Sindicaliștii germani s-au dus într-o parcare și au discutat cu un șofer de tir român. Bărbatul le-a mărturisit că nu are bani să folosească o toaletă sau un duș public. Acesta a adăugat că deși bate șoselele Germaniei zi și noapte, deși duce mâncare pe rafturile supermarket-urilor, nu primește nici măcar salariul minim.
În cadrul proiectului “Faire Mobilität” al Deutschen Gewerkschaftsbundes (DGB) – Confederația Sindicatelor Germane – sindicaliștii au întâlnit mai mulți est-europeni care conduc camioane pentru câțiva euro pe oră pe autostrăzile germane.
Șoferilor le sunt distribuite pliante, le sunt ascultate problemele și sunt sfătuiți în limba lor privind drepturile pe care le au.
De exemplu, foarte puțini șoferi de camion știu că atât timp cât circulă pe o șosea germană ar trebui să încaseze cel puțin salariul minim legal, adică 8,84 euro pe oră.
Există o ierarhie a salariilor în rândul conducătorilor de tiruri: șoferii din Europa de Est, chiar dacă au un contract de muncă cu un transportator german, în general câștigă mai puțin decât colegii lor germani. Șoferii angajați cu contracte încheiate în estul Europei o duc chiar și mai rău.
Munca lor este extrem de stresantă din punct de vedere fizic și mental. Cei mai mulți sunt aduși în Germania cu microbuze și lăsați în locurile de odihnă. De acolo sunt distribuiți pe camioane care circulă prin Europa timp de șase – opt săptămâni.
Șoferii trăiesc în vehiculele lor, sunt complet izolați. Singurătatea fiind o problemă foarte întâlnită în rândul lor.
Sindicaliștii au întâlnit într-una dintre parcări un român care aproape plângea. Nu și-a mai văzut familia de două luni. Era foarte deprimat și trist. Trebuia să mai lucreze alte opt săptămâni până să-i poată revedea pe cei dragi.
Majoritatea șoferilor din Europa de Est primesc un salariu de bază – în România acesta este puțin peste 400 de euro pe lună – plus mici indemnizații de diferite valori.
Acest model de salarizare face ca acești șoferi să fie foarte ieftini pentru companiile de transport, deoarece contribuțiile sociale și impozitele se plătesc în funcție de salariul de bază.
Astfel, dacă un șofer se îmbolnăvește primește o indemnizație de boală în funcție de venitul de bază. Acesta este motivul pentru care mulți șoferi continuă să conducă chiar dacă sunt bolnavi.
George, un șofer ceh, a lucrat cu un asemenea contract. A fost șofer timp de câteva luni pentru un subcontractor al Deutsche Post. Câștiga 3 euro pe oră.
A primit un pliant cu drepturile sale de la sindicaliști și a acționat societatea în judecată pentru că nu încasa salariul minim garantat în Germania.
Gigantul german nu avea niciun interes să se dea un verdict în acest caz, așa că s-a înțeles cu George să-i plătească 8.500 de euro. Bărbatul acum este șomer.
Cu toate acestea, datorită mediatizării cazului, peste 100 de șoferi de camioane din Cehia și Slovacia au raportat că au fost folosiți în condiții similare în Germania și acum intenționează să apeleze la justiție.
Salariile de dumping există în întreaga industrie
Situația printre șoferii cu contract de muncă german este extrem de precară, deși există o lipsă masivă de șoferi în industrie și tot mai multe bunuri sunt transportate pe șosea.
În multe alte industrii, o lipsă de personal conduce la o tendință de creștere a salariilor. Acest lucru este aproape nedetectabil în cea a transporturilor.
Mai mult, companiile din vestul Europei au înființat sucursale în Europa de Est ca parte a unui așa numit calcul al costurilor mixte și pot astfel să utilizeze șoferi mai ieftini.
Acest dumping salarial exercită presiuni asupra întregii industrii și drept consecință salariile șoferilor care au un contract în Germania nu au crescut de mult timp.
Prin urmare, este o veritabilă spirală descendentă. Pentru rezolvarea situației trebuie să se ia măsuri la diferite niveluri. Acestea ar include, fără îndoială, necesitatea unei reglementări politice în cadrul industriei pentru impunerea unei mai bune salarizări.
Un element deosebit de important ar fi introducerea unui salariu minim pe economie la nivel național, așa cum există, de exemplu, în industria construcțiilor, care ar trebui să se aplice și angajaților din străinătate.
În plus, trebuie clarificat faptul că cheltuielile reprezintă venituri suplimentare, astfel încât șoferii să poată avea grijă de ei pe drum fără a cheltui din salarii.
Respectarea acestor reguli ar trebui să fie mai bine controlată, iar ignorarea acestora ar trebui să-i coste mai mult pe angajatorii din transporturi, scrie focus.de.