Fie că vorbim despre urși, lupi sau câini, autoritățile române nu știu decât să ucidă. Animalele. E mai simplu să omori niște necuvântătoare decât să ai politici prin care atât acestea, cât și omul să nu aibă de suferit.
Nicolae Dărămuș este medic, scriitor, eco-jurnalist și promotor al educației ecologiste. Este reprezentant al Consiliului Europei IWFEA (International Wolf Federation – Environment Action) pentru Munții Carpați. A atras atenția de nenumărate ori, de zeci de ani, asupra faptului că omul și autoritățile care nu înțeleg natura nu fac decât să o distrugă.
Pentru unii va fi foarte dificil să înțeleagă ceea ce Nicolae Dărămuș a scris despre recentul caz în care un bărbat a fost atacat de o ursoaică cu pui.
„Șeful serviciului Salvamont din Predeal – ai zice, om cu știință și experiență… – a ieșit noaptea să își plimbe câinele… Fără spray anti-urs! Asta, într-un loc unde, se știe: urșii vin noaptea pe la pubelele pline. El a fost atacat de o ursoaică cu pui, cunoscută acolo, fiind foarte grav rănit. Fiindcă a fost inconștient!… Și, pesemne, viteaz, cum sunt destui inși, indiferent de profesie. În ziua de azi, umblatul cu câini până și în drumețiile montane a devenit o modă, iubitorii de câini neînțelegând riscul la care se expun tocmai prin prezența câinelui: fie în lesă, fie lăsat liber Să zburde dom’le! măcar aici!… Iar dacă o pățesc, cheamă autoritățile să împuște ursul…”
„O scriu de zeci de ani: Câtă vreme omul se poartă cum îl taie capul, invadând, jefuind și confiscând spațiile sălbatice – „casa și cămara” sălbăticiunilor – acestea vor ajunge în spațiile omului. Legat de urs, acest dușman al unei majorități bipede fricoase, imprudente dar îndrăznețe, cu mentalitatea omul, stăpânul naturii, o spun iar: Va mai curge sânge: de om, de vite și de urs, câtă vreme omul nu va înțelege cele tocmai scrise.”
„Ursoaica cu pui, cea care l-a rănit amarnic pe salvamontistul din Predeal, a fost împușcată de paznicul de vânătoare. Puii nu au părăsit cadavrul mamei, fiind tranchilizați, microcipați și eliberați în pădure – cum informează site-urile de știri. Adică, au fost condamnați la moarte.”
Dușman declarat al urșilor, ministrul UDMR al Mediului a secretizat transporturile de lemne
„Așadar, căcănarul cu armă nu a îndrăznit să tranchilizeze ursoaica – spre a fi dusă, cu pui cu tot, în sanctuarul ursin de la Zărnești – ci a făcut ce știa și îl ducea puțina lui minte. Silvicultorul ucigaș nu știe că ursoaica poartă puii după ea doi ani la rând – uneori, trei – fără să se împerecheze, anume ca să îi crească, să îi apere de lupi și să îi învețe – printre altele – să își facă bârlogul.”
„Puii microcipați și eliberați în pădure de către specialiști, peste vară fie se vor întoarce la pubelele urbane, fie vor merge pe la campările turistice și la stâne, căutând mâncare și devenind periculoși… Foarte probabil fiind cândva uciși cu bâta și câinii de ciobani, spre a fi făcuți pastramă; dacă scapă, urmând să fie mâncați de lupi, la iarnă.”
Așadar, în loc să rezolve problema, autoritățile au perpetuat-o. Anul trecut, jurnaliștii Pro TV au arătat, după cazul de la Bușteni în care o tânără a murit în condiții suspecte alături de un urs, că gunoiul se ridica o dată pe săptămână.
Cu pădurile tăiate la ras, cu împuținarea surselor de hrană, urșii ajung gunoieri și implicit un potențial pericol pentru oameni dacă autoritățile nu fac nimic. România este o țară în care guvernele doar reacționează la tragedii, nu fac nimic pentru a le preîntâmpina și caută vinovați oriunde, numai nu în birourile de la Palatul Victoria. În plus, proștii se adună buluc să-i hrănească pe marginea drumurilor ca să-și facă selfie, în ciuda amenzilor. Și când ursul îi atacă, tot el e țapul ispășitor!
Ministrul Mediului anunță sancțiuni pentru cei care hrănesc urși la marginea drumului
Ministrul Mediului s-a grăbit să anunțe că împușcă în stânga și-n dreapta, la fel cum au făcut-o și antecesorii săi în cazuri în care s-a dovedit că omul a fost vinovat de atacul urșilor.
Unii activiști au indicat un studiu al Universității Calgary care a demonstrat că în jumătate dintre atacurile de urs studiate au fost implicați câini. Cel mai probabil, pentru că ursul devine agitat în prezența câinilor, asociindu-i cu lupii, concurenții lor pentru hrană. În schimb, urșilor le e teamă de felinele mari, ceea ce se traduce și în faptul că nu au treabă cu pisicile.
Este foarte important de menționat că ursul atacă foarte rar omul pentru a-l ucide, rapoartele indică sub cinci procente din totalul agresiunilor. Iar protecția pe care ursoaica o oferă puilor este proverbială, așa că ea nu face decât să-și apere progeniturile.
„Ministrul mediului care este vinovatul nr.1 pentru tot sângele vărsat în conflicte om – urs a spus azi că: Orice urs care intră în localitate şi pune în pericol viaţa omului trebuie împuşcat. Nu există altă soluţie. Că nu se pricepe la urși, știam. Zeci de specialiști am ajutat ministerul între 2016-2018 să facă Planul Național pentru Conservarea Populației de Urs. Este aprobat. Este în Monitorul Oficial. Planul are măsuri beton care dacă erau aplicate atunci ursul avea azi habitat natural vindecat iar oamenii erau educați și echipați să prevină venirea ursului în gospodării, iar turiștii să transforme întâlnirea cu ursul în bucurie și banalitate în loc de panică și sânge”, a declarat Gabriel Păun de la Agent Green.
La începutul acestui an, Agerpres scria cum stațiunea Băile Tușnad din Harghita a devenit în ultimii trei ani un model de gestionare a conflictelor dintre om și urs. Cu ajutorul experților, autoritățile au redus semnificativ prezența animalelor în oraș, dar și pagubele produse de acestea.
Biologul Istvan Imecs, de la Asociația Project Bag, coordonatorul grupului de lucru pe această problematică de pe lângă Primăria Băile Tușnad, a declarat, pentru sursa citată că 2021 numărul mesajelor RO-ALERT privind prezența urșilor în oraș ajunsese la aproape 250, iar pagubele produse de animale erau semnificative, acestea intrând frecvent în curțile și chiar casele oamenilor.
„Spațiile sălbatice carpatine așadar – locul sălbăticiunilor – au devenit astăzi doar un teren destinat omului: teren de vânătoare, de exploatare forestieră mecanizată, de excursii în „hoardă patriotică“ cu tricolor (mai nou și cu câinele personal: sursă de iritare a urșilor!), teren de practicat cursele off-road, cele cu ATV-uri și motociclete, teritoriu de cules industrial fructele de pădure și ciupercile (hrana văratică a urșilor) – fapt petrecut și în rezervații! – teren de instalat stâne cu mii de oi și sute de vaci, loc de așternut asfalt pentru „cel mai spectaculos peisaj“ (de fapt afaceri pe bani publici), ofertă pentru montat piste de schi alpin, trasee de cicloturism și pentru construcții turistice diverse, personale sau de circuit… Așadar, casa și cămara urșilor, cum spuneam la început, au fost și sunt fragmentate, invadate, confiscate și jefuite de către om. De aceea au ajuns urșii „pe drumuri“, la propriu și la figurat.” (Nicolae Dărămuș)
Apoi, primarul, care s-a dovedit un om cu scaun la cap, a căutat ajutor pentru a găsi soluții viabile. Printre primele măsuri luate a fost constituirea unei echipe de intervenție a cărei sarcină era monitorizarea urșilor care veneau în localitate. Au avut loc 160 de intervenții: alungări sau relocări ale urșilor. Cinci dintre ei au fost împușcați după ce au revenit chiar și în urma relocării.
În timp ce luptă cu COVID-19, Marcel Vela ține lumânarea lupilor și urșilor, specii protejate
O altă măsură luată a fost tăierea pomilor fructiferi aflați în zone deschise, neîngrădite sau care erau aproape de pădure. Asta, pentru că oamenii au realizat că la sfârșitul verii între 15 și 20 de urlși veneau în fiecare noapte să se hrănească. Pasul următor a fost propunerea ca fiecare comunitate care are probleme cu urșii să nu planteze pomi fructiferi în zone deschise, publice sau neprotejate.
Primăria a trecut ulterior la igienizarea spațiilor verzi publice din oraș care erau abandonate și care deveniseră un mic habitat pentru urși. Unii dintre ei se ascundeau acolo și ziua. Seara, când jandarmii îi alungau, se refugiau în acele zone.
Trei ani mai târziu, în 2024, numărul alertelor a fost de doar 14, de la 250, și nu au fost raportate pagube produse de urși. „Ce înseamnă faptul că nu mai sunt mesaje RO-ALERT, de ce scade numărul? Pentru că ursul nu mai este în oraș și turiștii nu se mai întâlnesc cu urșii, pentru că majoritatea apelurilor au fost făcute de turiști. Localnicii se mai întâlnesc, pentru că majoritatea lor trăiesc pe liziera pădurii și nu ai cum să eviți, într-o zonă neîngrădită, în pădure, să nu mai vezi urși niciodată. Dar localnicii știu deja că, în cazul în care ai văzut un urs sau ai informații despre prezența unui urs, suni la echipă de intervenție, nu la 112”, a explicat pentru Agerpres Biologul Istvan Imecs.
România ar trebui să ia exemplu Croația sau Slovacia unde numărul de urși este mare, dar incidentele sunt puține. Primăria Băile Tușnad a cumpărat containere de gunoi la care urșii nu au acces și le-a ampalasat în zone de blocuri unde oamenii lasă gunoaie pe unde apucă. Și trebuie s-o spunem clar și răspicat: românul are o mare problemă cu păstrarea curățeniei.
Un ONG care a salvat doi pui de urs, amendat cu 10.000 de lei de Garda de Mediu
„E important să cunoști animalul. Dacă nu ai cunoștințele de bază, atunci poți să intri într-o interacțiune nedorită. Dacă înțelegi, atunci probabil că încerci să-l eviți. Sau să-l vezi de la distanță și să nu vrei să faci un selfie sau să-i dai mâncare. Animalul are un rol, are un habitat, sunt niște reguli scrise și nescrise și dacă fiecare ține în cont de aceste reguli și aceste cunoștințe de bază, putem să coexistăm fără să avem interacțiune fizică”, a mai precizat Imecs.
Alți activiști se întreabă ce s-a întâmplat cu cele 11 milioane de euro fonduri europene pe care autoritățile române le-au primit pentru gestionarea populației de urs. Mass-media a atras atenția că banii au fost primiți de Ministerul Mediului pentru proiectul „Implementarea planului național de acțiune pentru conservarea populației de urs brun din România” care ar fi trebuit să fie gata în decembrie 2023.
Însă, în martie 2025, nu se știe exact câți urși sunt pe teritoriul României. În schimb, guvernul dă liber la împușcat motivând miile de sălbăticiuni care invadează țara.
„Principiul lui Olof Arrhenius și Edward O. Wilson, temeinic verificat în teren, dovedește limpede că atunci când un habitat natural este alterat în proporție de 50%, peste 90% dintre speciile animale și vegetale de acolo au dispărut deja. Așadar, urșii rămași pe drumuri sunt doar o parte din vârful aisbergului morții fiindcă ei, mai mari fiind, se pot vedea”, a scris Nicolae Dărămuș.