Un scriitor și gazetar important al regimului comunist care glorifica munca forțată la Canal a fost catalogat trădător de patrie după ce a decis să rămână în Franța împreună cu soția. Măsurile de pedepsire, printre care și internarea fetiței fugarului într-o casă de copii, arată cum acționa brațul răzbunător al Securității.
Scriitorul Petru (Petre) Dumitriu s-a născut pe 8 mai 1924 la Baziaș, județul Caraș-Severin, și a crescut la Orșova. Studiile superioare le-a început la București, dar după primul an a plecat în Germania unde a primit o bursă la Universitatea din München (1941-1944).
Revenit în țară, a avut numeroase funcții: redactor-șef, membru al Consiliului de conducere al Uniunii Scriitorilor. A primit mai multe distincții din partea Partidului Comunist și a glorificat munca forțată la Canal în romanul „Drum fără pulbere”, considerat de George Pruteanu „execrabil din punct de vedere moral”. În anii ’90, Dumitriu îi destăinuise lui Pruteanu că îi venea să-și taie mâna cu care l-a scris.
În 1960 a hotărât să emigreze împreună cu soția. A ajuns în Franța, apoi în Germania. Exilul nu i-a fost pe plac, în 1995 afirmând că: „Acasă pentru mine este la Baziaș sau la București”.
Când guvernul comunist de la București a aflat că unul dintre scriitorii săi preferați a rămas în Occident, l-a declarat trădător. În noiembrie 1960 Direcția a II-a a Securității înainta către forurile superioare un raport privind cazul de trădare de patrie a scriitorului Dumitriu Petru.
„În luna ian. 1960, scriitorul Dumitriu Petre, împreună cu soția sa Dumitriu Irina, a solicitat să facă o excursie – pe timp de o lună de zile – în R.S. Cehoslovacă, R.P.U. (n.r. – Ungaria) și R.D.G. , cu mașina sa proprie, lucru care a fost aprobat.
Ajungînd în R.D.G., scriitorul Dumitriu Petre a trădat patria, trecînd fraudulos în R.F.G.
Știrea despre actul de trădare a parvenit în R.P.R. (n.r. – Republica Populară Romînă) în luna feb.1960 printr-o scrisoare adresată de Dumitriu Petre scriitoarei Henriette Y. Stahl, din București, scrisoare în care el arată că nu se va mai întoarce în țară și motiva actul său prin neînțelegerile avute în cadrul Uniunii Scriitorilor. (n.r – Stahl a fost partenera sa de viață timp de 10 ani, fiind căsătoriți pentru scurt timp)
Dumitriu Petre s-a născut la 8 mai 1924 în Baziaș, fiul lui Petre și Tereza, de profesie scriitor, posedă ca studii licența în litere și filozofie.
Din trecutul lui se cunoaște că în anul 1941 a plecat în Germania, unde s-a înscris la Facultatea de Filozofie, pe care a terminat-o în 1944, dată cînd s-a înapoiat în țară.
În țară s-a ocupat cu literatura și gazetăria, lucrînd ca redactor la revistele Flacăra și Viața Romînească.
După 23 aug. 1944, Dumitriu Petre a scris unele lucrări apreciate de regimul democrat-popular, fapt pentru care a fost distins cu diferite ordine și medalii și laureat al Premiului de Stat.
Între anii 1956-1959, Dumitriu Petre a funcționat ca director al E.S.P.L.E.I. , (n.r. – este vorba despre Editura de Stat pentru Literatură și Artă) fiind în acelaș timp și membru în conducerea Uniunii Scriitorilor.
După scoaterea lui din această funcție, Dumitriu Petre a locuit mai mult la Cluj, unde a lucrat la definitivarea lucrării Biografii Contemporane.
În rîndul scriitorilor se discută că Henriette Yvonne Stahl a contribuit în mare măsură la formarea lui Dumitriu Petre ca scriitor.
Educația primită în cadrul familiei, cît și școala pe care a făcut-o în Germania fascistă, precum și legăturile sale cu o serie de elemente din rîndul burgheziei, a făcut pe Dumitriu Petre să dovedească nesiguranță în poziția sa față de regimul democrat-popular, oscilînd și uneori chiar avînd manifestări dușmănoase.
Astfel, cu ocazia celei de-a IV-a Sesiuni a Academiei R.P.R., la care a luat cuvîntul o profesoară sovietică – invitată de Academie – , Dumitriu Petre s-a adresat scriitorului Geo Bogza cu cuvintele: „ai auzit, ai văzut otrava sovietică?” și „nu vezi ce vor să ne bage pe gît vătafii aceștia sovietici?”.
În anul 1953, cînd a fost decorat, a trimis omul de serviciu să-i aducă decorația de la Uniunea Scriitorilor, motivînd că este ocupat.
În cursul anului 1958 a fost de două ori în Franța. În prima sa deplasare a luat legătura cu fugarul Rizescu Nicolae, din Paris, fost deputat liberal, de la care a luat o sumă de franci francezi cu care și-a făcut multe cumpărături. Reîntors în țară, Dumitriu Petre a restituit echivalentul în lei sorei fugarului, actuala soție a scriitorului Ion Vinea.
De asemeni, Dumitriu Petre cu ocazia acestor deplasări a făcut comisioane cu corespondență pentru unele elemente dușmănoase din țară, cum este de exemplu Cavadia Petre, de la care a dus o scrisoare, vărului acestuia Arhillopoulos, din Paris, iar la înapoiere i-a adus acestuia corespondență. (n.r. – fostul deținut politic și crainic al Europei Libere, Ion Ioanid, îl amintea pe Petre Cavadia în cartea sa despre închisorile comuniste)
De asemeni a mai adus un aparat de radio mic unui oarecare Paleologu, ce avea domiciliu obligatori în comuna Plenița, reg. Craiova. ( n.r. – este vorba despre Alexandru Paleologu, fost deținut politic racolat de Securitate în închisoare ca informator, fost ambasador în Franța după 1989, fost parlamentar)
În anul 1956, Dumitriu Petre s-a căsătorit cu numita Medrea Irina. Din căsătoria cu Medrea Irina a rezultat un copil, care la data plecării lor în străinătate l-a lăsat la Cluj sub îngrijirea cumnatei sale – Medrea Ileana Căliman.
Din cercetările făcute după comiterea actului de trădare, din perchezițiile făcute la domiciliul său și munca informativă desfășurată ulterior, a rezultat că soții Dumitriu s-au pregătit din timp pentru acest act.
Astfel, la percheziția domiciliară s-a constatat că toate lucrurile de valoare – ce i-au aparținut – au fost vîndute prin Consignația sau înstrăinate pe la rude și cunoștințe. În casă a rămas doar mobilierul și alte lucruri voluminoase, fără valoare, care dacă ar fi fost înstrăinate, ar fi atras atenția vecinilor de apartament.
Ulterior s-a stabilit că banii obținuți din vînzarea lucrurilor au fost lăsați la rude și cunoștințe pentru a fi folosiți în vederea întreținerii copilului. Despre soții Dumitriu în prezent se cunosc următoarele:
S-au stabilit în R.F.G., trimițînd corespondență din diferite orașe ca, Frankfurt/Main, Hamburg, Stuttgart. Această corespondență a fost trimisă cumnatei sale Medrea Ileana-Căliman și părinților săi.
De remarcat este faptul că majoritatea scrisorilor sînt scrise de Dumitriu Irina. Din conținutul corespondenței se pot desprinde trei aspecte mai importante:
În primele scrisori, care au fost adresate conducerii statului, Dumitriu Petre solicită trimiterea copilului și arată că pentru acest lucru el se obligă să nu întreprindă nici o activitate dușmănoasă împotriva R.P.R.
Ulterior, soții Dumitriu n-au mai trimis asemenea scrisori conducerii statului, continuînd să scrie numitei Medrea Ileana Căliman din Cluj, cu care a avut și unele convorbiri telefonice.
În corespondența cu Medrea Ileana Căliman, cît și cu celelalte legături și rude, soții Dumitriu au indicat ca adresă, adresa editorului său din Paris Edițion du Seuil.
Atît în corespondență cît și în convorbirile telefonice, Dumitriu Irina comunică sorei sale că va reuși să-l determine pe Dumitriu Petre să se înapoieze în țară și dădea indicații referitor la îngrijirea și întreținerea copilului. De asemeni, tot în această perioadă a trimis și unele pachete cu lucruri de îmbrăcăminte, atît pentru copil, cît și pentru Medrea Ileana Căliman.
În ultimul timp însă, într-o scrisoare adresată lui Medrea Ileana Căliman, Dumitriu Irina relatează că Dumitriu Petre s-a hotărît să rămînă definitiv în străinătate și că dacă nu li se va trimite copilul, Dumitriu Petre va apela la opinia publică internațională.
Din unele informații pe care le posedă organele noastre, rezultă că într-adevăr trădătorul de patrie Dumitru Petre a trecut la acțiuni deschise, în sensul că a început să scrie o serie de articole cu caracter dușmănos la adresa regimului nostru, urmărind prin aceasta să determine statul romîn să-i trimită copilul.
De la data trădării soților Dumitriu, Medrea Ileana Căliman s-a stabilit cu domiciliul la Cluj unde se ocupă cu îngrijirea copilului trădătorilor.
Din cele stabilite de organele noastre, rezultă că actul de trădare de patrie săvîrșit de scriitorul Dumitriu Petre și soția sa, a fost premeditat.
Despre pregătirea actului de trădare au avut cunoștință rudele acestora, care au primit spre vînzare unele obiecte casnice, precum și faptul că au acceptat să le întrețină copilul.
Ținînd cont de cele arătate mai sus, cît și pentru faptul că trădătorul Dumitriu Petre a trecut la acțiuni deschise împotriva R.P.R., propunem să se ia următoarele măsuri:
- Deschiderea procesului penal pentru trădare de patrie, împotriva soților Dumitriu și confiscarea întregii lor averi.
- Dislocarea tatălui fugarului, anume Dumitriu Petre și a mătușei sale Dumitriu Elisabeta în comuna Rubla, reg. Galați.
- Dumitriu Lucia –Lila, sora fugarului, să fie scoasă din serviciu și dislocată în comuna Rubla, reg. Galați.
- Medrea Ileana Căîliman, sora trădătoarei Dumitriu Irina, și soțul său Căliman Iulian, să fie dislocați și trimiși în L.M. pe timp de 24 de luni. (n.r. – soții Căliman au fost unii dintre cei mai cunoscuți handbaliști ai României)
- Copilul soților Dumitriu să fie predat spre îngrijire la Casa Copilului, trecându-se totodată la găsirea unui tutore care să răspundă de situația lui.”
Raportul Securității poate fi consultat mai jos:
Securitate DumitriuPotrivit unui document despre viața lui Dimitriu, în decembrie 1960, părinţii, sora tatălui, sora lui, cumnata Ileana şi Henriette Yvonne Stahl au fost arestați în noiembrie 1960 și au stat un an în închisoare. Fiica a fost luată de la Cluj și trimisă la un orfelinat din Bucureşti unde i s-a schimbat numele.
Și soții Dumitriu au avut parte de propriul interogatoriu în Germania. Soldații americani i-au intergoat timp de o lună, așa cum se obișnuia cu toți transfugii din blocul comunist care ajungeau în Germania Federală.
Monica Lovinescu era convinsă că Petre Dumitriu fusese trimis de regimul comunist de la București să distrugă emigrația românească din Franța. Astfel că, Mircea Eliade a cerut autorităților franceze să nu-l primească pe Dumitriu. Până la urmă, informațiile nefiind verificate, statul francez i-a oferit cetățenia, dar scriitorul a refuzat-o.
După fuga din țară a publicat romanul Incognito care a fost propus pentru premiul Academiei Franceze.