La începutul anilor ’70 americanii știau deja în ce condiții stăteau cei 500 de deținuți politici încarcerați la Aiud, condamnați la pedepse cuprinse între doi ani și închisoare pe viață. Un preot a povestit americanilor prin ce a trecut în timpul interogatoriilor și le-a spus că doi dintre anchetatori ar fi fost implicați într-o presupusă asasinare a lui Nicolae Ceaușescu.
Un raport întocmit în februarie 1970 de ofițerii americani intitulat „Închisoarea politică din Aiud” conținea detalii despre viața deținuților politici condamnați pentru diverse infracțiuni contra statului și ordinii sociale. Raportul conține informații despre programul zilnic, hrana și condițiile de muncă, precum și o descriere amănunțită a clădirii.
Directorul Penitenciarului Aiud era un colonel, iar supravegherea politică se făcea de către un locotenent și patru indivizi care aveau un statut necunoscut, dar toți erau securiști. Aceștia aveau informatori în rândul deținuților politici, așa că nimeni nu știa în cine să aibă încredere. Numărul deținuților politici varia de la 2.000 în octombrie 1964 la 500 în ianuarie 1969, așa cum observase sursa americanilor în timpul unei adunări ținute în sala mare a închisorii. Aceste date nu conțineau minorii, femeile, bolnavii mintali și cei peste 65 de ani. Sursa estima că numărul total al acestora era de aproximativ 100 de persoane.
Condamnații stăteau patru într-o celulă rece și întotdeauna în întuneric. Nu existau sobe sau vreun sistem de încălzire, iar fereastra era acoperită cu un placaj vopsit în negru pe interior și verde pe exterior, fără ca lumina zilei să fie lăsată să intre. Dormeau pe saltele de paie puse pe placaje, iar o găleată era folosită drept toaletă.
Deținuții aveau la dispoziție doar zece litri de apă, o mică masă de lemn și două scaune de lemn era tot mobilierul din celule. Acestea erau dezinfectate o dată pe lună, dar erau zilnic inspectate de gardieni care verificau menținerea curățeniei. Nu există apă curentă. Cei zece litri de apă erau aduși zilnic pentru fiecare celulă în fiecare dimineață de către un condamnat. Apa era pentru toți cei patru condamnați din celulă și era folosită pentru băut, spălat și îmbăiat, dar și spălatul hainelor.
Sistem represiv, nevoi zilnice
Fiecare condamnat primea din partea închisorii următoarele obiecte când ajungea la penitenciar: un tricou vechi, subțire, albastru cu sau fără nasturi; o pereche de pantaloni subțiri, vechi, albaștri; o jachetă veche, albastră; un palton subțire; un cearceaf care era schimbat o dată pe lună; două pături, o pereche de papuci. Șosete nu se dădeau. Toate obiectele, cu excepția cearceafului, trebuiau păstrate curate de către condamant. Aceste obiecte se schimbau o dată pe an. O singură pereche de lenjerie intimă era permisă, deținuții putând să primească de acasă doar un singur tricou, o singură pereche de papuci și o singură pereche de șosete. Toate acestea erau folosite atât vara, cât și iarna.
Hrana zilnică consta în:
- Mic dejun: un sfert de litru de așa-zisă cafea și 80 de grame de pâine neagră.
- Prânzul: un litru de supă subțire de mazăre, fasole sau varză și trei cartofi cu varză sau fasole. O dată pe săptămână primeau șase sau șapte cartofi cu sos.
- Cina: un sfert de litru de așa-zisă cafea și jumătate de litru de supă de fasole, varză sau mazăre.
Sursa nu-și aducea aminte să fi mâncat carne cât timp a stat închisă. Spitalul penitenciarului din Aiud avea o capacitate de 60 de locuri, doctorii având un program zilnic de patru ore în fiecare dimineață, de luni până vineri. Șase asistenți, care erau deținuți, ofereau primul ajutor și tratamentul celor internați. Condamnaților le era permis accesul la cabinetul medical doar dacă temperatura le depășea 38 de grade.
Programul zilnic era următorul:
- Ora 5 trezirea și curățenia în celulă
- 05.40 micul dejun
- 06.00 apelul la muncă
- 14.00 revenirea în celulă
- 14.15 prânzul și curățenia în celulă
- 18.30 cina și program personal
- 20.00 stingerea
- 22.00 somn
Restricții și iar restricții
În penitenciar se lucra în trei schimburi, numai în interiorul închisorii. Se produceau scări din lemn și saltele, se asamblau birouri și dulapuri de metal pentru birouri. Condamnații erau plătiți ca orice civil, dar numai trei procente din salariu le era păstrat pentru când vor fi eliberați, restul erau cheltuiți pentru hrană, îmbrăcăminte și cazare. Sursa a primit echivalentul a 35 de dolari pentru patru ani de muncă.
O dată pe săptămână deținuții puteau merge la bibliotecă timp de o oră, dar nu puteau pleca cu cărțile din bibliotecă. Nu existau ziare. Doar condamnații model, considerați reeducați politic și care nu cauzau probleme puteau sta mai mult la bibliotecă. Fiecare condamnat avea parte de o oră de îndoctrinare politică pe săptămână, orele fiind ținute de un locotenent de Securitate. La ele participau grupe de câte 30-40 de deținuți, punctele cheie ale îndoctrinării fiind: autocritica, autodepășirea și îndeplinirea normei de muncă.
Deținuții politici aveau voie o dată pe lună să primească o vedere cu maxim 12 rânduri, dar numai dacă munceau și se comportau bine. Pe de altă parte, ca răspuns, aceste vederi puteau fi trimise numai soției sau părinților. Tot numai de la aceștia puteau primi o dată pe lună pachete care să conțină alimente de bază.
Dormitul în timpul programului liber sau statul treaz după stingere erau pedepsite. Pedepsiți erau și dacă vorbeau cu gardianul, dacă simulau vreo boală, dacă nu stăteau drepți când li se adresa gardianul. Izolarea era între patru și 75 de zile și în timpul acesteia condamnatul avea cătușe și la mâini și la picioare, acestea fiind legate între ele timp de 14 ore pe zi. Numai micul dejun era permis la izolare unde deținuții dormeau doar pe o pătură pe jos.
Colegi de năpastă
Fostul deținut politic a oferit americanilor și o listă cu 15 condamnați, toți etnici germani, al căror nume nu este încă făcut public. Se menționează profesia, anii de condamnare, vârsta și infracțiunea pentru care au fost condamnați:
- student, 23 de ani, 6 ani, tentativă de trecere ilegală a frontierei
- cleric, 44 de ani, 4 ani, răzvrătire
- cleric, 60 de ani, 12 ani, răzvrătire
- preot , 67 de ani, 5 ani, răzvrătire
- pictor, 33 de ani, 6 ani, răzvrătire
- muncitor, 50 de ani, 4 ani, răzvrătire
- economist, 22 de ani, 4 ani, răzvrătire
- mecanic, 50 de ani, 6 ani, tentativă de trecere ilegală a frontierei
- meserie necunoscută, 19 ani, 4 ani, tentativă de trecere ilegală a frontierei
- economist, 60 de ani, 6 ani, răzvrătire
- meserie necunoscută, 24 de ani, 5 ani, răzvrătire
- vânzător 24 de ani, 4 ani, răzvrătire
- muncitor, 36 de ani, 7 ani, tentativă de trecere ilegală a frontierei
- mecanic, 22 de ani, 4 ani, tentativă de trecere ilegală a frontierei
Anchetatori complotiști
Un alt raport întocmit pe 21 aprilie 1970 la München conținea date și despre o presupusă tentativă de asasinare a lui Ceaușescu în iarna lui 1968. În această tentativă ar fi fost complici doi securiști, căpitanii [] și []. În acest complot se pare că au fost implicate și servicii secrete din Uniunea Sovietică. (n.r. – în august 1968, Ceaușescu condamnase invazia statelor membre ale Pactului de la Varșovia în Cehoslovacia)
Sursa americanilor era un preot care plecase în septembrie ‘69 din România, toate informațiile despre Securitate pe care le oferise veneau din experiența sa, dar și din zvonurile pe care le auzise. Fusese interogat timp de patru zile, între 16 și 20 august 1968, de un căpitan și un sublocotent de Securitate din Aiud. De altfel, aceștia au fost și singurii securiști cu care a avut de-a face.
A fost arestat fiind suspectat că a ajutat și ascuns un alt preot, fapt pentru care risca o condamnare de șase ani. Preotul a fost interogat prin metoda celor 100 de întrebări, metodă pe care o știa, pentru că mai fusese interogat. Metoda consta în faptul că sublocotenentul avea o listă tipărită cu întrebări la care trebuia să răspundă.
Condiții de detenție
După interogatoriu era dus într-o celulă din beciul clădirii, celula avea 1.5×1.5×1.5 metri, unde era imposibil pentru un arestat să stea fie în picioare, fie să se așeze confortabil. Preotul a fost forțat să stea în aceste condiții zece ore în fiecare noapte cât timp a fost arestat. Înainte de prânz, și înainte de interogatoriu, stătea la beci unde primea un bol de supă rece și o bucată de pâine și un pahar de apă.
Apoi era dus iar la interogatoriu unde trebuia să răspundă acelorași întrebări. Anchetatorul îi spunea că oricum știa adevărul, așa că doar se aștepta ca arestatul să fie rațional și să spună ceea ce securistul oricum cunoștea. Odată, când în timpul anchetei își făcuse semnul crucii, anchetatorul i-a dat niște „castane” și apoi a fost lovit în mod repetat în față cu patul puștii în timp ce era dus înapoi în celulă. Acest ciclu brutal al anchetei s-a repetat în fiecare zi și noapte până când a fost eliberat.
Preotul a fost obligat să-și recunoască vina și să spună tot ceea ce știa, mai ales că își dăduse seama că Securitatea era bine informată despre tot ce se petrecea în secret în biserică. Bănuia că biserica era supravegheată cu sisteme de ascultare sau că unul dintre șefii săi era informator. După patru zile de anchetă a fost eliberat fără a i se spune nimic. Nu a spus nimănui despre tratamentul la care a fost supus și nici nu a întrebat despre soarta altor arestați pentru că se temea că nu va supraviețui unui alt interogatoriu.
Securitatea considera că biserica din care face parte prezenta un pericol pentru stat și preotul bănuia că ar fi fost săpat un tunel între biserica de lângă și sediul Securității pentru o mai ușoară supraveghere. Văzuse personal un securist înarmat în turnul acelei biserici în fiecare 1 Mai, dar presupunea că este o măsură de precauție.
Zvonuri
În cercul social al preotului circula un zvon că doi securiști care l-au interogat au fost implicați într-o posibilă tentativă de asasinat a lui Ceaușescu în iarna lui 1968. Căpitanul [ ], de etnie maghiară, căpitan în Securitate din 1959, în vârstă de 40 de ani, 1.60 m și aproape 90 kg, păr blond, ochi albaștri, și [ ], necăsătorit, aproximativ 35 de ani, 1.60 m, 60 kg, păr și ochi negri, cu un nas mare, se pare că fuseseră arestați ca fiind complici în acest complot.
În această conspirație de asasinare a lui Ceaușescu ar fi fost implicate și serviciile sovietice, dar și nevasta sovietică a ministrului de Interne de atunci. Asasinarea ar fi fost pusă la cale din cauza eliminării puterii autocratice a Securității. Cei doi ofițeri ar fi primit o pedeapsă cu închisoarea de 20 de ani fiecare.
https://newsromania.net/dosar-securitate/episodul-viii-timisoara-cum-invartea-securitatea-cheita-justitiei/