Parlamentul European a decis pe 9 iunie 2022 să interzică comercializarea produselor fabricate prin muncă forțată. Introducerea unei interdicții asupra produselor astfel obținute este o prioritate politică atât pentru Parlamentul European, cât și pentru UE în ansamblu.
În iulie 2021, Comisia Europeană și Serviciului European de Acțiune Externă, instituția diplomatică a UE care cuprinde ministerele de Externe și ale Apărării din uniune, au emis un raport privind riscul muncii forțate în operațiunile și lanțurile de aprovizionare.
Munca forțată este definită de Organizația Internațională a Muncii (OIM) drept „orice muncă sau serviciu pretins unui individ sub amenințarea unei pedepse oarecare și pentru care numitul individ nu s-a oferit de bunăvoie”.
OIM utilizează 11 indicatori pentru a identifica existența muncii forțate: abuzul de vulnerabilitate, înșelăciunea, restricționarea circulației, izolarea, violența fizică și sexuală, intimidarea și amenințările, reținerea documentelor de identitate, reținerea salariilor, servitutea pentru datorii, condițiile abuzive de muncă și de viață și orele suplimentare excesive.
Un clan de români a ținut în sclavie peste 150 de conaționali pe plantațiile din Spania
Potrivit estimărilor OIM, 25 de milioane de persoane din întreaga lume se află în prezent într-o situație de muncă forțată. Dintre acestea, 20,8 milioane se află în situație de muncă forțată impusă privat și 4,1 milioane în situație de muncă forțată impusă de stat. Persoanele de sex feminin reprezintă 61 % dintre cele care forțate să muncească.
La începutul anului 2020, 160 de milioane de copii erau victime ale muncii copiilor la nivel mondial, reprezentând aproape 1 din 10 din totalul copiilor din întreaga lume. Aproape jumătate dintre aceștia sunt victime ale celor mai grave forme de muncă, fiind implicați în activități periculoase care le pun în pericol în mod direct sănătatea, siguranța și dezvoltarea morală.
Parlamentul European a adoptat această rezoluție pentru că economia UE este conectată la milioane de lucrători din întreaga lume prin intermediul lanțurilor de aprovizionare globale, iar consumatorii din Uniune doresc să fie siguri că bunurile pe care le cumpără sunt produse într-un mod sustenabil și echitabil, care să asigure locuri de muncă decente pentru cei care le produc.
În 2021, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat cî va propune interzicerea pe piața UE a produselor care au fost obținute prin muncă forțată, dar această măsură nu va soluționa problema.
Conform Organizației Mondiale a Comerțului, orice excludere a produselor trebuie să făcută astfel încât să se evite încălcarea angajamentelor de liber schimb de a nu discrimina mărfurile în funcție de originea geografică.
Sclavi minori la o fermă de animale din Bihor. Stăpânul, reținut pentru trafic de persoane
Pentru a justifica deciziile de excludere, măsura trebuie să se bazeze pe dovezi și să fie impusă după consultarea cu părțile afectate. Denumirea entităților, regiunilor și produselor sancționate va apărea pe o listă publică.
Parlamentul European consideră că interzicerea produselor obținute în urma muncii forțate ar trebui să aibă în vedere: un anumit loc de producție, de la un anumit importator sau de la o anumită întreprindere, a celor dintr-o anumită regiune în cazul muncii forțate sponsorizate de stat și a celor de pe o anumită navă de transport sau de pe o anumită flotă.
Mărfurile astfel obținute ar trbui să fie reținute mărfurile la frontiera UE când există suficiente dovezi că aceste bunuri au fost fabricate sau transportate cu muncă forțată. Importatorul ale cărui bunuri au fost reținute ar trebui să aibă posibilitatea de a respinge această acuzație, dovedind că bunurile nu au fost fabricate sau transportate cu muncă forțată.
Produsele ar trebui confiscate în urma constatărilor autorităților publice pe baza unor dovezi suficiente că munca forțată a fost utilizată pentru a produce sau transporta bunurile sau dacă bunurile provin dintr-o anumită regiune în care predomină munca forțată impusă de stat;.
Îm UE există deja companii care depun eforturi pentru a se asigura că în lanțurile lor de aprovizionare nu au loc practici care încalcă drepturile omului și drepturile lucrătorilor. Comisia Europeană ar trebui să ofere întreprinderilor, în special IMM-urilor, sprijin pentru a se conforma noilor norme.
Sclavii AUTOSTRĂZILOR: Viața grea a șoferilor români de tir din Germania
Contract românesc, muncă în Italia: 400 de muncitori, plătiți la negru cu salarii italienești