Skip to content

Lumea pestriță de la Hotel Parc din Turnu Severin: soldați americani, prostituate, bișnițari și securiști

În anii ’70 România era principalul furnizor de carne de porc pentru soldații americani din Europa de Vest. La abatoarele de la Suceava, Galați și Drobeta Turnu Severin erau în permanență militari americani care supravegheau producția, modul de ambalare și transport al cărnii spre Vest.

Mai multe activități suspecte ale inspectorilor militari americani din anii ’70 au dus la o anchetă a serviciilor de informații ale Armatei americane, după ce mai mulți subofițeri fuseseră implicat în afaceri amoroase, bișniță, accidente de mașină sau dăduseră în patima alcoolului. În raportul americanilor, întocmit în martie 1986, sunt descrise personaje pitorești, de la directorul abatorului la prostituatele hotelului.

Abatorul din Turnu Severin, neigienic

Industria Cărnii Turnu Severin era, conform datelor din dosarul de anchetă, cel mai mare producător de piese tranșate din porc pentru forțele armate ale Statelor Unite din Europa. Tone de carne provenite de la Industria Cărnii Turnu Severin au fost refuzate de americani. Prin comparație, fabrica similară din Galați era considerată ca având condiții excelente.

Problemele de la Industria Cărnii țineau de refrigerare, curățenie, transport, igiena personală, de modul în care înțelegea directorul să conducă întreprinderea. De exemplu, un transport din 15 iulie 1979 a fost refuzat în Germania din cauza temperaturii mari a cărnii care a ajuns în condiții nesatisfăcătoare la destinație din cauza ușii din spate a camionului care nu se închidea bine.

Ancheta ofițerilor de Informații americani a început pe 17 decembrie 1982 și s-a încheiat pe 8 mai 1985. Investigația a arătat că inspectorii sanitar-veterinari, militari americani ocupați cu siguranța alimentelor, au fost trimiși în mod regulat la post în România, pentru inspectarea sanitară a abatoarelor care aveau contract cu unitățile Armatei americane. Ancheta a scos la iveală implicarea câtorva militari pe piața neagră și în schimbul ilegal de valută.

Unii dintre inspectorii veterinari ai Armatei americane trimiși la post în România nu erau ușă de biserică. Unul dintre ei fusese arestat pe când era copil de Poliția din New York în 1960 pentru jaf armat, după ce un an înainte fusese arestat pentru deținere de obiecte furate, incendiere, iar în 1962 chiar înainte de liceu fusese condamnat cu suspendare pentru viol. În armată a fost sancționat de mai multe ori pentru diferite abateri. Și nu a fost singurul.

Un altul fusese prins circulând fără permis, cu viteză, transportând ilegal alcool. Alt inspector trimis la Turnu Severin fusese diagnosticat cu depresie, cu personalitate schizoidă, dar după zece ani s-a stabilit că nu mai prezenta urmele bolii și a fost declarat apt psihic pentru serviciul militar.

Etajul al doilea de la Hotel Parc

Pe 12 februarie 1983, unul dintre inspectorii veterinari a fost intervievat în locuința sa de ofițerii americani de informații. La patru ani după ce fusese în Vietnam, el a ajuns prima oară în România în 1974 și a stat din octombrie până în decembrie. Atunci a fost trimis la Suceava, dar a doua oară când a fost trimis la post, între ianuarie și martie 1975, a fost trimis la Drobeta Turnu Severin și a fost cazat la Hotel Parc.

În Turnu Severin a avut o traducătoare care locuia în oraș cu mama ei, fratele ei era soldat în termen, iar tatăl decedase. Inspectorul nu avea vreun indiciu că femeia ar fi lucrat pentru Securitate și își petrecea o noapte pe săptămână în prezența ei, o dată chiar fusese invitat la ea acasă să se uite la televizor.

La Hotel Parc discuta des cu o recepționeră mai ales pentru că aceasta vorbea aproape perfect limba engleză. De câteva ori fusese invitat la cină de directorul întreprinderii, persoană importantă în Partidul Comunist, dar cum nu se vorbea în engleză, nu a înțeles nimic.

Etajul al doilea al Hotelului Parc era rezervat celor care nu erau din blocul comunist. Cu toate că fusese instruit la ambasadă să nu aibă contacte cu românii, a schimbat o dată pe stradă câteva zeci de dolari. Șmenarul i-a numărat banii, dar ulterior și-a dat seama că primise mai puțin decât trebuia. Oficial, schimbul era de 12  lei la un dolar, dar pe piața neagră era 30 de lei.

Hogea, directorul disprețuit

Un alt militar a venit în inspecție prima dată în România în primăvara lui 1979 și a revenit după un an. În 1980 a vizitat abatoarele de la Turnu Severin și Galați. În România a ajuns de fiecare dată cu avionul, iar de la aeroport era preluat de reprezentanții Întreprinderii de Comerț Exterior (ICE) Terra Export, firma Securității, cea care încheia contractele cu Armata americană. Acestui inspector îi displăcea directorul întreprinderii Industria Cărnii din Turnu Severin pentru că la fiecare întâlnire insista să se consume cât mai mult alcool.

Sediul Poliției din Plano, Texas. 7 martie 1983. Ofițerii de Informații l-au interogat pe un inspector care fusese la post la Turnu Severin între martie și iunie 1979. Printre altele, a menționat idila unui coleg cu o traducătoare din oraș, pentru că aceasta venea la hotel în fiecare dimineață la ora 4 sau 5. Credea că acest coleg era instabil psihic și a cerut să fie evaluat, dar acest fapt nu s-a întâmplat.

Tot el a dat mai multe detalii despre Hogea, directorul întreprinderii. Acesta avea 55 – 60 de ani, 133 -138 de kg și o talie de 138 de cm, dimensiune de care era foarte mândru. Hogea vorbea destul de bine engleza și avea o vilă de protocol la Bala, deținută se pare de Partidul Comunist. Vila era folosită pentru a-și distra musafirii de top, inclusiv pe americani. Inspectorul fusese de trei ori la vilă.

Vizita începea de obicei după-amiaza când musafirii petreceau o oră sau două privind fântânile arteziene și lacul. Apoi li se serveau zece tipuri de mâncare, stropite din belșug cu alcool, mai ales că musafirii erau încurajați să bea. Nu credea că scopul intoxicării era aflarea vreunor informații, ci mai degrabă Hogea dădea astfel de ospățuri pentru a-și impresiona musafirii și a se lăuda cu puterea și importanța sa. Credea că Hogea folosea vila pentru a se distra cu femei și a auzit că i s-a luat controlul asupra acesteia.

Traducătoarea care îl însoțea la muncă avea 23-28 de ani, păr vopsit roșu, ochi albaștri. Știa că tatăl ei era „director economic și șeful Partidului Comunist în județ”. Nu s-a înțeles bine cu ea pentru că femeia nu știa bine engleza, în schimb întocmea rapoarte zilnice. Ea locuia în diagonală de Hotel Parc, dar nu știa care era apartamentul ei.

Cât timp a stat în România a cunoscut și o altă fostă traducătoare care era secretara part-time a lui Hogea. Și ea avea părul vopsit roșu și se zvonea că este maior la contrainformații militare.

A mai explicat anchetatorilor că în România a mai avut contacte cu următoarele persoane:

  • George, recepționer șef și managerul de fapt al Hotelului Parc. Acesta vorbea bine engleza, sârba și greaca.
  • John (Ion), de la agenția de turism. Avea mustață, purta ochelari, era grăsuț și vorbea bine engleza. Ion avea idei pro-occidentale, așa că au devenit prieteni. Chiar a încercat să-l angajaze pe Ion ca traducător la Industria Cărnii. Odată, când s-a îmbătat, Ion i-a spus că a fost maior de contrainformații militare pe când era în armată și că îi este rușine cu asta. Tot el a mai spus de [ ] că era maior de contrainformații și că avea funcție mai mare decât el. (n.r. – cel mai probabil fosta traducătoare)
  • Lola, păr negru, ochi albaștri 1,55 – 1,61 m, cam 40 de kg. Lola petrecea destul de mult timp la Hotel Parc. Se comporta ca o prostituată, lua banul clientului și dispărea. Era prietenoasă și vorbea puțin engleza. Intra des în vorbă cu el și îi arăta cu degetul oameni care lucrau la Securitate. Credea că Lola era informatoare.
  • O femeie de serviciu de la hotel i-a spus că televizorul și patul au microfoane. A găsit două fire, unul negru și unul albastru sub pat, dar nu a încercat să vadă unde duc. A raportat acest fapt atașatului militar al Ambasadei SUA de la București care i-a spus că este o practică normală.

Le-a mai spus anchetatorilor că în România era o practică comună să dai Kent 100 pentru orice serviciu. Kent 100 valora cât banii și era o a doua economie a României. I-a dat unui medic român două pachete de Kent 100 ca să primească un tratament cu antibiotic.

A mai declarat că nu a avut relații sexuale cu vreo româncă și nu înțelege de ce cineva l-ar acuza de acest fapt. Ofițerii de Informații au precizat în raport că subiectul a fost cooperant, dar avea probleme să-și amintească date și nume și părea ezitant când a răspuns anumitor întrebări.

Un alt ofițer, desemnat șeful departamenului veterinar al Armatei americane la Ambasada SUA din Belgrad, spunea că în 1979, l-a cunoscut pe directorul de la Industria Cărnii, personaj care consuma mult alcool și încerca să-l convingă și pe el să facă același lucru.

Militarul american a descris vila din Bala: aparținea ICE Terra, avea un etaj cu patru, cinci camere, verandă în spate, un iaz cu pești în curtea din spate, un gard din plasă de sârmă în jurul casei și nu avea un sistem de supraveghere. Vila era într-o zonă rurală, nu erau alte case sau structuri în jurul ei și credea că era la nord-est de Turnu Severin.

(n.r. – în județul Mehedinți, chiar la nord-est de Turnu Severin se află comuna Bala, la aproximativ 50 de km)

Pe 18 mai 1984, un alt inspector a fost interogat. Și el a fost cazat la etajul al doilea al Hotelului Parc. Își amintea că Lola i-a arătat fotografii făcute în holul hotelului în care apărea ea și cu un alt coleg inspector.

A declarat că s-a întâlnit zilnic, prin prisma meseriei, cu directorul întreprinderii. Un bărbat cu părul grizonat și început de chelie, directorul încerca să-l mituiască oferindu-i vila și femei. L-a văzut lovind angajații întreprinderii dacă încălcau regulile sanitare și cerea favoruri sexuale angajatelor și le dădea afară dacă acestea refuzau.

Traducătoarea cu care a lucrat i-a fost oferită de întreprindere, a stat cu el în primele zile și apoi, din motive necunoscute, a fost înlocuită. A doua traducătoare a fost oferită tot de Industria Cărnii. Ea era fiica unui important lider comunist pe plan local. I s-a spus că precedenta translatoare era logodită, urma să se mărite și nu se cădea să fie văzută cu un alt bărbat.

Odată, recepționerul de la hotel i-a cerut să țină la el o sumă mare de dolari până trecea un control al Miliției, dar a refuzat. O recepționeră i-a cerut să facă contrabandă pentru ea, dar și de data aceasta a refuzat.

La barul hotelului a cunoscut o tânără de 20-25 de ani, cu păr roșu, o prostituată care vorbea stricat engleza. O alta, Lola, i-a fost prezentată tot în barul hotelului. Știa că era activă pe piața neagră a blugilor, țigărilor și alcoolului.

Angajații hotelului i-au povestit despre un alt militar american care făcea afaceri ilegale cu țigări cu cetățeni sârbi din cauză că avea dificultăți financiare. Când aceștia nu l-au plătit, inspectorul s-a dus la Miliție, dar nu știe ce s-a întâmplat ulterior. Mai știa de la angajații hotelului că fostul coleg adusese o femeie în camera lui de la hotel, fapt interzis pentru personalul militar american.

Pe 5 mai 1983, un alt fost inspector a fost interogat. A răspuns întrebărilor ofițerilor americani de informații abia după ce s-a asigurat că nu este el ținta investigației. Contactul său principal în România era un anume Josan care lucra la Prod Export din București (n.r. – cel mai probabil Terra).

Cât timp a stat în România a auzit despre o femeie care era suspectată a fi prostituată și informatoare a Securității. Avusese relații cu mai mulți militari americani trimiși la Turnu Severin și își făcuse planuri să se căsătorească cu unul dintre inspectori, dar căsătoria nu a mai avut loc.

Mai auzise zvonuri despre o păruială dintre un angajat al Hotelului Parc și un alt inspector al Armatei SUA. În urma scandalului, militarului i s-a cerut să plece din România.

Un accident cu cântec

Alt inspector interogat în 1984 fusese de două trimis în România între 25 ianuarie 1978 și iunie 1979. A stat la Galați, Craiova și Turnu Severin. La sosire, atașatul militar american i-a făcut un instructaj, considerat de inspector inadecvat, legat de piața neagră, comportamentul pe care trebuie să-l aibă în România și de schimbul valutar.

La Turnu Severin, a venit de la București cu un traducător, un tânăr de 26/27 de ani, păr șaten, ochi căpriu, barbă. Vorbea fluent engleza, germana rusa și japoneza. Traducătorul i-a spus că anterior cunoscuse o japoneză cu care avusese o relație sexuală de care soția nu știa.

Cei doi s-au cazat la Hotel Parc unde li s-a alăturat o altă traducătoare, plinuță, păr blond, care știa engleza, italiana și germana. Aceasta i-a făcut cunoștință cu Lola, descrisă ca având părul negru, ochi șateni, 24-25 de ani. Toți s-au dus într-un aparatament din oraș unde au băut bere și au ascultat muzică.

Își aducea aminte că în primăvara lui 1978 pe când era la Craiova auzise despre un accident de mașină lângă Turnu Severin în care fusese implicat un coleg și mai mulți români.Toți veneau de la o nuntă. La scurt timp după accident, inspectorul fusese declarat persona non-grata și evacuat din România la un spital din Giessen, Germania. A rămas șchiop în urma accidentului.

Pe 30 iulie 1978, militarul implicat în accident a fost internat la Spitalul Municipal din București după ce și-a fracturat femurul drept, a avut leziuni grave la rinichi și multiple răni. În jurul orei 20.00, mașina a derapat, a intrat într-un alt automobil și s-a lovit de un zid. Americanul a fost azvârlit prin parbriz direct în zid.

A mai spus ofițerilor care-l anchetau că un alt coleg inspector, sergentul John D. Washburn,  avea probleme cu alcoolul cât timp acesta fusese la Turnu Severin. Acesta căzuse în patima alcoolului pentru că nu putea trece peste despărțirea de familie. Din cauza băuturii, omul avusese probleme și cu Miliția.

În februarie 1978, pe când era la post la abatorul din Craiova, a fost sunat de la Severin și i s-a spus că respectivul era atât de beat încât nu putea face inspecția la transportul de carne care trebuia să plece. I s-a cerut să vină de la Craiova pentru a face inspecția. A fost declarat și el persona non-grata și a plecat din România în martie 1978.

Kent 100, a doua economie a României

Pe 12 și 13 martie 1983, un alt fost inspector veterinar care lucrase la Turnu Severin, a fost intervievat în motelul La Quinta Motor din Plano, chiar dacă nu mai era militar activ.

Amintirile sale de la Turnu Severin încep cu un recepționist care i-a spus despre un coleg inspector care bea din greu la hotel. Într-o noapte a rugat o femeie să se mărite cu el, dar ea nu l-a luat în serios crezând că nebun.

George, șeful recepționerilor de la Hotel Parc, i-a povestit că unul dintre predecesorii săi în funcția de inspector, care fusese trimis la post în 1977 sau 1978, mergea de trei sau patru ori pe săptămână la București de unde cumpăra cantitați mari de țigări.

Practic, militarul american conducea piața neagră a țigărilor din holul hotelului și cu două sau trei săptămâni înainte să plece din România s-a plâns la Miliție că unul dintre clienți nu i-a plătit banii pe câteva cartușe de țigări. Miliția l-a amendat cu echivalentul a 1.000 de dolari și l-a dat pe mâna directorului de la Industria Cărnii.

A mai aflat că fostul inspector își bea liniștit sticla de alcool în biroul de protocol al întreprinderii, în timp ce navetele cu carne erau ștampilate de o traducătoare. Până la urmă, ambasada l-a evacuat.

La Hotel Parc, personalul american de inspecție avea la dispoziție patru camere, 105 și 205 fiind două dintre acestea. Doi sau trei bărbați îmbrăcați întodeauna în costume maro erau în permanență prezenți la hotel. Mergeau la bar, își luau un suc și stăteau toată seara uitându-se în jur. A auzit că sunt de la Miliție și că asigură paza turiștilor.

Camerista, căreia îi dădea două pachete de Kent 100 pe săptâmână ca să-i facă curat mai bine în cameră, i-a spus că are microfoane în încăpere. Țigările Kent 100 erau valoroase pentru că erau garanția că sunt făcute în Statele Unite. Kent se fabrica și în România, dar era de calitate proastă.

Un cartuș la shop-ul hotelului costa 11 dolari și dădea cam un cartuș jumate pe săptămână pentru cameriste, chelneri și spălătorie. Prin oraș și la hotel oamenii îl rugau să le cumpere țigări sau blugi de la shop, dar a refuzat pentru că îi era teamă ca oamenii aceia să nu lucreze pentru Miliție.

Lola

Întreprinderea era cam la 1,5 km de hotel. A încercat să meargă noaptea la acolo, dar i s-a refuzat intrarea. Bănuia că se reîmpachetau cutiile inspectate în timpul zilei, carnea fiind înlocuită cu una de calitate inferioară.

Fata liderul local comunist era descrisă ca vând ochi verzi, blondă cu tentă spre roșu, avea mersul aplecat și 18-23 de ani. Vorbea destul de bine engleza, dar nu știa termeni tehnici. Fusese angajată temporar ca traducătoare după terminarea liceului și luase ore de engleză pentru facultate. Tatăl ei era, conform inspectorului veterinar, director comercial al județului Mehedinți, (n.r. – Direcția Comercială se ocupa cu aprovizionarea județului).

Militarul american a declarat ofițerilor care-l anchetau că a încercat să se disocieze de o altă traducătoare. Aceasta avea 25-30 de ani, ochi căprui, avea părul vopsit blond spre roșu și vorbea excelent engleza și germana. Auzise de la cineva că era maior de Securitate și a încercat să stea departe de ea. Se pare că a fost dată afară din întreprindere pentru că dorise să se căsătorească cu un austriac, însă nu credea acest lucru pentru că femeia lucra încă la Industria Cărnii, noua ei funcție fiind superioară celei de traducător.

Directorul Hogea era descris ca un obez cu o personalitate dictatorială și avea doi copii. Conform spuselor inspectorului, el forța angajatele întreprinderii să meargă la vila de la Bala și să fac sex cu el.

Pe Lola o descria ca având 20-25 de ani, păr negru și ochi albaștri. Purta mult machiaj, vorbea puțin engleza, dar știa foarte bine italiana. Mama ei era italiancă, iar tatăl era român și murise în 1971 sau 1972 din cauza alcoolului. Lola mai avea un frate și o soră, ambii locuiau în Turnu Severin. O vedea zilnic în holul hotelului.

Nu credea că era prostituată, pentru că nu a văzut-o să urce cu nimeni în cameră, ci era mai degrabă o șmecheră. Era logodită cu un italian și aștepta de aproape trei ani actele de plecare din țară. Italianul o vizita la fiecare trei săptămâni, dar Lola avea și un ibovnic din Iugoslavia. Un tip cu mustață, ochi negri, păr negru, purta tot timpul blugi și o cămașă cu mânecile suflecate. Bănuia că femeii i se permitea să aibă acest stil de viață pentru că era informatoarea Miliției, mai ales că își amintea de un incident când a ajutat milițienii să prindă o persoană care se cazase la hotel cu acte false.

Angajatul Biroului de Turism purta ochelari și vorbea lent. Crezuse că putea avea încredere în el, dar la o băută românul i-a spus că lucrase la contrainformații militare și că nu era mândru de acest lucru. Prietena sa, care avea 17 – 22 de ani, avea părul vopsit blondă, ochi negri și făcuse parte din echipa națională de înot. A fost dată afară pentru că vorbise cu un neamț pe când echipa se afla în Germania Federală.

Bucătăreasa de la Industria Cărnii era blondă, avea păr lung, ochi șateni și mirosea tot timpul a transpirație. Făcea numai glume cu sex și a auzit zvonuri că lua injecții pentru boli venerice. Folosea adesea cuvântul folosit pentru organele genitale feminine. La abator, inspectorul trebuia să amenințe întruna angajații din cauza condițiilor de igienă.

România, condusă de șpagă. Românii, călduroși și realiști

Un alt inspector, Parrish, care a fost trimis de două ori la Turnu Severin începând cu august 1976, spunea în 1984 anchetatorilor că la sosirea în România a fost instruit să stea departe de femei, băutură și să nu se compromită. Știa că unul dintre colegii săi locuia cu o traducătoare și cu mama acesteia într-un apartament, dar el a plecat în Franța și nu avea gânduri serioase cu ea. Odată, colegul și traducătoarea l-au dus în vizită la bunica acesteia.

Știa că un alt inspector care se îndrăgostise serios în 1976 de o recepționeră de la Hotel Parc a reușit să plătească pentru ca ea să plece din România și să ajungă în 1979 la Düsseldorf în Germania.

Îl considera pe director un nenorocit, un om strict și nepopular, iar România era o țară condusă de șpagă.

Un fost coleg de-al lui Parrish avea cu totul alte povești de la Turnu Severin. Le-a explicat ofițerilor de Informații care-l anchetau că românii sunt oprimați de comuniști, iar libertate nu exista.

„Cred că șederea mea la Turnu Severin nu a fost cum au raportat ceilalți. Am putut să văd și experimentez o altă față a României și nu a trebuit să tolerez sau să fac parte din lumea de hotel: pești, prostituate și bișnițari.”

„Am simțit că mulți dintre inspectorii noștri îi judecă pe români după standardele noastre de trai în loc să vadă și să simtă ce trebuie să îndure românii în viață. Sunt foarte prietenoși, călduroși, realiști, oameni cu maniere mai bune decât în multe alte țări”.

„Directorul întreprinderii era cel josnic om cu care am avut de-a face. Muncitorii sunt terorizați de acest om. Fac orice le cere acest om, de la activități sexuale la fraude legate de contractele noastre. Comportamentul infracțional împreună cu problemele de igienă ar trebui să ducă la eliminarea acestei întreprinderi de pe lista cu cele aprobate”.

Inspectorul a descris și problemele pe care le-a întâmpinat la abator: curățenia, igiena angajaților, temperaturi mari ale produselor din carne, încărcarea și expedierea la timp a acestora. Camera de congelare era murdară, produsele și carcasele erau căzute pe jos, mucuri de țigări și fumători peste tot, noroi pe rampa de încărcare, mese și echipamente murdare.

I-a atras atenția directorului Hogea despre probleme, însă acesta a spus că a văzut chestii similare și în SUA. Abatorul avea produse din carne vechi și de șase luni și nu se găseau cumpărători pentru acestea. Inspectorul a dat vina și pe colegii săi care fuseseră la post înaintea sa pentru că au falsificat și ascuns ce se întâmpla la Industria Cărnii.

Episodul VIII. Timișoara. Cum învârtea Securitatea cheița Justiției