România continuă să fie o țară din care se pleacă. Și nu pleacă doar tinerii aflați la început de drum, ci și cei pentru care ultimul tren părea deja pierdut, scrie Deutsche Welle.
”Cineva acolo sus ne-a iubit: nu puteam ajunge într-o țară mai bună decât Germania”, crede Camelia. Deși Germania nu era nicidecum în mintea lor, când și-au propus să plece din România, după ce afacerea din care își câștigau existența nu mai funcționa așa cum trebuie și ajunsese să le afecteze și viața privată.
O vreme treaba a mers bine: subînchiriau, în București, apartamente în regim hotelier. Mai cu succes vara, mai slăbuț în restul anului. Apoi, povestește Camelia (46 de ani), ”au apărut foarte mulți străini cu bani, au cumpărat zeci de apartamente și le-au închiriat la un preț considerabil mai mic”. Numărul clienților rămânea același, dar cel al spațiilor de închiriat a crescut simțitor. ”Noi ne agitam pe perioada de vară, dar apoi, în afara sezonului, dădeam din colț în colț să ne plătim chiriile, pentru că nu-ți permiteai să renunți câteva luni la apartament. Era foarte mult stres”.
Au tot încercat să își găsească un job stabil în România, atât Camelia cât și Laurențiu (48 de ani). Dar nu a fost să fie. ”Fie ți se spunea în față că deja ai o anumită vârstă care pe angajatori nu-i mai tentează, fie te chemau la interviuri doar pentru a te anunța că ești prea calificat față de oferta lor. M-am dus la patru interviuri. Nu doar că nu am găsit job; ba, chiar mai mult, un patron aproape că s-a dat la mine. A fost destul de penibil, momentul”.
”Pentru moment, paradisul apelat este indisponibil”
Atunci au luat decizia că ar face mai bine să plece din țară. Era august 2018, România traversa o perioadă tensionată, zeci de mii de români plecați din țară reveniseră acasă în concedii, iar o bună parte dintre ei s-au strâns la București, în fața clădirii Guvernului, să protesteze împotriva uneia dintre cele mai corupte puteri politice din istoria de trei decenii a democrației post-comuniste. Guvernul a răspuns, atunci, brutal mesajelor anticorupție – cu scutieri, gaze lacrimogene și tunuri de apă.
Camelia și Laurențiu, care au doi băieți, unul adolescent, celălalt de vârsta grădiniței, și-au sunat câțiva prieteni care se stabiliseră deja în Creta. ”Noi, inițial, visam să ne mutăm undeva la Mediterană. Să ne găsim un job bine plătit, nu neapărat ca să punem bani deoparte, ci să ne permitem să luăm masa în oraș, să ne bem cafeluța în oraș. Le-am telefonat prietenilor din Grecia, dar fiind sfârșit de sezon nu mai erau atâtea joburi disponibile. Cât despre locuințe, acestea urmau să se elibereze de abia când plecau turiștii și numai pentru câteva luni, până la deschiderea noului sezon”.
O prietenă stabilită în Germania le-a făcut o propunere. ”Noi nu călătoriserăm în Germania până atunci. Nu ne-a atras niciodată ideea de a merge într-o lume cu oameni rigizi, a cărei limbă nu o cunoaștem. Și, cu toate acestea, ne-am aruncat să acceptăm oferta. Hai, să vedem ce-o să iasă. Ne-am vândut mașina, ca să avem niște bani, dar și pentru că nu avea filtru de particule. Am zis că dacă mergem să ne stabilim într-o țară ca Germania, uităm românismele și facem totul corect.”
Au mai păstrat o vreme afacerea din România, ca minimă sursă de venit. ”Așa s-a întâmplat să ajungem în Germania, printr-o conjunctură care, la început, ne-a părut nefastă. Dar, uite, toate lucrurile au mers pe făgașul bun”.
Citiți continuarea articolului AICI