Româncele care îngrijesc bătrâni în Italia ajung să aibă probleme mentale din cauza orelor lungi de muncă, singurătății și tratamentului la care sunt supuse.
Într-o mică cameră de la Institutul de Psihiatrie Socola din Iași, Ana (n.r – numele este schimbat pentru a-i proteja identitatea) privește în jos. Are o voce puternică, dar se chinuie să se uite în ochii celor cu care vorbește.
Ana are 49 de ani și este o fostă pacientă, ea a fost diagnosticată cu depresie, doctorii spunând că este un caz cunoscut sub numele de Sindromul Italia.
Această denumire este folosită în țările Europei de Est pentru a defini problemele de sănătate mentală pe care ajung să le aibă îngrijitoarele care muncesc în Italia, badantele.
Ana a plecat în 2003 în Italia și s-a decis cu greu să-și lase copiii, unul dintre băieți avea doar doi ani când ea a plecat. Era totuși singura soluție de a face bani.
Copiii au fost crescuți de tată cu banii pe care Ana i-a trimis.
„Aveam 58 de kg. După două luni, am ajuns la 48”, a declarat ea jurnalistelor.
Cea pentru care lucra, o bătrână în vârstă de 98 de ani, îi vorbea foarte urât Anei. „Nu puteam dormi în timpul nopții. Era muncă grea, dar nu am zis nimic”, a mai spus ea.
În România, bărbatul ei risipea banii pe care ea îi trimitea, așa că a decis să îi trimită bani surorii ei pentru a avea grijă de copii.
În 2012, a divorțat, iar în 2018 s-a întors în România după 15 ani, nemaiputând suporta viața pe care o avea în Italia.
Când a văzut la televizor un reportaj despre Sindromul Italia, a recunoscut că are aceleași simptome și s-a dus la medic.
Ana lucrează acum în vânzări în Iași. „Am vorbit cu doctorul. Sunt curajoasă acum. Nu mă voi lăsa doborâtă”, a mai spus ea jurnalistelor.
„Sindromul Italia este un fenomen socio-medical. De cele mai multe ori este o formă de depresie caracterizată de anxietate, apatie, astenie fizică și psihică cu lipsă de concentrare asociate cu insomnie și o stare profundă de proastă dispoziție agravată de izolare”, a explicat Andreea Nester, medic psihiatru la Socola.
„Este o vulnerabilitate genetică a fiecărei persoane care emigrează… înrăutățită de traiul într-o nouă țară cu o altă cultură, cu alte tradiții, fără a cunoaște limba”, a mai spus ea.
Colegul ei, Cozmin Mihai, estimează că din cei 3.000 de pacienți pe care îi au anual, aproape 150 au Sindromul Italia. Asta înseamnă 5%.
„Sindromul Italia nu este un diagnostic recunoscut științific. Termenul a fost inventat de doi psihiatri din Ucraina în 2005 și constă în stres fizic și psihologic”, a declarat Donatella Cozzi, cercetător la Universitatea din Udine.
Ea a vizitat Socola pentru a studia acest fenomen.
Conform unui raport al ONU, între 2007 și 2017 aproape 3,4 milioane de români au emigrat, ceea ce înseamnă 17% din populație. Migrația din România este a doua cea mai mare din lume după Siria, o țară distrusă de război.
Tania Carnuta a lucrat în Italia din 2006. Mamă a patru copii, a avut de curând surpriza ca soțul ei să divorțeze după 30 de ani de căsătorie.
„Sindromul Italia începe acasă. Încep să te privească de parcă ești un bancomat. Ești stresată aici din cauza muncii și suni acasă pentru a te calma, să vorbești despre problemele tale. Dar cei de acasă nu te înțeleg”, a spus Tania.
Ea a explicat că rudele ei de acasă nu înțeleg prin ce trece și care este situația ei în Italia.
Relația femeii cu angajatorul s-a înrăutățit după ce a început să-și ceară drepturile: un contract, concediu, bani pentru mâncare și bonusul financiar promis.
„Trei ani am lucrat cu contract, în rest, am muncit ilegal. Statul italian permite acest lucru, nimeni nu verifică. Nu îi putem reclama (n.r. – pe angajatori) pentru că automat ne amenință că vom fi concediate. Trebuie să taci și să înduri absolut tot ce spun ei”, a declarat ea jurnalistelor.
În 2019, Tania Carnuta a fot concediată după mai bine de 12 ani.
„Nu m-am gândit niciodată că am acest Sindrom Italia până nu am fost dată afară”, a mai explicat ea.
Conform contractului pe care-l avea, trebuia să muncească 40 de ore pe săptămână. Totuși, femeia spune că programul acesta nu a fost respectat pentru că locuia cu angajatorul.
Claudio Piccinini, lucrează la INCA-CGIL, un centru de consiliere al unuia dintre cele mai mari sindicate din Italia. El a precizat că datele Institutului Național de Protecție Socială arată că 800.000 de persoane lucrează cu contract legal ca badante în Italia.
Cererea pentru acest serviciu este mare într-o țară ca Italia care are 13,4 milioane de bătrâni și este clasificată de ONU ca fiind a treia din lume din punct de vedere al speranței de viață.
„Nu există flexibilitate în acest tip de muncă, nu există genul part-time”, a declarat Piccinini.
„Este o interpretare răuvoitoare a vitto e alloggio (conviețuirea cu angajatorul), ceea ce înseamnă că familia asigură angajatului masă și cazare. Angajatul poate teoretic să plece acasă seara, orele de muncă trebuie respectate”, a adăugat Maddalena D’Aprile, de la o firmă de recrutare din Roma.
D’Aprile spune că, din experiența ei, abuzurile au loc din partea ambelor părți: „Din partea familiilor există foarte des tendința de a abuza angajatul, de a-i cere prea multe, de a nu oferi cazară adecvată și adesea nu suficientă hrană. Din partea angajaților, am auzit lucruri teribile, oameni care au tranchilizat bătrâni pentru a-i ține liniștiți”.
Biserica Sf. Panteleimon din Roma este o oază de liniște pentru români, un loc unde femeile se adună în zilele libere pentru a socializa, a căuta un sfat sau a vorbi în românește.
„Suntem ca o familie aici”, a spus Doina Matei. Ea s-a mutat în Italia acum 12 ani după ce s-a luptat cu probleme financiare în România.
A plecat în Italia pentru a putea strânge bani ca fiicele ei să poată merge la facultate.
Doina Matei și-a descris unul dintre angajatorii ei care avea probleme cu alcoolul ca fiind o persoană care urla și îi vorbea urât.
Femeia a explicat ce trebuia să îndure și la un alt loc de muncă din Italia: „Timp de patru luni, ea m-a ținut într-un colț în care spunea că podeaua nu este suficient de lustruită. În fiecare zi, ea mă trimitea în acel colț, nu se putea face nimic dar am făcut ceea ce mi s-a spus”.
Prietena Doinei, Maria Grădinariu, a plecat în Italia pentru că acolo era și fiul ei. În România a avut mai multe locuri de muncă. De când este în Italia, mai mulți membri ai familiei au murit.
„În 16 ani, mi-am pierdut mama, soțul, socrul, soacra, frații și nu am putut fi acolo cu ei. Am venit aici să caut o viață puțin mai bună. Am găsit numai muncă, muncă și iar muncă”, a declarat Maria Grădinariu.
„Simțim (n.r. – Sindromul Italia) pentru că nu suntem libere când vrem. Ca badante suntem libere numai joia după-amiaza și duminica toată ziua, dar dacă ei au nevoie de noi (n.r. – angajatorii) și noi avem nevoie de bani, atunci rămânem”, a mai adăugat femeia.
Acest articol a fost susținut de Reporters in the Field, un program al Fundației Robert Bosch Foundation, și de n-ost (Network for Reporting on Eastern Europe).
ITALIA: Salariul minim pe care trebuie să-l încaseze îngrijitoarele, menajerele și bonele în 2018