Procedura de alegere a președintelui SUA este una destul de complicată și criticată de multe ori ca fiind învechită. Spre deosebire de România, de exemplu, candidații nu sunt aleși prin vot direct.
În sistemul electoral american, președintele și vicepreședintele nu sunt aleși direct de către cetățeni, ci printr-un mecanism numit Colegiul Electoral. Fiecare stat are un număr de electori proporțional cu numărul său de reprezentanți în Congres, respectiv numărul de membri ai Camerei Reprezentanților la care se adaugă doi senatori. Atunci când cetățenii votează, ei își exprimă de fapt doar preferința pentru un anumit set de electori care s-au angajat să voteze pentru un anumit candidat la președinție.
Cine sunt electorii? Sunt persoane selectate în fiecare stat și sunt, de obicei, membri activi ai partidelor politice, persoane loiale partidului, politicieni locali sau personalități cunoscute în comunitățile lor. Majoritatea electorilor sunt persoane alese de partidele politice din fiecare stat, adesea oameni care au avut o contribuție semnificativă la campaniile partidului.
Partidele îi aleg pe cei care au o loialitate dovedită și sunt puțin probabil să voteze împotriva candidatului partidului. În unele cazuri, pot fi foști guvernatori, senatori, membri ai legislativului de stat sau chiar membri ai familiei unor politicieni de rang înalt.
Fiecare stat are propriul proces de selecție a electorilor, deci compoziția și criteriile pentru alegerea lor variază. Partidele politice din fiecare stat selectează lista de electori înainte de alegeri, iar cetățenii votează pentru acești electori prin votul lor pentru un anumit candidat la președinție.
Mita electorală dată de Elon Musk, 1.000.000 USD pe zi, îi poate aduce un post în guvernul lui Trump și o anchetă penală
În total, sunt 538 de electori, un număr derivat din suma membrilor Congresului (435 de reprezentanți + 100 de senatori) și trei electori pentru Washington, D.C., conform Amendamentului 23 din Constituția SUA. Pentru a câștiga alegerile, un candidat trebuie să obțină cel puțin 270 de voturi electorale.
Electorii nu sunt, în general, figuri publice foarte cunoscute. Deși unii dintre ei pot fi politicieni sau activiști cunoscuți la nivel de stat, în ansamblu, nu sunt personalități publice cu vizibilitate națională. În marea majoritate a cazurilor, numele lor nu sunt promovate public înainte de alegeri și nu sunt detalii în mass-media, deoarece atenția este concentrată pe candidații la președinție.
Există însă situații excepționale când un elector devine cunoscut publicului larg. Atunci când devine „necredincios”. Dacă un elector votează diferit de voința populară din statul său devine „necredincios”, atrage atenția mass-media și poate deveni subiect de interes.
De ce pot electorii să voteze diferit de cetățeni? Ei pot, teoretic, să își exercite votul așa cum doresc, chiar dacă majoritatea populației din statul lor a ales un alt candidat. Acest lucru se întâmplă foarte rar și, în cele mai multe cazuri, electorii respectă votul popular din statul lor, dar există o mică șansă ca unii să nu o facă.
Acest lucru se întâmplă din cauza lipsei unor legi federale stricte. Constituția SUA permite fiecărui stat să decidă propriile reguli referitoare la Colegiul Electoral, inclusiv dacă electorii pot fi penalizați pentru votul împotriva rezultatului popular. Unele state au legi care cer ca electorii să respecte votul popular și prevăd sancțiuni pentru cei care nu o fac, dar altele nu au aceste prevederi. Din această cauză, există un risc de “electori necredincioși,” chiar dacă acesta este redus.
În alegerile foarte disputate, cum au fost cele din 2000 sau 2016, atenția s-a îndreptat mai mult către Colegiul Electoral, iar unii electori au devenit cunoscuți publicului. În 2016, Hillary Clinton a obținut aproximativ 2,87 milioane de voturi mai mult decât Donald Trump în votul popular, primind aproximativ 65,8 milioane de voturi (48,2% din totalul voturilor), în timp ce Trump a obținut aproximativ 62,9 milioane de voturi (46,1% din total).
Atentatul asupra lui Trump dezlănțuie un val de teorii ale conspirației
Chiar dacă Hillary Clinton a câștigat votul popular cu această diferență considerabilă, Trump a câștigat alegerile datorită sistemului Colegiului Electoral. El a obținut 304 de voturi electorale, față de 227 de voturi electorale pentru Clinton, datorită victoriilor sale în mai multe state-cheie. Acest rezultat a ilustrat clar modul în care sistemul Colegiului Electoral poate produce un președinte care nu a câștigat majoritatea votului popular național, un aspect criticat și intens dezbătut ulterior.
Sistemul a fost conceput de Părinții Fondatori ai Statelor Unite ca un mecanism de protecție, astfel încât alegerea președintelui să nu fie complet dependentă de votul popular. În viziunea lor, Colegiul Electoral trebuia să fie un filtru, iar electorii trebuiau să fie persoane informate care să poată vota în interesul națiunii, chiar dacă aceasta ar fi însemnat să voteze diferit de preferințele populare.
Deși acest sistem poate părea învechit, schimbarea sa ar necesita o amendament constituțional, ceea ce este un proces complex și necesită un consens larg în rândul statelor și al Congresului. Mulți americani se întreabă însă ce rost are acest sistem dacă electorii nu respectă votul popular.
Părinții fondatori au creat Colegiul Electoral în anii 1780 ca o soluție de compromis, la acea vreme fiind îngrijorați că o democrație pură ar putea duce la un guvern instabil, ar fi expusă riscului de a fi influențată de demagogi sau s-ar ajunge la o „tiranie a majorității”. Ei voiau ca președintele să fie ales de persoane informate și de încredere, care ar putea să ia o decizie conștientă în caz de circumstanțe extraordinare.
În teorie, electorii ar avea libertatea de a schimba votul dacă ar considera că un candidat ales de popor ar fi o alegere foarte periculoasă sau nepotrivită pentru țară. În practică, acest lucru este extrem de rar, iar majoritatea electorilor votează conform rezultatului votului popular din statul lor. Totuși, această libertate de decizie nu a fost eliminată complet, deoarece constituția SUA nu a fost modificată suficient pentru a obliga toți electorii să voteze exact după preferințele populare.
Deși pare paradoxal, votul popular joacă un rol important, chiar și cu existența Colegiului Electoral. În aproape toate statele, votul popular decide care partid, și implicit care candidat, primește toți electorii acelui stat (sistemul „câștigătorul ia totul”). Practic, atunci când cetățenii unui stat votează majoritar pentru un candidat, acel candidat va câștiga toți electorii acelui stat, cu excepția statelor Nebraska și Maine, unde există o împărțire proporțională. Votul popular este astfel factorul decisiv în alegerea președintelui în majoritatea cazurilor.
Criticii Colegiului Electoral susțin că acest sistem poate duce la rezultate nedemocratice, cum s-a întâmplat în câteva alegeri, cum au fost cele din 2000 și 2016. Așadar, de ce continuă să existe votul popular? El oferă o legitimitate democratică procesului și asigură că alegătorii își exprimă direct preferințele. Practic, deși Colegiul Electoral decide oficial rezultatul, votul popular este cel care dă tonul și, în marea majoritate a cazurilor, este respectat de electori. Totuși, sunt mulți care cred că sistemul ar trebui reformat sau chiar eliminat în favoarea unui vot popular național simplu.