Până cu câteva sute de ani în urmă, Sfântul Nicolae, sau Moș Nicolae, era personajul cel important așteptat de oameni pentru a primi cadouri. Treptat, el a fost înlocuit în urmă cu aproximativ 200 de ani cu Moș Crăciun.
Moș Crăciun „a furat” de la Moș Nicolae dreptul de a da cadouri, de a purta îmbrăcăminte roșie, de a asculta copiii. Până și obiceiul lui Moș Crăciun de a coborî pe horn a fost furat, dar nu de la Moș Nicolae, ci de la însoțitorul acestuia. Sfântul Nicolae este îmbărcat în haină roșie de episcop, are mitră roșie, un toiag.
Am încercat să facem o scurtă istorie a poveștii lui Moș Nicolae și cum a fost el eclipsat de Moș Crăciun, un personaj destul de recent. În prezent, Moș Nicolae fiind doar un vestitor al lui Moș Crăciun.
Sfântul Nicolae este un episcop din secolul al IV-lea care a trăit în orașul Mira, în prezent orașul turcesc Patara. Și-a dedicat toată viața bolanvilor și suferinzilor, așa că și-a dat toată avuția acestora.
Se spune că printre multele fapte bune pe care le-a făcut a fost și aceea de a ajuta un tată sărac să-și mărite fiicele care, fără zestre, nu erau curtate de nimeni. Sfântul Nicolae le-a pus fiecăreia bani în papucii care erau aşezați la uscat lângă foc, astfel că sărmanul tată a putut să-și mărite fetele.
Această tradiție a fost păstrată de Moș Nicolae, copiii punându-și papucii fie la ușă, fie la geam, fie la șemineu pentru a primi dulciuri. Unele dintre acestea au forma toiagului sfântului.
În unele țări, conform tradiției, copiii își caută sub pernă cadourile.
Moș Nicolae este însoțit de un personaj mai puțin plăcut, numele lui fiind diferit în funcție de regiune: HansTrapp, Krampus, Knecht Ruprecht, Schmutzli, Zwarte Pieten (foto) sau Père Fouettard.
Acest personaj drăcesc este cel care pune copiilor cenușă în cap dacă nu au fost cuminți și îi ia cu el într-un sac.
De ce a început Sfântul Nicolae să piardă teren în fața lui Moș Crăciun?
În timpul Reformei, mișcarea religioasă care a contestat organizarea Bisericii Catolice, pe la 1500, pastorul Martin Luther a decis să scape de obiceiurile catolice asociate sfântului.
A înlocuit ziua Sfântului Nicolae cu o sărbătoare.
Astfel, Sankt Nikolaus și-a pierdut întâietatea în fața Crăciunului, Der Heilige Christ, un Cristos înfățișat ca un copil care aduce cadouri. Treptat, Der Heilige Christ a devenit Das Christkindl, cunoscut în prezent în America Kris Kringle. Și das Christkindl și-a schimbat denumirea în Der Weihnachtsmann (Moș Crăciun), cunoscut și ca Nickel, Klaus sau Niglo.
Christkindl este încă predominat acum chiar și în regiunile catolice din Germania, Elveția și Austria.
Sfântul Nicolae a început să fie uitat în regiunile Europei care au trecut la protestantism.
Singura țară protestantă în care i s-a păstrat vie amintirea a fost Olanda unde este cunoscut ca Sinterklaas. Pe la 1620, olandezii au dus cu ei tradiția în America la New Amsterdam, așa cum s-a numit inițial orașul New York. Aici, Sinterklaas a devenit Santa Claus.
Două sute de ani mai târziu, imaginea lui Santa Claus a început să fie asociată cu Crăciunul și obiceiurile de Moș Nicolae să fie preluate de Crăciun.
Oferirea de daruri de Crăciun a devenit un obicei tot mai important, cu toate că în Polonia, de exemplu, pe vremuri doar copiii primeau cadouri de Mikołajki, cum este cunoscut Moș Nicolae, iar de Crăciun nu se dădeau și primeau daruri.
În Austria, părți din Germania și Elveția, Moș Nicolae mai este cunoscut ca Der Heilige Nikolaus – Sfântul Nicolae (sau Pelznickel).
În prezent, în nordul Germaniei, Sankt Nikolaus este sărbătorit la o scară mai mică. Asta și pentru că partea aceea a Germaniei este protestantă, iar sfântul este unul catolic. Copiii atârnă o cizmă Nikolaus-Stiefel în afara ușii în noaptea de 5 decembrie. Moșul o umple cu cadouri și dulciuri în timpul nopții și verifică dacă copiii au fost cuminți, politicoși și de ajutor pe parcurusl anului.
În Bavaria, el este însoțit de Knecht Ruprecht, un personaj care îi întreabă pe copii dacă și-au spus rugăciunile. Dacă nu s-au rugat, le goleşte sacul cu cenușă în cap sau îi bate cu o nuia.
În Germania și Polonia, băieții se îmbracă în costum specific de episcop și cer bani sau alimente pentru cei săraci.
De fapt, din acest costum de episcop din Evul Mediu a derivat și cel al lui Moș Crăciun.
În Olanda, copiii pun într-un clogg, pantoful de lemn tipic zonei, fân și morcovi pentru calul lui Moș Nicolae. Sinterklaas este sărbătorit în Olanda pe 5 decembrie, iar în Belgia în dimineața de 6 decembrie. El este este însoțit de un personaj similar cu Knecht Ruprecht din Germania.
În Olanda și Belgia el se numește Zwarte Pieten sau Père Fouettard, în partea Belgiei în care se vorbește valona și în Franța unde toată familia îl așteaptă pe Saint Nicholas pe 6 decembrie.
Cea mai populară poveste de Saint Nicholas este cea în care trei copii care s-au rătăcit. Înfrigurați și flâmânzi, ei au fos păcăliți de un măcelar șiret să intre în dugheana lui. Măcelarul i-a omorât și i-a băgat la saramură. Saint Nicholas i-a readus la viață și i-a înapoiat familiilor, câștigându-și astfel faima de protector al copiilor. Măcelarul îl însoțește de atunci pe moș și este cunoscut drept Père Fouettard.
Flamandul Zwarte Pieten lua toți copiii care nu au fost cuminți în timpul anului, îi punea în saci și îi ducea în Spania.
Pe atunci în Țările de Jos se credea că Sinterklaas vine din Spania, probabil și din cauza deselor războaie dintre cele două țări.
În prezent, cetățenii olandezi care au rădăcini în Surinam se simt ofensați de faptul că Zwarte Pieten este negru și consideră că reprezentarea lui este rasistă. Ei uită de fapt că meseria lui era de coșar și aducea cadouri intrând pe coș.
În Luxemburg, moșul se numește Kleeschen și este însoțit de înspăimântătorul Houseker care poartă o mantie maro de călugăr catolic.
În Slovenia el este însoțit de un înger, dar și de un mic drac care în Austria este denumit Krampus.
Această creatură își are originea în folclorul german, dar renumele său s-a răspândit și în Italia, în zona de nord a proviciei Friuli, în Ungaria, Slovenia, Cehia, Slovacia și Croația.
Noaptea de 5 decembrie este Krampusnacht și este noaptea în care creaturi păroase drăcești umblă pe străzi, sperie copii cu lanțuri ruginite și clopote.
Sfântul Nicolae nu este sărbătorit la fel în toată Europa. Grecii nu îl asociază cu cadourile, Sfântul Nicolae fiind considerat protectorul marinarilor și comercianților. Ziua lui este marcată de festivități organizate în porturi.
Maltezii îl sărbătoresc San Nikola sau San Niklaw, patronul orașului Siġġiewi, în ultima duminică din iunie.
Guimarães este singurul oraș din Portugalia care îl celebrează pe São Nicolau în perioada 29 noiembrie – 7 decembrie ca ocrotitor al elevilor. Tradițional, în restul Portugaliei, el nu este sărbătorit.
San Nicola, cum este cunoscut în Italia, este sfântul care protejează Bari, oraș în care se crede că este și îngropat adevăratul sfânt. El ar fi fost adus pe tărâm italian în jurul anului 1170 și este sărbătorit în perioada 7-9 mai.
În alte provincii italiene ca Trieste, Udine, în regiunea Trentino-Alto Adige, San Nicolo este sărbătorit pe 6 decembrie, zi în care aduce copiilor dulciuri. În unele familii din aceste zone, este mai important decât Crăciunul.