ajuns la o înțelegere. Arestatul le-a spus polițiștilor că asasinul nu era un student, nici profesor, ci un român cu care profesorul Culianu a avut o altercație pe stradă și care apoi s-a răzbunat ucigându-l.
Să fie oare motivul crimei atât de simplu?