În anii ˈ70 când terorismul lua amploare pe plan internațional, România era tot mai vizată de organizații din zona arabă și de gruparea vest-germană „Baader – Meinhof”. Acestea erau sprijinite în pregătirera acțiunilor, în introducerea de armament sau participarea în comandouri mixte de organizații din alte state europene.
Unii teroriști cunoscuți, aflați în atenția Securității, încercau să intre în România cu documente de identitate false. Alții, reușeau. „O organizație terorisată pakistaneză cu sediul în Danemarca se ocupa de confecționarea de pașapoarte false cu care membrii ei călătoreau în țările socialiste, îndeosebi în România”, se arată într-un document din 1977 al UM 0625 din Ministerul de Interne.
UM 0625 era indicativul Detaşamentului Special de Intervenţie Antiteroristă (ARTA) în perioada 1975 – 1977. În perioada 1977 – 1989 unitatea militară a fost cunoscută ca UM 0620 (USLA – Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă).
În ianuarie 1977 a încercat să intre în țară venind de la Beirut cu pașaport de Bahrein fals, palestinianul Ahmed Ramadan „cunoscut element terorist, participant la pregătirea acțiunii de la München din 1972, asupra lotului olimpic israelian, declarat indezirabil pentru R.S. România”. Organizația responsabilă de atac a fost Septembrie Negru, susținută de Yasser Arafat căruia Ceaușescu îi furniza arme.
Cu două luni înainte, în noiembrie 1976, sosiseră la Timișoara trei studenți sudanezi din Belgrad și Berlin (Republica Federală Germană). Din dosarul D018181 aflat la CNSAS – Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității reiese că aceștia intenționau „să întreprindă acțiuni de natură teroristă și respectiv, să-l ucidă pe nepotul președintelui Numeiry al Sudanului” care se afla la studii în România. În urma măsurilor luate, cei trei au fost determinați să părăsească țara.
În evidențele Securității se mai afla și Inge Vieth, membră a grupării teroriste Mișcarea 2 Iunie. Aceasta evadase la începutul lunii iulie 1976, împreună cu alte trei anarhiste de stânga, din închisoarea Moabit din Berlinul de Vest.
Ea figura pe lista deținuților a căror eliberare a fost cerută de comandoul care a deturnat aeronava Air France în iunie același an de către doi membri ai Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei – FPEP și doi membri ai Celulelor Revoluționare din Germania, organizație considerată de autoritățile vest-germane ca fiind una dintre cele mai periculoase grupări teroriste de stânga, fiind responsabilă de aproape 200 de atacuri.
Deturnarea avionului Air France de pe ruta Tel Aviv – Paris s-a terminat dezastruos pentru teroriști după ce un comando israelian a intrat în Uganda, țara care permisese aterizarea avionului și al cărei dictator, Idi Amin, i-a întâmpinat bucuros pe agresori. Operațiunea Entebbe, cum a fost denumită, a devenit și subiectul unui film.
„În urma amplificării conflictului din Liban și a eșecului comandoului palestinian pe aeroportul Entebbe din Uganda rezultă că organizațiile palestinene preconizează declanșarea unor acțiuni teroriste de amploare, context în care este vizat și teritoriul țării noastre. Recent, a fost primită o informație certă din care reiese că organizații teroriste arabe intenționează să realizeze atacuri împotriva obiectivelor israeliene din România și a grupurilor de cetățeni israelieni care ne viziteză țara”, se arăta într-un raport al comandantului UM 0625, Ștefan Blaga.
„Mișcarea 2 Iunie” era o aliată a Facțiunii Armata Roșie (RAF – Red Army Faction în engleză sau Rote Armee Fraktion în Germană), o grupare comunistă de gherilă urbană. Cunoscută mai ales sub denumirea de Gruparea Baader-Meinhof, a fost responsabilă de aproape 300 de atacuri cu bombă și de moartea a 34 de persoane. A primit ajutor din partea STASI, serviciul secret al Germaniei Democrate, dar și a altor instituții similare din Europa de Est.
Dintr-un buletin informativ „ARTA” din septembrie 1975 reiese cum au operat doi dintre membrii Baader-Meinhof în România unde aveau întâlnire cu un personaj important din organizația „Septembrie Negru”, o organizație desprinsă din Fatah.
Sursele „Iosif” și „Ali” ale UM 0625 semnalaseră pe 24 august prezența la București a doi cetățeni vest-germani care veniseră cu un autoturism din Beirut, pretindeau că sunt soț și soție, aveau sume mari de bani și verificau în permanență să nu fie urmăriți. În plus, așteptau o legătură superioară ce urma să sosească din Liban.
Securitatea i-a identificat pe cei doi ca fiind Harry Karl Johan Sinowiczic, pe atunci în vârstă de 39 de ani, și Elke Pless, 33 de ani, ambii născuți în R.F. Germania. Cei doi au intrat pe 23 august pe la Giurgiu și s-au cazat la un hotel din București. La intrarea în țară, organele de frontieră nu au descoperit nimic deosebit asupra lor și nici asupra bagajelor. În apropiere de graniță, au fost prinși având asupra lor un întreg arsenal.
S-a stabilit că presupusul cuplu face parte din Baader-Meinhof, așa că au fost filați în permanență, bagajele și locurile de cazare le-au fost percheziționate în secret și li s-au interceptat discuțiile și convorbirile, atât în cameră, cât și în locurile în care se deplasau.
În seara zilei de 25 august 1975 a ajuns la București venind tot din Beirut legătura pe care o așteptau cei doi nemți, palestinianul „Mohamed”, conducător de comandouri și cunoscut ca organizator al mai multor acțiuni teroriste comise în diverse state. Acesta era însoțit de „D. Tawfik”, un conațional.
Ca urmare, măsurile de supraveghere informativă au fost extinse și asupra acestora, după cum reiese din acela;i buletin informativ al Securității. A doua zi de la sosirea în București, „Mohamed” i-a vizitat pe vest-germani la hotel unde au discutat ce au de făcut. Mai mult în șoaptă și pe bilețele scrise pentru a nu fi interceptați.
„Mohamed” i-a dat 700 de dolari lui Sinowiczic și apoi a vizitat o reprezentanță diplomatică arabă din București unde a stat trei ore de vorbă cu ambasadorul. Potrivit informațiilor Securității, unii diplomați de origine arabă știau de prezența în România a unor teroriști și îi sprijineau prin diferite modalități, chiar dacă „nu cunosc în profunzime planurile și modul de acțiune ale organizațiilor extremiste”.
După întâlnirea cu „Mohamed”, Sinowiczic a dat un telefon la Beirut, num[rul apelat fiind cunoscut de către organele de Securitate ca fiind folosit de organizații extremiste palestiniene. „M-am întâlnit cu prietenul în România, iar în ziua de 30 august vom pleca la Belgrad”, a fost mesajul neamțului.
Acesta era tras de limbă și de sursa „Iosif” care a aflat că Sinowiczic va pleca la Belgrad unde se va întâlni cu „Mohamed”. „Reține atenția faptul că deși relațiile lui Iosif cu Mohamed erau mult mai apropiate comparativ cu Sinowiczic, Mohamed nu i-a relatat nimic sursei legat de acest lucru, decît că vest-germanii reprezintă o relație prietenească a sa”.
Pe 27 august „Mohamed” a împrumutat mașina cu care germanii veniseră în România și, împreună Tawfik, au plecat din București, crezând că scapă de filaj. Securiștii care i-au urmărit au observat că „Mohamed” a controlat atent pragurile autoturismului după ce au ieșit din Capitală.
Când a returnat mașina, „Mohamed” a discutat din nou cu Sinowiczic și au stabilit să se întâlnească în Belgrad pe 30 august, palestinianul urmând să ajungă acolo cu avionul. Și după această întâlnire, „Mohamed” s-a dus la aceeași ambasadă unde a discutat două ore cu șeful acesteia.
Cât timp au stat în România, Sinowiczic și partenera sa Pless, au încercat să fie cât se poate de vigilenți verificând în permanență dacă au fost sau nu supravegheați. Își verificau și autoturismul de mai multe ori pe zi, chiar dacă îl parcaseră în fața hotelului.
În dimineața zilei de 28 august, cei doi germani au plecat spre Porțile de Fier pe unde intenționau să iasă din țară pentru a ajunge la Belgrad. Au avut o mică surpriză când au ajuns aproape de frontieră și a fost efectuat un control legendat asupra mașinii.
A fost găsit ascuns un întreg arsenal: patru pistoale mitralieră cu 15 încărcătoare și 420 de cartușe, o armă cu amortizor de zgomot, patru kilograme de exploziv plastic, zece grenade defensive, mai multe documente false, precum și diverse instrumente și materiale pentru falsificarea de înscrisuri.
„Datorită acestui fapt s-a trecut la cercetarea celor doi vest-germani și a lui Mohamed”, se mai arată în documentele Securității. Din cercetări a reieșit că Sinowiczic și Pless erau membri activi ai organizației „Baader-Meinhof” și intraseră în contact cu „Septembrie Negru” la Beirut.
Elke Pless a sprijinit și anterior „unele organizații teroriste palestiniene fiind folosită pentru scoaterea ilegală de pe teritoriul vest-german a unui cetățean de origine arabă care a participat la o acțiune teroristă în R.F. Germania”.
În timpul anchetei, Sinowiczic a declarat că nu știa de existența armamentului, muniției și materialelor explozive din autoturism, dar „bănuia” că acestea au fost „ascunse de oamenii lui Mohamed pe timpul șederii sale la Beirut”.
Armamentul, muniția și materialele explozive urmau să fie transportate într-unul din porturile vest-germane, apoi îmbarcate pe un vas și trimise în teritoriile ocupate de Israel: Cisiordania, Fâșia Gaza și Ierusalimul de Est. „Despre relațiile bune pe care cei doi vest-germani le au cu organizațiile extremiste palestiniene cunoaște și Aladin reprezentantul diplomatic al unui stat arab la București”, reiese din documentele ARTA.
„Mohamed” a recunoscut în timpul anchetei că „prin această acțiune a săvîrșit un act neprietenesc față de țara noastră și personal își asumă toată responsabilitatea”. În urma deciziei conducerii Ministerului de Interne, cei doi germani și „Mohamed” au fost scoși din România, iar autoturismul, armamentul, muniția și materialele explozive confiscate.
Printre concluziile desprinse de Securitate din acest caz se numără și faptul că organizația Septembrie Negru foloseea unii cetățeni vest-germani „soți”, care aveau calitatea de ”turiști”, pentru transportul de armament și muniție.
Cu toate acestea, așa cum News România a scris, CIA considera că Securitatea nu putea opri atacurile teroriste din anii 1980 care ne-au vizat țara. Conform serviciului american de informații, România este una dintre țările din care echipele mixte de asasini ale FPEP – Comandamentul general și Abu Nidal își conduc operațiunile împotriva palestinienilor moderați și a țintelor europene.
Gruparea palestiniană a lui Abu Nidal, susținută de Siria, a revendicat atacurile cu rachete asupra ambasadelor României din Beirut și Bahrein. Era considerată de CIA ca fiind cea mai bună grupare teroristă palestiniană din punct de vedere al organizării și eficacității.
Șpăgarii justiției comuniste. Bani, mese la cârciumi, alune, țigări sau casetofoane