Guvernele care s-au succedat în România, indiferent de culoare politică, fentează de zeci de ani protecția habitatelor. Tocmai de aceea, Comisia Europeană a decis săptămâna trecută să tragă din nou de ureche Bucureștiul și amenință deschis cu un proces la Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
Pe 3 octombrie 2024, Comisia Europeană a decis să trimită un aviz motivat României pentru neîndeplinirea obligației de a transpune integral Directiva Habitate (Directiva 92/43/CEE) în legislația națională. Această directivă este unul dintre principalele instrumente ale Europei pentru protejarea biodiversității.
Motivul pentru care Comisia a trecut la această măsură este că legislația românească nu menționează în mod explicit faptul că măsurile de conservare incluse în planurile de management trebuie să țină cont de cerințele ecologice ale tipurilor de habitate naturale și ale speciilor prezente în situri. Acest lucru afectează direct calitatea planurilor de management, deoarece acestea pot să nu conțină măsurile necesare pentru protejarea acestor tipuri de habitate și specii.
Legea națională limitează, de asemenea, domeniul de aplicare al unei dispoziții cheie din Directivă la activitățile desfășurate în siturile Natura 2000, excluzând toate celelalte posibile cauze de deteriorare sau perturbare care provin din afara acestor situri.
Cârdășia Romsilva – Transelectrica a distrus păduri seculare din două parcuri naționale
Comisia a trimis României o scrisoare de punere în întârziere în octombrie 2020. România a transmis două proiecte de lege care abordează aspectele ridicate de Comisie, însă niciunul nu a fost adoptat până în prezent. Prin urmare, Comisia a decis să emită un aviz motivat României care are acum două luni pentru a răspunde și a lua măsurile necesare. În caz contrar, Comisia poate decide să trimită cazul la Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
NewsRomania a solicitat mai multor experți, care au dorit să-și păstreze anonimatul, să explice care sunt cauzele acestei acțiuni a Comisiei și cum se explică inacțiunea României. Putregaiul din pădurile României are rădăcini adânci și greu poate fi stârpit.
Principala cauză pentru care Directiva menționată mai sus este încălcată o reprezintă conflictele de interese instituționale. Cine încasează venitul din tăierea pădurii este cel care administrează aria protejată și ar trebui să aplice măsurile de conservare.
Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură, fostul ICAS, elaborează amenajamentul silvic în care prevede exploatarea pădurii/habitatelor. Tot ICAS, aflat în vădit conflict de interese, este plătit de beneficiar să facă și studiul de evaluare adecvată. Evident ca nu găsește nici o problemă la amenajamentul făcut tot de ei, prin urmare este profund viciată toată implementarea directivelor.
Mai mult decât atât, în toate evaluările, se precizează că tăierile pădurii au efecte pozitive. Pe cale de consecință, cu cât se taie mai mult, habitatele de pădure au o stare mai favorabilă, deși ele practic pot să nu mai existe.
Certificarea managementului Romsilva în pădurile statului, praf în ochi
Instituția care stabilește tăierile este cea care întocmește și evaluarea adecvată adică se autoevaluează. Uneori evaluarea o face alta filială a ICAS pentru crearea unei aparențe de corectitudine și separație între cel care elaborează planul și cel care îl evaluează.
O altă cauză este aceea că, după integrarea în UE, nu a existat o metodologie de evaluare a stării inițiale de conservare ca să existe un moment zero. Metodologia nu a fost unitară și era necorelată la nivel național, astfel încât nu se putea obține date corecte și concludente.
În plus, nu există planuri de management pentru foarte multe situri Natura 2000, ariile protejate la nivel comunitar. Planurile de management pentru arii protejate, atunci când au fost întocmite, au fost concepute defectuos, pe baza unor ghiduri extrem de deficitare, de indivizi fără pregătire și expertiză în managementul conservării, fără date relevante și corecte din teren.
Romsilva, dar și alte entități, nu au prevăzut în mod intenționat, instituțional, măsuri concrete de conservare din două motive. Primul, ca să nu genereze nici un potențial conflict, să nu deranjeze pe nimeni prin măsuri restrictive și evident să își permită să exploateze pădurea. Al doilea, măsurile prevăzute să fie ușor realizabile și să nu implice costuri financiare.
Planurile de management au fost întocmite pe a răspunde, în primul rând, cerințelor de exploatare a celor din silvicultură, cerințelor de extindere a intravilanul de către primarii, cerințelor de exploatare a pajiștilor pentru a se încasa subvenții de le APIA.
Planurile au fost aprobate de Ministerul Mediului deși sunt extrem de greșit întocmite. Chiar dacă au fost prost întocmite, au fost implementate într-o mică măsură din cauza dezinteresului și slabei capacități a Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate, Romsilva, ONG-uri. Nu este clar dacă există o evaluare a acestor planuri și nici o analiză.
NewsRomania a scris despre Parcul Național Semenic – Cheile Carașului administrat de Romsilva care nu are un plan de management deși ar fi trebuit aprobat de acum 20 de ani.
Ministerul Mediului evită sancționarea ROMSILVA care distruge sistematic Parcul Național Semenic-Cheile Carașului
Toate planurile de management din România nu au măsuri concrete de conservare pentru păduri deoarece Romsilva și ocoalele private exercită presiuni mari, în timpul procedurii de consultare publică, asupra celor care le elaborează. Măsurile de conservare a pădurilor au ajuns să fie identice cu ,,aplicarea de tratamente silvice”, adică tăiere.
Astfel, planurile de management plătite de UE cu peste 200 milioane euro au devenit instrumente de legalizare a exploatărilor, adică de degradare și distrugere a habitatelor. Un habitat de pădure tăiată în totalitate este distrus, dispărut.
La începutul ultimul ciclu financiar, UE a constatat că planurile de management nu au măsuri concrete pentru protejarea habitatelor. Nici în prezent nu există astfel de măsuri, planurile aflate în procedura de avizare sunt tot fără măsuri concrete. România a avut o platformă digitală de elaborare a planurilor de management cu mult timp înainte de PNRR.
UE a finanțat acea aplicație care eficientiza planificarea măsurilor concrete de conservare și aplicarea acestora, dar Ministerul Mediului din România a înlocuit-o cu un ghid care prevedea că planurile se scriu în Word.
Pentru că România nu a identificat corect starea de conservare a habitatelor și nu a indicat nici măsuri de conservare, nu putea să ceară fonduri pentru aplicarea măsurilor, astfel că banii UE nu au putut fi folosiți pentru această destinație.
Director în Romsilva: Ariile protejate ne împiedică să exploatăm pădurea. Nu facem bani!
Majoritatea banilor UE alocați pentru conservarea naturii au fost folosiți pentru activități de informare, consultare, educație, dotări sau construirea de sedii ale parcurilor mascate sub motivarea că se construiesc centre de vizitare. După finalizare, aceste centre au devenit sediile oficiale ale parcurilor cu încălcarea contractelor de finanțare care obliga Romsilva să mențină destinația clădirii timp de cinci ani.
În 2023, Ministerul Mediului a pregătit o ordonanță de urgență care, din fericire, nu a mai fost aprobată. Se dorea o reformă a administrării ariilor protejate prin înființarea de comisii și consilii consultative, fără a preciza nimic concret despre măsurile concrete de conservare, de procedurile concrete de evaluare, monitorizarea și restaurarea habitatelor degradate.
,,În România, foarte ușor poți să distrugi o pădure prin tăieri ilegale și metode de provocare a uscării arborilor, poți să degradezi habitate de pajiști prin incendiere, poți face „n” drumuri cu buldozerul care fragmentează habitatele sau distrug albii de râu cu totul, poți construi fără aprobare clădiri, poți capta ape fără evaluare adecvată, poți face amenajări turistice și poți polua cel mai probabil fără să fi sancționat”, a explicat unul dintre experții consultați de NewsRomania.
„Dacă vrei să faci reconstrucție ecologică a unui habitat degradat, adică să repari natura stricată cu atâta ușurință, ai nevoie, conform legii, de avizul administratorului, avizul Consiliului Științific, aprobarea Ministerului Mediului, autorizația Agenției de protecția mediului și procedura de evaluare adecvată. Poți distruge habitate sau specii protejate de UE fără să plătești un prejudiciu, fără birocrație, fără răspundere penală, însă dacă vrei să aplici măsuri concrete de conservare totul devine complicat, birocratic, controlabil,”, a adăugat el.
România, de la integrarea în UE, nu și-a asumat responsabilitatea administrării și finanțării ariilor protejate. În schimb, a decis să le ofere în custodie sau administrare organizațiilor și firmelor de stat sau private pentru o perioadă de 5-10 ani printr-o licitație care era un mecanism paralel cu sistemul public de achiziții.
După două cicluri de licitație în care Romsilva a fost unicul câștigător al licitației pentru administrarea parcurilor timp în care administrarea a fost un eșec, Ministerul Mediului s-a prevalat de un articol din ultimul contract și a decis să nu mai organizeze nicio licitație publică. Astfel, a prelungit toate contractele cu Romsilva și două contracte cu CJ Mehedinți și CJ Neamț pentru încă zece ani prin acordul părților. Și asta, în ciuda faptului că Romsilva nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale precedente.
Din legea română lipsesc lucrurile esențiale: procedura și forma de stabilire a măsurii de conservare, finanțarea măsurilor de conservare, calcularea prejudiciilor, procedurile de evaluare, monitorizare, control, sancțiuni pentru cei care afectează habitatele și speciile, dar și sancțiuni pentru administratorul sitului. Ce va face Comisia Europeană peste două luni? Cel mai probabil se va adresa CJUE pentru că România nu are timp, mai ales că sunt alegeri, pentru protecția naturii.