Corupția din instanțe, procuratură și barouri a înflorit constant în perioada ceaușistă. Din zecile de dosare pe care le-am studiat la CNSAS reiese că acest fenomen era în creștere încă de la mijlocul anilor 1970 și prezenta o problemă pentru Securitate doar din prisma faptului că era afectată imaginea pe plan extern a partidului și statului comunist.
Pe de altă parte, zeci de judecători, procurori și sute de avocați erau informatori sau colaboratori ai Securității. Cu toate acestea, din mai multe rapoarte reiese că unele instanțe și procuraturi nu puteau fi penetrate de serviciile secrete. „Există părerea greșită la unii ofițeri de Securitate că la unitățile locale din sectorul justiției nu ar exista secrete și, ca atare, nici nu este nevoie de prezența noastră”, se preciza într-unul dintre rapoarte.
Am scris deja despre cuibul corupților din Procuratura Galați în articolul Fostă șefă a Curții Supreme, sancționată pentru dispariția a 21 de dosare penale. O chestiune aparte o reprezenta cea a unor judecători, procurori și avocați de naționalitate maghiară. Mulți dintre judecătorii și procurorii cu probleme au primit o gură de aer odată cu evenimentele din decembrie 1989.
Zeci de judecători și procurori, sancționați
Cele mai vechi cazuri de corupție pe care le-am identificat în dosarele la care am avut acces sunt din 1972 când au fost arestați și condamnați definitiv pentru luare de mită doi procurori și trei judecători. 22 de judecători și un procuror au fost destituiți pentru abateri de la etica profesională și relații neprincipiale cu justițiabilii, iar „66 de judecători și 68 de procurori erau semnalați cu încălcări de aceeași natură”.
Într-un raport din noiembrie 1977 (dosar cotă CNSAS D13401/1) este menționat Ion Dobrescu, fost judecător la judecătoria din Turda, soluționa unele cauze în funcție de sumele primite. A fost condamnat la 3 ani și 6 luni după ce asupra sa au fost găsite „sume mari de bani și valută străină pe care nu le-a putut justifica”.
Un alt caz a fost cel al „procurorului C.I. din cadrul Procuraturii locale Bîrlad, semnalat în mai multe rânduri ca incorect în relațiile cu justițiabilii și avid după bani. În baza datelor obținute, la 20 iulie 1976, susnumitul a fost prins în flagrant, iar Procuratura generală a dispus ulterior arestarea lui pentru continuarea cercetărilor, la percheziție găsindu-se suma de 47.000 lei, pe care nu a putut să o justifice”.
Și C.N., fost președinte al Judecătoriei sectorului 6 din Capitală, a fost condamnat la șase ani pentru luare de mită. „Exemple de această natură sunt multe, ele se referă mai mult la fapte care nu intră în mod direct în competența organelor de Securitate, dar care prin gravitatea lor nu vor neglijate nici pe viitor”, se mai arată în raportul menționat.
Judecătorului Bidirel M. din Suceava „a primit suma de 8.000 de lei pentru a interveni pe lîngă completul de judecată în favoarea unei inculpate, care în final a fost condamnată defintiv la un an și 4 luni de închisoare pentru delapidare. Cercetările efectuate la Procuratura Generală au scos în evidență și alte cazuri în care sus numitul a luat mită de la anumiți cetățeni (41.000 lei). Din cercetările ulterioare a rezultat că a primit diferite sume de bani de la justițiabili care se ridică la peste 100.000 de lei.”
Sute de informatori în Justiție
Pe parcursul anului 1981, se arată într-un alt document al Direcției I a Securității, au fost trimiși în judecată șase judecători, trei procurori și doi avocați. Tot în acel an, numărul surselor informative din domeniul „Justiției” era de 427, dintre care 58 erau judecători, 45 procurori, 213 avocați și 111 TESA (personal administrativ). Prin comparație, cu cinci ani înainte erau în jur de 200 de surse informative.
Cu toate acestea, în acea perioadă, rețeaua informativă era inexistentă în instanțele și procuraturile din județele Alba, Brăila, Caraș-Severin, Cluj, Dolj, Giurgiu, Prahova, Sibiu, Vaslui, Călărași. La Arad, Argeș, Bacău, Constanța, Ialomița, Iași, Maramureș, Vâlcea, Teleorman și Municipiul București erau 1-2 surse.
Deranjată că în lumea justiției se asculta Radio Europa Liberă, în ianuarie 1978, Direcția I a Securității alesese mai mulți „juriști (avocați, procurori, judecători) să ia atitudine sub diferite forme – în țară și în străinătate, față de postul de radio Europa Liberă, solicitînd încetarea emisiunilor privitoare la anumite persoane sau probleme. Printre cei selecționați se numără: Dumitrescu C. procuror la Capitală, Videa Emil procuror la Procuratura generală, Davidescu I. avocat, Ionela Cornescu, Liviu Corvin, Anghel N. avocat”.
În noiembrie 1980, Procuratura Generală îl ancheta sub stare de arest pentru luare de mită pe Enache Mihalache, fost procuror la Procuratura Municipiului București. În acel an mai fuseseră înlăturați din funcție cinci procurori și trei judecători din Timiș, trei procurori din Constanța, doi la Olt, unul la Bacău, doi judecători din Iași și unul de la Procuratura locală a sectorului 1 București pentru legături incorecte cu unii justițiabili.
În cazul avocatului Mihai Vlasov, lucrat prin DUI, (n.r. – dosar de urmărire informativă), Securitatea a „prevenit numirea lui ca judecător, funcție pe care încerca s-o obțină prin intermediul unor cunoștințe din cadrul Ministerului de Justiție”.
„Actele de corupție propriu zise ce se manifestă în rîndul judecătorilor și procurorilor prezintă un pericol social-deosebit”, reiese dintr-o notă din august 1981. Exemple edificatoare pentru acel an erau date ca fiind următoarele: „M.I. de la Judecătoria locală Bacău, împreună cu alți doi judecători de la aceiași unitate, și un avocat în prezent trimiși în judecată în stare de arest, în peste 24 de cauze penale și civile au primit sume între 1.000 – 5.000 lei precum și alte avantaje ca, mese plătite la restaurant, damigene cu vin etc.”
Într-unul dintre cazuri, un bărbat care dorea desfacerea căsătoriei cât mai repede, a plătit judecătorilor consumația la restaurant, „ulterior dînd celor doi judecători suma de 5.000 de lei. Într-un alt caz prin jurisconsultul Z.V., aceiași judecători au încasat 5.000 lei, pentru o soluție favorabilă unui inculpate care delapidase 247.000 lei”.
La procuratura locală Slatina, un bișnițar de la care s-au confiscat peste 18 casetofoane a scăpat cu o amendă de 1.000 de lei. Acestea au fost ulterior „ vîndute prin Consignație și cumpărate la prețuri derizorii tot de către procurorii care au instrumentat cauza. Au fost destituiți din funcție”.
În 1982, Securitatea avea 526 surse din care 267 informatori, 43 colaboratori, 181 surse cu aprobare de la Partid, 11 rezidenți și 24 gazde case de întîlnire. Din aceste surse, 64 erau judecători, 53 procurori, 258 avocați, 18 notari și 131 personal TESA.
Corupția din Justiție, în creștere
În acel an crescuse și numărul celor care comiteau acte de corupție în justiție. Nouă persoane au fost cercetate și trimise în judecată pentru luare de mită și trafic de influență, 35 destituite din funcție și trecute în alte munci, zece puse în discuția colectivelor de muncă și 11 avertizate.
„Semnificative în acest sens sînt cazurile privind pe procurorul Vasvari Eugen de la Caraș-Severin prins în flagrant cu luare de mită, arestat și trimis în judecată, procurorul Ignat Valeriu de la Galați destituit din funcție, Teofit Măgureanu judecător la Satu Mare scos din funcție pentru incorectitudine, procurul Gereny Zoltan de la Satu Mare destituit din funcție și alții. (…) Fostul judecător Bălan Grigore de la Judecătoria locală Iași, membru P.C.R., semnalat ca element corupt, imoral și scandalagiu, fiind cercetat de organele de partid și Ministerul Justiției a fost destituit din funcție”.
În perioada aprilie 1983 – iulie 1984, „zece elemente semnalate cu săvîrșirea unor acte de corupție sau trafic de influență au fost arestate și trimise în judecată, iar 8 se află în curs de cercetare la organelele de miliție și procuratură”, după cum reiese dintr-o notă aflată în Dosarul CNSAS 13401/2.
Pe baza informațiilor obținute de Securitate au fost arestați doi procurori, un judecător, un notar și patru avocați. În plus, „au fost destituiți din funcție și mutați în alte activități cinci procurori și opt judecători semnalați cu diverse comportări și relații necorespunzătoare”.
Sunt menționate cazurile judecătorului Bălan Gheorghe de la Judecătoria Deta, județul Timiș, și al procurorului Diaconu Mihai din cadrul Procuraturii locale Vaslui care „au fost condamnați la diferite pedepse pentru comiterea infracțiunilor de luare de mită sau primirea de foloase necuvenite”.
„Unii judecători și procurori întrețin relații cu justițiabili în afara cadrului profesional, frecventează diverse anturaje necorespunzătoare, sînt cunoscuți cu atitudini și comportări ce-i fac pretabili la exercitarea asupra lor a unor acțiuni de corupție”, era concluzia unui raport.
„Spre exemplu, Securitatea județeană Hunedoara a obținut informații că numitul Comșa Aurel, președintele Judecătoriei Petroșani, se angrenează uneori în organizarea unor chefuri cu persoane implicate în diverse procese, întreține relații apropiate cu acestea, acceptînd unele atenții în schimbul acordării sprijinului necesar cîștigării proceselor în curs de soluționare.”
„Din datele și informațiile deținute de Securitatea județului Constanța rezultă că Dumitru Mihaela, judecătoare la Tribunalul județean întreține legături cu unii justițiabili prin intermediul soțului său, avocat, fost președinte al clubului sportiv Farul și condamnat la 5 ani închisoare pentru delapidare. În schimbul unor avantaje materiale, cea în cauză favorizează pe inculpați prin aplicarea unor pedepse minore în discordanță cu vinovăția acestora.”
„Totodată, unii judecători și procurori sînt semnalați cu comportări imorale, practicarea jocurilor de noroc, frecvente chefuri la diverse restaurante în compania unor avocați, la adresa lor făcîndu-se diverse comentarii că ar fi compromiși. În acest sens, s-au obținut informații despre Lungu Ion, procuror la Procuratura locală Ineu, județul Arad (care ar fi pierdut, într-o singură noapte, suma de 20.000 de lei la jocuri de noroc); Antoniu Octavian, procuror șef al Procuraturii județene Iași (considerat „principalul apărător al lucrătorilor din comerț”), și Ulianov Dumitru, procuror șef adjunct, Velsicu Adrian și Bădărău Dan, procurori la procuratura locală Iași (cunoscuți ca bețivi și afemeiați) ș.a.”
Cu relații suspecte în rândul justițiabililor mai erau semnalați 15 judecători și șapte procuri din Alba, Arad, Buzău, Dolj, Gorj, Iași, Neamț, Olt, Prahova, Suceava, Timiș, Tulcea, Vrancea și București. „În legătură cu atitudinile celor în cauză au fost informate organele de partid.”
Procurorul Lungu de la Ineu avea un coleg lovit de patimi similare la Călărași. Viciul jocurilor de noroc, practicate în special la „Privighetoarea” l-a făcut să ceară bani de la un „cioban particular” care l-a refuzat.
Unii avocați sînt semnalați că pretind bani ori alte foloase materiale de la justițiabili în afara onorariului legal. Avocatul Bodnar Miron din Arad pretinde onorarii suplimentare de la clienți sub pretextul că face interveniții la procuror sau completul de judecată. Sus-numitul a fost semnalat și cu faptul că uneori ia legătura cu partea adversă oferindu-se să pledeze de așa manieră încît clientul său să piardă procesul.”
În 1986 „au fost arestate și trimise în judecată cinci elemente din județele Arad, Călărași, Iași, Mehedinți și București, au fost destituți din funcție și mutați în alte sectoare 7 procurori și 6 judecători din Arad, Bihor, Dâmbovița, Dolj, Galați, Harghita, Ialomița, Iași, Satu Mare și București”. Erau în curs de verificare „informații vizând activități ilicite comise de 22 judecători, 17 procurori și 34 de avocați”.
Neîncredere în actul de justiție
Într-o notă din octombrie 1987 se arăta că „unii juriști, concomitent cu anumite activități și manifestări ostile, comit diverse acte de corupție, trafic de influență și alte fapte infracționale. Existența unor asemenea fapte poate determina neîncredere în justețea legilor țării și a organelor chemate să le aplice. De asemenea, se crează o psihoză în rîndul justițiabililor și a altor persoane, că prin relații, bani și prin crearea altor avantaje materiale se poate rezolva orice proces”.
În tabelele de mai jos sunt anexele unor rapoarte din aprilie 1987 ale Direcției I a Securității.
O analiză pe primul semestru al anului 1988 (dosar D013340 vol. 22) făcută în 15 județe viza „situația operativă a elementelor ostile de naționalitate maghiară care își desfășoară activitatea în justiție, procuratură și avocatură”.
Concluziile au fost că „acțiunile ostile ale acestor categorii de elemente sînt aproape în exclusivitate, de factură naționalist iredentistă, cele mai caracteristice fiind următoarele: pretenții ca dezbaterile juridice să se desfășoare în limba maghiară și încercări de a impune aceasta unor justițiabili români; predilecția unor procurori și avocați de origine maghiară de a se angaja în soluționarea cazurilor în care sunt implicați justițiabili de aceeași naționalitate, favorizarea lor în fața legii și dezavantajarea celor români. Asemenea situații s-au înregistrat la Satu-Mare, Maramureș, Bihor și Covasna”.
Judecători și procurori iredentiști
Un caz menționat în acel raport, dar și în alte documente aflate la CNSAS, este cel al procurorului „Fitko” (n.r. – numele este scris și Fițco) din Procuratura județeană Covasna. „Raportăm că acest element va fi lucrat în continuare prin DUI luîndu-se totodată măsuri prin organele județene ale P.C.R. să fie schimbat din funcția pe care o deține.”
Pe atunci în vârstă de 40 de ani, născut în Buca de Jos, Harghita, procurorul „într-o discuție cu numita K.S.V., conspirativ VIDRA, lucrată prin DUI pentru manifestări naționalist-șovine și iredentiste și legături cu diplomați din Ambasada SUA din București, arăta privitor la cetățenii români inculpați în diferite cauze, instrumentate de acesta, că îi calc în picioare atîta timp cît am putere…finuț”.
Un alt caz este al lui Tiberiu Adrian Szalai, membru P.C.R., de la Judecătoria Oradea care pretindea „justițiabililor români să se exprime în limba maghiară, concomitent cu favorizarea celor de această naționalitate. În urma informării organelor de partid și a conducerii instituției, cel în cauză a fost îndepărtat din justiție (n.r. – iunie 1988), în prezent aflîndu-se în căutarea unui post de jurist-consult, urmînd să continuăm lucrarea lui informativă la locul de muncă”. Selyem Andrei vicepreședinte al Tribunalului județean Satu Mare favoriza și el populația de naționalitate maghiară în procesele pe care le judeca.
Și în cazul lui Demeter Ioan, procuror șef adjunct la Procuratura județului Satu Mare, Securitatea primise aprobarea Partidului pentru deschiderea unui DUI. „Deținem informații din care rezultă că favorizează justițiabilii de naționalitate maghiară, beneficiază de foloase materiale, necuvenite, și duce o viață imorală. Dosarul de urmărire informativă a fost deschis în luna iulie 1988 la domciliul său au fost introduse mijloace TO complexe tip I.D.M. urmînd să efectuăm o recrutare din anturajul său intim”. (n.r. – mijloace TO complexe tip I.D.M. înseamnă mijloace tehnico-operative complexe tip Interceptarea Discuţiilor prin Microfoane)
La mijlocul lunii ianuarie 1987, Securitatea Bihor deschisese un DUI cu numele „BEN” asupra avocatului Kis Adalbert, în vârstă de 50 de ani, membru P.C.R care se erija „în mentorul celor din domeniul justiției ocrotind avocați tineri și sfătuind judecători, juriști de naționalitate maghiară. Bine pregătit prefesional, avînd o experiență bogată, se bucură de simpatia judecătorilor maghiari Toros Vigh Anamaria și Margocsi Ladislau. S-au obținut informații despre judecătorul Margocsi Ladislau, președintele Secției penale a Tribunalului Județean, din care rezultă că acesta are manifestări naționaliste maghiare și favorizează în soluții perosanele de naționalitate maghiară”.
Mesaj din pușcărie: „Voi rămîne domn pînă la capăt”
În 1988, legăturile unor procurori din Argeș și Teleorman cu pușcăriași sunt descrise în documentele de mai jos. Din penitenciar, un deținut i-a trimis procurorului-șef de la Teleorman: „voi rămîne domn pînă la capăt”. Pe de altă parte, pentru ca activitățile suspecte ale procurorului să nu ajungă la urechile Procuraturii Generale, se încerca mușamalizarea corupției.
Șefa Procuraturii județene Brăila, Mariana Coțofană era menționată în dosarele Securității pentru afinitățile sale pentru diferiți infractori. Ea avea „pile” zdravene la București, așa cum reiese din documentele aflate la CNSAS. Coțofană s-a pensionat liniștită după, însă notele Securității din 1988 arată că se dădea la „acte de corupție, trafic de influență, abuz în serviciu și alte fapte ilegale”.
Clienții ei erau croitorese, ingineri, directori, gestionari, hoți de purcei, delapidatori, speculanți. Unul dintre aceștia, fiind adus sub escortă la procuratură și nemulțumit de situația în care se afla, a început să-i reproșeze lui Coțofană: „era bun cînd îți aduceam țigări Kent, alune și cafea”.
Din documentele aflate la CNSAS rezultă că, cel puțin în perioada 1988-1989, șefa procurorilor din Brăila intervenea și la judecători pentru ca aceștia fie să-i scape clienții, fie să le de pedepse mai blânde. „Coțofană Mariana a influențat înfăptuirea actului de justiție în schimbul obținerii unor sume de bani și alte foloase, în unele situații, prin intermediul mamei sale domiciliată în Buzău.” În 2014, ea era judecător la Tribunalul Buzău, având grad profesional de curte de apel.
Dintr-o notă din noiembrie 1989 privind stadiul muncii de Securitate în problema Justiție reiese că: „este în creștere numărul juriștilor care comit acte de corupție, trafic de influență și alte fapte antisociale (…) aceste fapte determină în anumite situații justițiabilii lezați în drepturile lor și alte persoane să se adreseze, uneori pe căi neoficiale, organelor centrale ori înaltelor personalități, unele fiind exploatate în propaganda antiromânească”.
Urmează Corupția în Justiție (II) – Circ lângă tribunal din cauza mitei puse greșit în altă mașină
Procesul deșeurilor din Vest, un simulacru ultrasecret. Circ și acuze la adresa partidului
Episodul VIII. Timișoara. Cum învârtea Securitatea cheița Justiției
Colaborator al Securității, un comisar a fost uns șef peste Poliția Animalelor