Cetățenia franceză are o mulțime de avantaje, dar nu este întotdeauna simplu de obținut, chiar dacă v-ați născut în Franța.
Copiii născuți din părinți străini în Franța primesc automat cetățenia franceză în următoarele circumstanțe:
– Unul dintre părinți s-a născut în Franța, chiar dacă nu este cetățean;
– Unul dintre părinți s-a născut în Algeria înainte de 3 iulie 1962;
– Copilul se naște apatrid – părinții lui nu au cetățenie legală; părinții sunt necunoscuți; părinții provin dintr-o țară în care cetățenia se oferă doar daca te-ai născut acolo.
În orice altă situație, un copil născut din părinți străini în Franța poate deveni cetățean francez doar la vârsta de 13 ani, dacă îndeplinește o serie de condiții.
CETĂȚENIA FRANCEZĂ: Vârsta 13-15 ani
Cei născuți în Franța din părinți străini pot aplica pentru a deveni cetățeni francezi între 13-15 ani dacă sunt îndeplinite următoarele criterii:
– Copilul a locuit în Franța în mod regulat – asta înseamnă că și-a petrecut cea mai mare parte a timpului în Franța de la vârsta de 8 ani;
– Copilul locuiește în Franța la momentul depunerii cererii;
– Copilul este de acord să devină cetățean francez (cu excepția cazului în care nu are capacitatea mentală sau fizică de a face acest lucru).
Unul sau ambii părinți ai copilului sau tutorele legal trebuie să scrie o declarație de cetățenie franceză în numele copilului – asigurați-vă că ați făcut două copii. Pe declarație, va trebui să indicați numele, prenumele, data nașterii și locul nașterii minorului și a reprezentantului acestuia.
Această declarație trebuie trimisă prin poștă sau înmânată direct tribunalului judiciar local (găsiți-l pe cel mai apropiat aici).
De asemenea, va trebui să furnizați următoarele documente:
– Certificat de naștere cu o vechime mai mică de trei luni (puteți solicita o copie a certificatului de naștere la orice vârstă în Franța);
– Act de identitate;
– Fotografii recente de identitate;
– Un titlu de ședere al părintelui sau reprezentantului străin cu un act de identitate oficial în străinătate;
– Dovada că minorul locuiește în Franța;
– Dovada că minorul a locuit frecvent în Franța și a locuit în țară de cel puțin 5 ani întregi de la vârsta de 8 ani;
– Dovada că reprezentantul legal al copilului are drepturi părintești (certificat de naștere sau certificat de adopție).
Sunt necesare versiuni originale ale acestor documente, mai degrabă decât fotocopii.
Dacă copilul are copii proprii care locuiesc cu el, vor fi necesare certificate de naștere și dovezi suplimentare. În unele împrejurări, tribunalul vă poate cere să faceți examinarea medicală a copilului pentru a verifica capacitatea fizică și psihică a acestuia de a cere voluntar cetățenia.
Orice document scris într-o altă limbă trebuie tradus în franceză de către un traducător autorizat.
Odată ce ați depus dovezi, copilului i se înmânează o recipisă sau chitanță și este organizat un interviu pentru a se asigura că acesta și-a dat consimțământul.
Respingerea cererii
Autoritățile judiciare au la dispoziție șase luni să înregistreze declarația – sau să refuze să acorde cetățenia. Acestea se pot răzgândi după doi ani dacă descoperă retroactiv că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru cetățenie sau dacă în formular au fost furnizate informații false.
Dacă cererea de naționalitate va fi considerată neclară, puteți contesta acest lucru în următoarele șase luni de la luarea deciziei. Va trebui să angajați un avocat.
CETĂȚENIA FRANCEZĂ: Vârsta 16-18 ani
Cei născuți în Franța din părinți străini pot aplica pentru a deveni cetățeni francezi între 16 și 18 ani dacă sunt îndeplinite următoarele criterii:
– Locuiesc în Franța la momentul depunerii cererii;
– Au locuit în Franța în mod regulat de la vârsta de 11 ani, pentru o perioadă de cel puțin cinci ani.
– Aceștia sunt de acord să devină cetățeni francezi (cu excepția cazului în care nu au capacitatea mentală sau fizică de a face acest lucru).
Spre deosebire de cei cu vârsta cuprinsă între 13-15 ani, această grupă de vârstă poate depune actele necesare fără autoritatea părintească.
Declarația de cetățenie poate fi trimisă prin poștă sau predată personal de către solicitant.
Sunt necesare aceleași documente ca și pentru grupa de vârstă 13-15 ani.
CETĂȚENIA FRANCEZĂ: Adulti
Dacă aveți peste 18 ani și v-ați născut în Franța din părinți străini, puteți solicita cetățenia dacă îndepliniți următoarele condiții:
– Ați locuit în Franța la vârsta de 18 ani;
– Ați locuit în Franța în mod regulat pentru o perioadă de cel puțin cinci ani de la vârsta de 11 ani;
– Părinții dumneavoastră nu sunt agenți diplomatici sau personal consular.
Oficial, dacă îndepliniți criteriile de mai sus, deveniți cetățean francez automat la vârsta de 18 ani.
Cu toate acestea, ar trebui să solicitați un certificat de cetățenie franceză la vârsta de 18 ani. Pentru a face acest lucru, va trebui să prezentați dovada că ați locuit în mod regulat în Franța pentru o perioadă de cinci ani de la vârsta de 11 ani (certificate școlare, contracte de muncă etc.).
Ce se întâmplă dacă unul dintre părinții copilului obține cetățenia franceză?
Dacă părintele unui copil a obținut cetățenia franceză prin cererea de cetățenie, copilul devine francez dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
– Copilul locuiește în Franța cu acest părinte (cel puțin cu jumătate de normă în cazul divorțului);
– Numele copilului este menționat pe decretul de naturalizare al părintelui.
Este posibil să se solicite naturalizarea unui copil care trăiește în străinătate dacă unul dintre părinții lui a devenit francez. Cu toate acestea, copilul trebuie să fi locuit în Franța cu noul părinte francez timp de cel puțin cinci ani înainte de formularea cererii.
Dacă părintele devine francez până când copilul său a împlinit vârsta de 18 ani, atunci copilul nu poate deveni francez prin intermediul părintelui său.
Ce se întâmplă dacă unul dintre părinții copilului s-a născut cetățean francez?
Dacă unul dintre părinți este cetățean francez la momentul nașterii copilului, acesta este considerat cetățean francez, chiar dacă s-a născut în străinătate.
Dacă părintele își pierde naționalitatea franceză odată ce copilul a devenit adult, acest lucru nu are niciun impact.
În cazul în care descendența copilului este contestată odată ce acesta devine adult, naționalitatea franceză nu îi va fi retrasă.
Ce se întâmplă dacă copilul a fost adoptat de părinți francezi?
O adopție plénière (adopția deplină, în care există o ruptură totală de părinții inițiali ai copilului) semnată înainte de nașterea copilului îi poate acorda naționalitatea franceză acelui copil la naștere.
Dacă adopția a avut loc în străinătate, va fi posibil să se solicite cetățenia franceză în acest fel numai dacă adopția are aceeași calitate juridică ca și adopția plenière în Franța.
O adopție simplă (în care se menține oarecum legătura cu părinții originari) nu garantează automat naționalitatea franceză.
Trebuie îndeplinite următoarele condiții:
– Copilul trebuie să aibă mai puțin de 18 ani în momentul în care se solicită cetățenia;
– Copilul trebuie să locuiască în Franța la momentul depunerii cererii, cu excepția cazului în care a fost adoptat de un francez care locuiește în străinătate;
– Persoana care a adoptat copilul trebuie să fi fost francez la momentul adopției în sine.
Procesul de solicitare a cetățeniei este același ca și pentru copiii născuți în Franța din părinți care nu sunt francezi, cu excepția faptului că va trebui să prezentați și documentele de adopție.
În ce alte moduri se poate obține cetățenia franceză?
Nu trebuie să fii născut în Franța pentru a obține cetățenia franceză.
Există două căi alternative principale pentru a solicita cetățenia – prin rezidență sau prin căsătorie.
CETĂȚENIA FRANCEZĂ: Rezidență
Dacă aplicați prin rezidență, trebuie să fi fost rezident în Franța de cel puțin cinci ani.
Cei care aplică prin rezidență vor trebui, de asemenea, să demonstreze că pot vorbi limba franceză la nivelul B1, că au cunoștințe adecvate despre Franța, cultura, istoria și politica ei și, de asemenea, să demonstreze că s-au integrat și apreciază stilul de viață francez.
Ei vor trebui să demonstreze că au un cazier judiciar curat (pentru cei care au mai puțin de 10 ani de reședință în Franța) și că plățile lor fiscale sunt la zi, inclusiv notificările de declarare a impozitului pentru cei trei ani anteriori depunerii cererii de cetățenie franceză. De asemenea, vor trebui să demonstreze că sunt sustenabili financiar. Cu alte cuvinte, au un loc de muncă sau o altă formă de venit.
CETĂȚENIA FRANCEZĂ: Căsătorie
Dacă aplicați prin căsătorie, trebuie să fiți căsătorit de patru ani, dar nu trebuie neapărat să locuiți în Franța.
Dacă aveți copii născuți în Franța, puteți solicita cetățenia în numele lor odată ce aceștia împlinesc 13 ani, iar dacă dvs. o obțineți, aceasta li se acordă și copiilor.
Dacă intrați într-un PACS (care este ca un parteneriat civil) cu o persoană franceză, nu obțineți automat cetățenia.
Alte modalități
Există și alte modalități mai puțin obișnuite de a obține cetățenia. Una este să vă alăturați Legiunii Străine Franceze, deoarece orice persoană care servește cinci ani în Legiune sau care este rănită în serviciu activ se califică pentru cetățenie (dar poate doriți să verificați mai întâi ce implică pregătirea lor), iar cealaltă este să efectuați o activitate remarcabilă, să aduceți un serviciu deosebit Franței.