Ce impact va avea BREXIT-ul asupra vieții de zi cu zi

Agricultori sau muzicieni, antreprenori sau studenţi, localnici sau imigranţi: la puţin mai mult de un an de termenul limită, aceşti oameni se pregătesc să-şi vadă vieţile transformate prin retragerea Marii Britanii din UE.

AFP a intervievat cinci cetăţeni britanici în ţara lor şi alţi cinci instalaţi în altă parte în Europa, precum şi cinci expatriaţi europeni în Regatul Unit. În funcţie de situaţiile lor personale şi opiniile politice, ei susţin sau regretă votul în favoarea Brexit. Şi în timp ce unii se tem că vor trebui să-şi vândă afacerea, alţii solicită o nouă cetăţenie.

La Madrid, Matt Davies, un britanic de 32 de ani îşi imaginează dificil viitorul. “Persoanele de vârsta mea caută stabilitate şi să-şi facă planuri pe termen lung”, explică el. “Dar este dificil pentru mine, eu nu pot să-mi imaginez ce voi face după 29 martie 2019, nu ştiu ce se va petrece după această dată.”

Importanta comunitate poloneză din Regatul Unit îşi pune şi ea întrebări cu privire la viitorul său. “Brexit-ul afectează toate aspectele vieţii noastre”, afirmă Gosia Prochal, jurnalistă poloneză stabilită la Peterborough (centrul Angliei). Ea se interesează despre “procedura pe care ar trebui să o urmeze pentru a obţine statutul de rezident permanent”.

În Irlanda de Nord, William Lynch, 63 de ani, administrează o crescătorie de stridii. El exportă cea mai mare parte din stridiile sale în Franţa şi intenţionează să-şi mute afacerea la câţiva kilometri mai departe, în Republica Irlanda, dacă Brexit-ul va duce a instituirea unor bariere vamale. “Nu-mi pot să-mi permit să aştept până în ultimul minut pentru a o face”, explică acest fost pompier devenit crescător de stridii.

Dimpotrivă, Pip Simpson, crescător de oi în regiunea Cumbria, în nordul Angliei, se declară favorabil Brexit-ului. El acuză Bruxellesul că face negocierile “pe cât posibil de complicate” pentru a evita ca alte ţări să imită Marea Britanie. Simpson ştie că va pierde subvenţiile europene şi deci se pregăteşte să-şi schimbe activitatea şi să deschidă nişte camere de închiriat.

La 41 de ani, şi Andrew Ketley şi-a schimbat viaţa. Acest consultant britanic s-a mutat la Munchen, în Germania, în februarie 2017. “Nu avem chef să trăim într-o ţară care se destramă”, spune el.

Advertisements

În Polonia vecină, Barnaby Harward, care trăieşte la Varşovia din 2005, a încetat să mai ia în calcul să trăiască în Regatul Unit şi a cerut cetăţenie poloneză. “Toată această poveste m-a descurajat, m-a făcut să simt că ţara mea nu mai este ceea ce era”, deplânge el.

La fel ca el, Emily Macintosh a făcut o cerere de solicitare a cetăţeniei. La 30 de ani, această britanică ce lucrează la Biroul european al mediului la Bruxelles, vrea să poată “să rămână o cetăţeană europeană”. “Eu mă simt scoţiană, britanică, europeană şi sper să devin belgiancă în curând”, spune ea.

Alţi imigranţi europeni fac aceleaşi demersuri, dar în cealaltă parte a Canalului Mânecii. În vârstă de 32 de ani, Gabriela Szomoru locuieşte în Regatul Unit de când este majoră, după ce crescuse în România. Ea solicită cetăţenie britanică. “Mă simt ca acasă aici de acum”, asigură tânăra care şi-a obţinut diploma de contabil în Anglia şi lucrează în regiunea Kent.

În mediul de afaceri domină incertitudinea juridică generată de Brexit. “Este important de încheiat un acord cu UE şi asta destul de rapid, astfel încât să confere vizibilitate întreprinderilor”, se îngrijorează Richard Stone, director al unei societăţi de investiţii la Bursa din Londra. “Sunt un pic dezamăgit să văd că asta ia atât de mult timp. Rămân optimist, vom avea un acord, dar este într-adevăr un proces penibil”, îşi exprimă regretul Stone, care a votat în favoarea Brexit. După referendum, întreprinderea sa, care operează exclusiv în lire, a fost ferită de variaţiile cursurilor valutare.

Nu este cazul lui Laurent Faure, un comerciant de vinuri francez, proprietar al un mic restaurant la Londra. Din cauza scăderii cursului lirei, el a fost nevoit să-şi reducă afacerea. “Dacă cifra de afaceri realizată nu permite să acoperim obiectivele, va trebui să ne oprim”, îşi exprimă el regretul. Şi recunoaşte că ar putea fi determinat să părăsească Anglia, “în ultimă instanţă”.

Profesor la Royal College of Music din Londra, Dimitri Scarlato, un dirijor italian de 40 de ani, încearcă să vadă partea bună a lucrurilor, în pofida îngrijorării cu privire la viitorul său. “Singurul lucru bun în această poveste este că mi-a dat într-adevăr sentimentul de a fi european”, spune el, potrivit Agerpres.ro.

Advertisements

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.