„Era mai bine înainte!” ”Aveam locuri de muncă!” „Aveam salarii bune!” Nostalgicii comunismului sunt convinși că România avea o industrie care mergea strună, iar „Marele Cârmaci” a făcut un lucru extraordinar achitând anticipat datoria externă a țării. Rapoartele Securității din decembrie 1989 publicate de Serviciul Român de Informații arată de fapt o țară în colaps.
Împrumuturile au fost contractate de Ceaușescu pentru industrializarea țării și au fost restituite inclusiv prin vânzarea de aproape 81 de tone de aur. În martie 1989, Ceaușescu trâmbița achitarea ultimei rate de 137 de milioane de dolari.
Cu toate acestea, în decembrie 1989, înainte de căderea regimului, întreprinderile funcționau la limita de avarie din cauza lipsei de curent electric și gaze. Întreruperile de energie electrică puneau în pericol și securitatea și siguranța transporturilor feroviare. Salariile erau diminuate din cauza nerealizării planului. În agricultură și zootehnie, situația era similară. CAP-urile erau înglodate în datorii, iar retribuțiile neplătite cu lunile.
Rapoartele Securității, atunci când nu au fost arse sau distruse la ordin, arată o industrie, agricultură și zootehnie disfuncționale, o criză de medicamente, o alimentație deficitară din spitale, internate, creșe, grădinițe sau cantine muncitorești.
Pe 10 decembrie 1989, Direcția a II-a Contraspionaj Economic a Departamentului Securității Statului a trimis un ordin către inspectoratele județene pentru a analiza consecințele întreruperilor de energie electrică în unitățile economice. Din zecile și zecile de exemple menționate în documentele SRI, am ales câteva pe care le-am considerat importante.
În satele din județul Alba, uleiul și zahărul, deja raționalizate, nu mai fuseseră livrate de trei luni. În unele CAP-uri, oamenii nu-și mai primiseră salariile de jumătate de an, dar nici retribuțiile în natură.
„Locuitorilor din comunele Vințu de Jos și Ciugud li s-au distribuit în ultimul timp cîte 250 ml ulei de persoană, fapt ce a stîrnit nemulțumiri și comentarii negative, apreciindu-se că aceste cantități sînt insuficiente, iar calitatea uleiului este foarte proastă.”
Mai multe localități nu primiseră cantitatea de lemne necesară pentru încălzirea sălilor de clasă, elevii fiind nevoiți să învețe „condiții improprii, uneori la temperaturi de -3, -5 grade Celsius”.
De ce nu controlau Partidul și Securitatea vistieria Bisericii Ortodoxe
Din ianuarie până în noiembrie 1989, în tot județul Alba aprovizionarea cu carne se făcuse în proporție de 35% din necesar, cea de preparate din carne a fost de 43%, iar produsele lactate, 30%. Erau deficiențe și în aprovizionarea cu articole intime de bumbac pentru bărbați și femei, încălțăminte din piele, săpun, pastă de ras, pastă de dinți, lame, medicamente etc.
În Bistrița-Năsăud, nu se mai distribuise orez către populație din luna mai. Pasta de tomate lipsea cu desăvârșire, pentru că Întreprinderea de Legume Fructe Satu Mare nu a livrase nici un gram din cele 300 de tone repartizate. La unele școli generale din județ, copiii au adus lemne de acasă pentru încălzirea școlii. Altele au primit cărbuni. „La școala generală Ilva Mare s-a primit cantitatea de 60 de tone cărbuni. Se apreciază că numai 10% din această cantitate poate fi folosită pentru încălzire, diferența reprezentând-o sterilul.” Lemnul de foc nu era asigurat integral nici la dispensarele medicale din mai multe comune, iar curentul electric se lua 8-10 ore pe zi, ceea ce a creat „greutăți în desfășurarea activității în zootehnie”.
Combinatul de Prelucrare a Lemnului Bistrița avea un necesar zilnic de energie electrică de 4,62 MW/h, dar primea o treime. Ca urmare, nu putea realiza producția de PAL și PAL melaminat pentru export, pierderile zilnice fiind de 1.000.000 de lei.
Procesul deșeurilor din Vest, un simulacru ultrasecret. Circ și acuze la adresa partidului
Dacă planul nu era îndeplinit, era reeșalonat, ceea ce agrava probleme financiare are fabricilor. „La Întreprinderea Electroprecizia Săcele sînt semnalate comentarii de nemulțumire în rândul personalului muncitor datorită deciziei luate de Consiliul de Stat al Planificării și Centrala Băncii Naționale a RSR de reeșalonare a nerealizării pe luna septembrie a.c. de 51.909 mii lei. Ca urmare pe luna noiembrie 1989 retribuția personalului muncitor va fi de 75% afectînd 2.522 persoane. Starea de nemulțumire va fi amplificată și de hotărârea Consiliului Popular Orășenesc Săcele de a reține din retribuția lunii noiembrie contribuția bănească potrivit Legii 1/1985 care se ridică la 600 lei, situație în care se află 90% din personalul muncitor al întreprinderii.”
Legea 1/1985 privind autoconducerea, autogestiunea economico-financiară și autofinanțarea unităților administrativ-teritoriale a introdus un program strict de economii și prevedea că populația participa „la dezvoltarea economico-socială a fiecărei unități administrativ-teritoriale prin contribuția bănească și în muncă pentru efectuarea unor lucrări de interes obștesc”.
Contribuția bănească anuală se stabilea în funcție de valoarea lucrărilor și a numprului membrilor de familie apți de muncă. Familiile cu un singur membru apt de muncă plăteau până la 400 lei, cele cu doi, până la 700 de lei, iar cele cu peste trei membri apți, până la 1.100 lei.
Combinatul Chimic Făgăraș realiza zilnic între 60-70% din producția planificată pentru că instalațiile se opreau din lipsa materiilor prime ce trebuiau asigurate de Combinatul Petrochimic Brazi. „300 de oameni ai muncii din sectoarele speciale continuă să fie în concedii fără plată datorită reducerii activității la unele instalații motivate de lipsa glicerinei de import.”
Brașovenii erau nemulțumiți pentru că Întreprinderea de Industrializare a Cărnii introdusese pe piață salam cu cartofi sau cu gogoșari. Un alt produs, salamul Bistrița avea în compoziție 25% intestine de animale care nu se mai folosiseră în procesul de fabricație. Acest sortiment se livra în Brașov într-un procent de 30% din cantitatea totală salamuri, fiind introdus și în meniul cantinelor muncitorești, ceea a nemulțumit angajații.
Sute de tone de deșeuri toxice aduse de Securitate din Occident, folosite în construcții
Combinatul de Fibre Celuloză și Hârtie Brăila nu primea cantități suficiente de gaz metan și păcură, procesele de producție fiind grav perturbate. Conducerea preconiza oprirea unor secții și a fabricii de celofribră „ceea ce înseamnă nerealizarea planaului de 50%.” În jur de 1.500 de oameni urmau să fie trimiși acasă în concediu fără plată. Alți 3.500 ar fi primit salariul redus. Oprirea producției însemna și perturbarea activității combinatelor de la Suceava și Dej care folosesc materie primă de la Brăila.
La Buzău, multe fabrici funcționau în limitele cotei de energie pentru avarie, ceea ce presupunea restrângerea activității și implicit salarii mai mici. Activitatea a fost practic întreruptă la Metalurgica pentru că nici cantitatea de energie stabilită pentru limita de avarie nu era suficientă. La începutul lui decembrie 1989, alimentarea cu energie „a fost întreruptă complet între 5 și 8 ore zilnic, fapt ce a determinat apariția șocurilor termice la cuptoare, urmate de fisurarea zidăriei și posibila producere a unui accident colectiv de muncă”.
„Deoarece în aceste condiții realizarea planului de producție nu este posibilă, la nivelul conducerii unității se analizează posibilitatea opririi procesului de producție și trimiterea în concediu fără plată a celor 3.600 oameni ai muncii.”
Nici la Întreprinderea de Sârmă din Buzău, conducerea nu a găsit soluții pentru realizarea producției din moment ce alimentarea cu energie era întreruptă de 8-17 ori zilnic, ceea ce însemna că producția aflată pe flux era rebut. Doar pe 9 decembrie, 167 tone de sârmă zincată ce urmau a fi exportate în Italia au fost rebuturi.
Pe 14 decembrie, au fost anulate toate restricțiile de furnizare a energiei electrice pentru industrie în județ, dar s-au menținut „intemperiile la consumul casnic” care în mediul rural erau de peste opt ore, cele mai afectate fiind complexele agro-zootehnice. Media întreruperilor de curent era în medie de 9-18 ore/zi, ceea ce ducea la îmbolnăvirea animalelor.
Securitatea considea că o situație aparte era la Întreprinderea de Turnătorie Piese din Fontă pentru Mașini Unelte Râmnicu Sărat care era deconectată de la sistemul energetic național fără să fie anunțată în prealabil. Pe 6 decembrie, a fost trecută pe minimum de avarie între 7-10 ore, astfel că temperatura în cele trei cuptoare unde se făcea fonta nu mai putea fi controlată. Fonta se solidifica la suprafață, iar gazele formate în interiorul cuptorului puteau genera presiuni înalte și implicit explozii „cu grave implicații umane și materiale”.
„Datorită situației menționate mai sus unitatea nu a realizat o producție de 5 milioane lei, afectînd și alte unități din țară cum ar fi: SARO Tîrgoviște (n.r. – Întreprinderea de Strunguri Automate) , I.M.U.A. Arad, I.M.U.A. Bacău, I.M.U.A. București (n.r. – Întreprinderea de Mașini Unelte și Agregate) și F.M.R. Cluj-Napoca. (n.r. – Fabrica de Mașini de Rectificat).”
Centrala Electrică și de Termoficare Buzău nu putea asigura presiunea necesară pentru gazele folosite în industria județului pentru că primea o cotă lunară de păcură insuficientă și de calitate inferioară. Necesarul de gaze pentru județul Buzău putea fi asigurat de Schela de Producție Petrolieră Berca (principalul furnizor) și completat de Gaz Metan Mediaș, numai că în Ministerul Petrolului și în instituțiile subordonate existau date diferite despre ce plan de producție avea schela.
Petroliștii de la schelele Băicoi și Boldești, județul Prahova, au protestat în decembrie împotriva faptului că nu primeau alimente de calitate corespunzătoare. Cu o lună înainte, rațiile le fuseseră înjumătățite. În plus, primeau echipamente de muncă: salopete, bocanci etc. de slabă calitate pe care, culmea, le plăteau integral din propriul buzunar.
„La Sonda 15 Vulcănești în ziua de 4 decembrie un schimb întreg a refuzat pîinea adusă cu autoduba, muncitorii strigând: nu se poate trăi numa cu pîine goală. Aceștia intenționează ca în situația cînd nu li se vor aduce alimente în cantități suficiente să nu se mai prezinte la lucru și să desfășoare acte de dezordine.”
Raportările fictive de armament nu erau o noutate pentru conducerea Întreprinderii Mecanice Reșița, județul Caraș-Severin. Pentru anul 1989, planul era de 104 bucăți A-308 tun antitanc, 52 bucăți A-407 tun antitanc, 30 bucăți A-425 tun obuzier, 28 bucăți A-411 obuzier, 26 bucăți A-412 tun și 24 bucăți A-462 tun de munte.
„În urma verificărilor efectuate de organele noastre rezultă că sînt raportate fictiv 19 buc A-308, 5 buc A-425, 3 buc A-412 și 3 buc A-475. Situația de mai sus a apărut ca urmare a raportărilor fictive lunare, din lunile anterioare”. În urma verificărilor făcute de ofițerii Securității, a reieșit că întreprinderea a întîmpinat greutăți în aprovizionare, „în special eboșuri și culate de la I.M.G. București, care au venit cu întărziere sau au fost executate din materiale necorespunzătoare și a trenurilor ruloare de la I.M. Orăștie.”
România lui Ceaușescu, patria hoților. Alianța dintre aparatul de represiune şi lumea infracțională a supraviețuit comunismului
În plus, ofițerii Securității au raportat că există și probleme legate de calitate pentru că în timpul procesului de producție apăreau abateri față de documentația tehnică. Probleme mari de fabricație s-au înregistrat la A-475 pentru că Institutul 111 București „a lansat în fabricație documentație tehnică fără a face modificările impuse în urma incidentelor de pe prototipul nr. 1 din anii anteriori, fapt ce a dus la tergiversări în vederea obținerii aprobărilor pentru modificarea cotelor funcționale și un volum mare de manoperă în sectorul de montaj”.
Combinatele siderurgice din Reșița și Oțelu Roșu au fost afectate de întreruperile de energie electrică. În perioada 9-10 decembrie nu au fost produse 1.050 de tone de oțel. Memoriile unor mașini cu comandă program ale Întreprinderii Constructoare de Mașini Reșița s-au dereglat din cauză că fusese luat curentul în mod frecvent timp de peste opt ore într-o zi. Producția pentru export în Turcia și U.R.S.S. a fost afectată, precum și cea pentru Centrala Nucleară de la Cernavodă.
În secțiile Oțelărie și Forjă ale aceleiași întreprinderi, temperatura în halele de producție era sub zero grade, ceea ce a dus la proasta funcționare a mașinilor cu comandă numerică și la suduri de proastă calitate. În ambele secții se fabricau produse destinate exportului.
Frigul din Întreprinderea de Rulmenți Alexandria a îngreunat mult producția celor 4.520.000 bucăți rulmenți prevăzute în planul producție pe luna decembrie. Pentru ca aceștia să corespundă calitativ, era necesar ca bilele, rolele și inelele să fie fabricate și montate la o temperatură constantă. „Pentru realizarea acestor condiții de temperatură centrala termică din cadrul unității trebuie să dispună pe această lună, conform normelor, de minimum 779 tone de păcură. Din această cantitate, Ministerul Aprovizionării și Gospodăririi Fondurilor Fixe a emis repartiție numai pentru 100 tone.”
Fabrica de zahăr Călărași nu putea prelucra zilnic mai mult de 300 tone de sfeclă de zahăr față de 1,500, capacitatea planificată, pentru că aburul livrat de Combinatul Siderurgic Călărași nu avea presiunea și temperatura necesară. Zemurile nu puteau fierbe, zahărul să fie extras și cristalizat. În aceste condiții, nu putea funcționa mai mult de 2-3 zile cu un efect direct: „retribuțiile oamenilor muncii sînt în proporție de 29,46% la muncitori în regim de 8 ore și de 45% în regim de 12 ore, 41% la sectorul contractări-achiziții și de 46,36% la sectorul administrativ”.
Salariile la C.A.P.-uri se plăteau numai după rambursarea creditelor și avansurilor către stat și unitățile cu care au contractat producțiile, cele de industria cărnii, a laptelui etc. Un C.A.P. nu putea să-și facă planul impus pentru că trebuia să raporteze producții record. Ca urmare, nu avea bani.
Mai mult, autoritățile comuniste au dispus ca până la returnarea creditelor și avansurilor și nu se mai acorde alte sume. „În zootehnie starea sanitar-veterinară a efectivelor s-a înrăutățit ca urmare a lipsei de medicamente și mijloacelor de plată pentru procurarea lor.”
Puii și iepurii din trei ferme aparținând Întreprinderii Avicole de Stat Călărași mureau pe capete din cauza întreruperilor dese de energie. La Avicola Cluj, păsările mureau din cauza furajelor de calitate slabă, distribuite și în cantități mici. „Rețetele furajere elaborate de Întreprinderea de Biologie și Nutriție Animală Balotești nu asigură nivelul proteic conform Decretului 50/1982”, se arată în raportul Securității. Tot din această cauză, producția de ouă a scăzut de la 100.000 buzăți/zi la jumătate.
Securitatea Dolj raporta în prima decadă a lui decembrie 1989 că la Întreprinderea de Autoturisme OLTCIT Craiova „continuă să se înregistreze serioase neajunsuri în legătură cu realizarea sarcinilor de fabricare a mașinilor destinate atît exportului cît și pieții interne”.
Scăzuse numărul de motoare montate deoarece Întreprinderea de Piese Turnate din Aluminiu și Pistoane Auto (I.P.T.A.P.A.) Slatina livrase un lot de pistoane cu abateri de la cotele admise, iar Întreprinderea Rulmentul Brașov a trimis un lot de semicuzineți cu aceleași probleme.
„Din acest motiv, din cele 6.592 autoturisme existente la data de mai sus (n.r. – 7 decembrie) în stocul întreprinderii, 5.573 sînt incomplete și nu pot fi comercializate. Este necesară reintroducerea lor în liniile de montaj ceea ce presupune pe de o parte manoperă suplimentară, dar și, mai grav, fracționarea și întreruperea fluxului normal de fabricație a autoturismelor.”
Planul pentru 1989 al OLTCIT era de 50.000 de autoturisme, dar până pe 8 decembrie fuseseră finalizate 33.138. În lista lipsurilor cu care se confrunta Oltcit continuau se numărau: anvelopele, bandourile, furtunurile flexibile frână, garniturile, tuburile benzină, inelele cremalieră, farurile și stopurile, planetarele, cutiile de viteze, pistoanele, chiulasele etc. Acestea nu numai că lipseau, dar când erau livrate aveau o calitate necorespunzătoare.
A MURIT UN SECURIST: ”Am fost un dobitoc”. Gramatica limbii române era o enigmă pentru el
Șantierul Naval Galați construia nave de transport cherestea pentru export în U.R.S.S. care aveau deficiențe de proiectare. „În jurnalul executantului de proiect, respectiv ICEPRONAV Galați (n.r. – Institutul de Cercetare Științifică și Inginerie Tehnologică pentru Construcții Navale), au fost consemnate peste 150 deficiențe nerezolvate care privesc greșeli de proiectare. S-a intervenit la conducerea ICEPRONAV pentru urgentarea măsurilor de rezolvare a problemelor.”
La Șantierul Naval Mangalia, au fost constatate erori de proiect ale navelor 1048 ce determinau fisuri în zona îmbinărilor elastice ales suprastructurii navale care afectau fiabilitatea și siguranța în exploatare. Potrivit defenseromania.ro, proiectul 1048 se referă la o serie de corvete din clasa Tetal construite între anii 1982 și 1996, nave proiectate pentru a îndeplini misiuni de luptă antisubmarin și alte operațiuni navale.
1.207 tractoare de tip S 350, în valoare de aproape 7,5 milioane de dolari, ce trebuiau trimise în Algeria rugineau în curtea Întreprinderii de Tractoare Miercurea Ciuc (foto) la începutul lunii decembrie 1989. Conform contractului, trebuiau livrate în lunile martie, mai și iunie, iar 500 de bucăți, în decembrie. Nu se livraseră decât 300 în august, pentru că algerienii trebuiau să ofere în contrapartidă fosfați, dar nu au trimis marfa la timp.
„În prezent, partenerul algerian are pregătiți de livrare fosfații, însă partea română nu a trimis navele maritime pentru transportul lor, astfel că nu se pot livra tractoarele. Având în vedere că unitatea producătoare nu dispune de spații acoperite, tractoarele sînt depozitate sub cerul liber și fiind supuse acțiunilor corozive ale agenților externi. Menținerea în stoc a acestor produse a determinat blocarea unor importante fonduri financiare fapt ce se repercutează negativ și asupra retribuției personalului muncitor.”
Locuitorii Văii Jiului erau în pericol de îmbolnăvire din cauza modului în care era produsă și depozitată pâinea. Secția 1 Petroșani fusese oprită pentru modernizare, astfel că a fost repusă în funcțiune Secția din Lupeni care avea trei cuptoare vechi.
„Calitatea pîinii livrate de această secție este și ea necorespunzătoare și este generată de faptul că în procesul tehnologic se folosește grîu care nu corespunde normelor STAS, în unele situații fiind pus la uscare forțată. Nu se asigură apă caldă pentru frămîntatul aluatului, fapt ce se răsfrînge negativ asupra procesului de dospire. Pîinea se depozitează în condiții neigienice, uneori pe jos fiind călcată în picioare de muncitorii din secție, condițiile igienico-sanitare la secțiile de pîine din Valea Jiului sînt necorespunzătoare, nu se asigură deratizarea acestora și cernerea făinii fapt ce conduce la pătrunderea unor corpuri străine pe fluxul tehnologic existînd pericol de îmbolnăviri în rîndul populației.”
Ceaușescu, salvat cu prețul vieții de un inginer urmărit de Securitate
Angajații Combinatului Chimic Târnăveni, județul Mureș, care lucrau la instalația de freoni aveau o „stare de spirit nefavorabilă și tendințe de părăsire a acestui loc de muncă deoarece în ultimul timp au apărut 18 cazuri în care analizele hepatice efectuate au evidențiat rezultate peste valorile normale datorită intoxicației în timp cu tetraclorură de carbon”. Potrivit rapoartelor Securității, muncitorii din această secție cu un grad mărit de toxicitate personalul nu aveau măști de protecție adecvate.
La stația de epurare biologică de la Întreprinderea Colorom Codlea, județul Brașov, nu erau respectate „normele de purificare a apelor reziduale toxice rezultate de la obținerea coloranților”. Aproape 800 mc/oră de ape toxice erau deversate zilnic în rîul Vulcănița, un afluent al Oltului.
„În rîndul cetățenilor din municpiul Suceava persită starea de nemulțumire și îngrijorare în legătură cu poluarea cu sulfură de carbon produsă de Întrepridnerea de Fibre artificale pe seama acesteia sînt puse frecventele decese la vîrste relativ tinere cît și o serie de boli: malformații congenitale, scleroză pulmonară, decalcifieri osoase sindrom vomitiv și insuficiență respiratorie etc.”
Rafinăria Brazi a reprezentat un permanent pericol în 1989 după punerea în funcțiune a unor noi instalații tehnologice. Securitatea a analizat cauzele care au dus la înregistrarea unor importante pierderi materiale. O instalație cu o capacitate de prelucrare de 3,5 milioane de țiței anual nu lucra la parametrii proiectați din cauza unor defecțiuni, consecința fiind calitatea petrolului și benzinei.
Ventilele de pe liniile de refulare și aspirație ale pompelor furnizate de Întreprinderea de Utilaj Petrolier Tîrgoviște nu etanșau corespunzător. „Benzina nu prezintă caracteristicile stipluate în proiect, au loc depuneri de cocs pe catalizator. Acest fenomen se datorează presiunii scăzute a gazului metan. Turbina de antrenare furnizată de Întreprinderea de Mașini Grele București avea deplasări ale axului. Compresoarele livrate de Întreprinderea 23 August București care aveau defecțiuni au dus la număr mare de opriri forțate ale instalației, stări de pericol și uzura prematură a catalizatorului și a utilajelor. Specialiștii de la 23 august și IMGB chemați la fața locului s-au scărpinat în cap, fără să poate veni cu o soluție.
Aceste cazuri arată cum funcționa economia comunistă atât de căinată de indivizii care regretă Epoca de Aur. Documentele pe care le-am folosit pentru acest articol pot fi descărcate de pe site-ul Serviciului Român de Informații.