Nu există nimic mai abject decât turnătoria. Plin de abnegație, un delator/delatoare s-a prezentat la Securitate chiar în ajunul Crăciunului pentru a înfiera atitudinile îndreptate împotriva orândurii comuniste manifestate în timpul unei ședințe de învățământ politico-ideologic la Institutului de Cercetări Juridice – ICJ.

Patru persoane au fost turnate la Securitate într-o notă de două pagini. Printre acestea și fostul premier Adrian Năstase, pe atunci cercetător în cadrul Institutului.

SRI a predat Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității – CNSAS un dosar de urmărire care îl care ca titular pe Adrian Năstase, dar acesta a fost deschis în perioada octombrie-decembrie 1989 pentru stabilirea legăturilor acestuia cu un diplomat francez.

Documentul pe care l-am găsit în arhiva CNSAS, dosar Dosar D000117, arată că Securitatea îl luase în vizor pe Năstase cu mult timp înainte de deschiderea dosarului de urmărire.

Fostul premier a fost surprins să vadă documentul și a declarat pentru News Romania că acesta nu se regăsește în dosarul său de la CNSAS. L-am întrebat dacă poate să identifice turnătorul, dacă își aduce aminte de acea ședință și cine a luat cuvântul după el. „A trecut mult timp de atunci, vă dați seama că nu mai știu”, a declarat Năstase pentru News Romania.

Redau mai jos documentul pe care l-am găsit în arhivele CNSAS, semnat de sursa Teodora.

Securitatea Municipiului București                           Strict Secret

Primit : Lt. Șerban (prenume ilizibil)

Sursa „Teodora”

Data 24.12.1982

Notă

Sursa vă informează că în timpul ședinței de învățămînt politico-ideologic din ziua de 23 decembrie 1982 la I.C.J., din lipsa de pregătire generală și mai aprofundată a propagandistei, cît și din lipsa cunoștințelor de economie politică și socialism științific ale unor dintre cursanți, cercetătorul Adrian Năstase a încercat în mod subtil și insidios să acrediteze unele idei contrare principiilor noastre politice actuale.

Remarc în mod special două dintre aceste chestiuni asupra cărora s-a insistat mai mult.

Tema în discuție fiind „Drepturile omului”, A.Năstase s-a oprit mai mult asupra „dreptului la emigrare”, încercînd să acrediteze ideea că ar trebui ca statele să adopte o politică mai elastică în acest domeniu pentru a se ajunge la o reglementare juridică reciproc avantajoasă.

A dat ca exemplu faptul că „în România există un număr foarte mare de persoane cărora li s-a acordat permisiunea de a emigra, dar sînt nevoite să rămînă în țară pentru că nu li se acordă viza de intrare în alte state în care ar dori să se ducă”.

Pe de altă parte, întreaga demonstrație a lui A. Năstase, la care s-a raliat și propagandista, conducea la concluzia că asigurarea deplină a tuturor drepturilor omului este împiedicată de condiția de cetățeni ai unui stat sau altuia și că nu poate deci fi atinsă decît la scara întregii omeniri.

Sursa precizează că aceasta este în fapt apologia teoriilor mondialiste, între susținătorii cărora se numără și „Meditația transcedentală” și că între ascultătorii lui Năstase destui își luau note și au făcut aprecieri admirative asupra modului de punere a problemelor (mai ales Tudora Maria Popescu).

O problemă oarecum colaterală față de celelalte a fost aceea a rolului șomajului pe care Năstase și propagandista l-au calificat, tale-quale, „folositor” pentru statul capitalist, Năstase afirmînd , în glumă, că „nu e chiar așa de rău să fii șomer” și redînd auditoriului o definiție eronată din Marx, în sprijinul aserțiunii că acesta ar fi constatat „necesitatea șomajului”. (s-a definit șomajul ca „armata de rezervă a statului burghez” în loc de „armata de rezervă a capitalului”, ceea ce conduce la concluzii diferite)

Sursa s-a văzut nevoită să intervină, în încheierea seminarului, în care lucrările Conferinței Naționale n-au fost pomenit decît ca titulatură și în treacăt, și să facă precizările necesare, precizări care, deși introduse cu suficient (ilizibil) și politețe, au stîrnit uimirea unora dintre cei prezenți, care ca o adaptare că problemele discutate pot avea și alte fațete decît cele prezentate de Năstase.

Este de remarcat și un mic incident din timpul seminarului care, deși minor, ar putea avea unele semnificații. La apelul propagandistei ca să ia cuvîntul nu numai „internaționaliștii” ci și „cei de la I” (adică de la drept intern). M.  Uliescu a ricanat „adică cei de la Interne” ceea ce a stîrnit hazul adunării.”

La finalul acestei note, securistul a menționat, pe 26 decembrie, „Analizați toate mat. Care-l privesc pe N. și propuneri. N.O. Năstase Adrian este cercetător la I.C.J. București. Acesta nu este cunoscut în Evidențele M.I., însă a mai fost semnalat cu astfel de comentarii. Sursa a fost instruită să ne semnaleze toate comnentariile acestuia precum și eventualele intenții de natură să prejudicieze securitatea statului. Vom lua măsuri de verificare a celor semnalate și după caz vom lua măsura informării conducerii institutului. Nota se va exploata la celelalte materiale privitoare la Năstase Adrian.”

Așadar: Cine este sursa Teodora? Ce-o fi ajuns după Revoluție? Cine este propagandista?

  •  
  •  
ÎNSCRIE-TE acum pe pagina noastră de Facebook! - NEWS ROMANIA

ADRIAN MOGOȘ

Adrian Mogoș este jurnalist freelancer, membru al Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație și al International Consortium of Investigative Journalism. În cadrul ICIJ a făcut parte din echipa de jurnaliști a proiectului Offshore Leaks. A fost timp de opt ani șeful Departamentului Investigații al cotidianului Jurnalul Național. A primit bursele Balkan Fellowship for Journalistic Excellence și Milena Jesenská - Institute for Human Sciences din Viena. Pentru activitatea jurnalistică a fost premiat cu: CEI-SEEMO Award, Kurt Schork Award și mențiune specială Global Shining Light Award. Una dintre investigațiile pe care le-a coordonat a fost inclusă în UNESCO Global Casebook for Investigative Journalism, iar o alta a primit din partea juriului European Press Prize apreciere specială.