CEDO a condamnat recent Ucraina pentru carnagiul din Odesa din 2 mai 2014 când demonstranții prooccidentali și proruși s-au încăierat. Hotărârea din 13 martie 2025 nu este definitivă, părțile au la dispoziție trei luni de la pronunțare să solicite trimiterea cauzei în fața Marii Camere a Curții.
Hotărârea a vizat ciocnirile violente dintre susținătorii și opozanții Maidanului și incendiul din clădirea Sindicatelor din Odesa din 2 mai 2014 care a avut drept rezultat un număr mare de victime. Dintre reclamanți, 25 și-au pierdut rude apropiate, fie în timpul confruntărilor, fie în urma incendiului, iar trei au supraviețuit incendiului cu diferite răni.
Printre rudele reclamanților care și-au pierdut viața în acea zi se numărau atât susținători, cât și opozanți ai Maidanului și, posibil, simpli trecători. CEDO a constatat, în unanimitate, că au existat încălcări ale articolului 2 (dreptul la viață/investigație) din cauza faptului că autoritățile nu au făcut tot ce se putea pentru a preveni violențele, pentru a opri violențele după izbucnirea acestora, pentru a asigura măsuri de salvare în timp util pentru persoanele blocate în incendiu și pentru a iniția și desfășura o investigație efectivă asupra evenimentelor. Totodată, a constatat și o încălcare a articolului 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie) din cauza întârzierii în predarea corpului tatălui unui reclamant pentru înmormântare.
Rolul Curții a fost de a examina plângerile reclamanților strict în raport cu responsabilitatea internațională a Ucrainei în temeiul Convenției, indiferent de faptul că unele abuzuri au fost atribuite unor foști oficiali locali ucraineni care, între timp, fugiseră în Federația Rusă, deveniseră cetățeni ruși și chiar își construiseră o carieră acolo, pe fondul invaziei militare de mare amploare a Rusiei în Ucraina. CEDO a considerat că dezinformarea și propaganda din Rusia au jucat un rol în desfășurarea tragică a evenimentelor.
Șeful NATO: „Putin vrea să șteargă Ucraina de pe hartă”. România primește o parte din armamentul cumpărat
Între noiembrie 2013 și februarie 2014, o serie de proteste au avut loc în Ucraina inițial în Kiev și apoi în alte regiuni, inclusiv în Odesa, ca răspuns la suspendarea pregătirilor pentru semnarea Acordului de Asociere dintre Ucraina și Uniunea Europeană și la întărirea legăturilor economice cu Rusia în schimb. Aceste proteste, cunoscute sub numele de „Maidan”, după numele pieța centrală din Kiev, au culminat cu înlăturarea președintelui Ucrainei și o serie de schimbări politice, dar au declanșat și manifestații pro-ruse.
În regiunile estice ale Ucrainei, grupuri armate au început să preia cu forța controlul asupra clădirilor administrative din regiunile Donețk și Lugansk, anunțând crearea unor entități separatiste autoproclamate care au beneficiat de sprijin militar, economic și politic din partea Federației Ruse.
Până la 2 mai 2014, Odesa trecuse printr-o perioadă de câteva luni de tensiuni sociale, inclusiv dispersarea violentă a protestelor Maidan de către poliție la sfârșitul lunii noiembrie 2013, atacul asupra susținătorilor Maidanului din 19 februarie 2014 de către un grup organizat de persoane private bine echipate. Poliția asista pasiv la evenimente și la tentativa eșuată a protestatarilor proruși de a lua cu asalt clădirea Consiliului Regional Odesa pe 3 martie 2014 pentru a impune decizii în favoarea federalizării și a unui referendum local.
Atât susținătorii Maidanului, cât și opozanții acestora aveau unități de autoapărare, dotate cu echipamente de protecție și unele arme. Deși incidentele violente au fost rare în Odesa, situația prezenta un risc constant de escaladare.
La începutul lunii martie 2014, activiștii proruși au instalat o tabără de corturi în Piața Kulikovo Pole. La sfârșitul lunii aprilie 2014, suporterii cluburilor de fotbal Cernomoreț Odesa și Metalist Harkov au anunțat un marș „Pentru o Ucraină Unită” pe 2 mai 2014, înaintea meciului programat în acea după-amiază. La scurt timp după anunț, pe rețelele sociale au început să apară postări anti-Maidan care descriau evenimentul ca pe un marș nazist și chemau oamenii să îl împiedice.
Informațiile obținute de Serviciul de Securitate ucrainean indicau posibile instigări la violență, ciocniri și dezordini, iar unitatea de combatere a criminalității informatice a Ministerului de Interne a detectat postări pe rețelele sociale care făceau referire la revolte în masă.
Pe 2 mai 2014, forțele de poliție limitate au fost desfășurate, dar nu au intervenit atunci când protestatarii anti-Maidan au atacat demonstranții, unii dintre ei trăgând focuri de armă asupra acestora. Ambele tabere au folosit dispozitive pirotehnice și pistoale cu aer comprimat și au aruncat pietre, grenade asomatoare și cocktailuri Molotov. Unii ofițeri de poliție și anumiți protestatari anti-Maidan purtau pe brațe aceeași bandă adezivă roșie.
La ora 16:10, un activist prounitate a fost împușcat în stomac. A fost transportat la spital, dar a murit în timpul operației. Există înregistrări video care arată un activist prorus purtând o cagulă, stând lângă poliție și trăgând numeroase focuri de armă cu un Kalașnikov, fără nicio reacție din partea autorităților. Alte imagini video îl arată pe același individ cu arma părăsind ulterior locul conflictului alături de adjunctul șefului poliției regionale.
Mii de soldați au fugit de pe frontul din Ucraina. „Singura cale de ieșire este să mori sau să fii grav rănit”
La un moment dat, activiștii anti-Maidan și-au respins adversarii. În jurul orei 16:20, un alt bărbat a fost rănit mortal, apoi în jurul orei 17:45, numeroase focuri de armă au fost trase asupra activiștilor anti-Maidan, fiind ucise trei persoane. Ciocnirile din centrul orașului au făcut în total șase victime, inclusiv cinci rude ale celor nouă reclamanți.
Protestatarii prounitate au obținut în cele din urmă controlul asupra confruntărilor și s-au îndreptat către tabăra de corturi prorusă de la Kulikovo Pole. Protestatarii anti-Maidan s-au refugiat în clădirea Sindicatelor, o clădire cu cinci etaje situată în fața pieței. Aceștia s-au baricadat în interior, au luat cu ei cutii cu cocktailuri Molotov și materialele necesare pentru a le confecționa.
Activiștii Maidan au început să incendieze corturile. Un grup de protestatari proruși aflat pe acoperișul clădirii Sindicatelor a aruncat cocktailuri Molotov asupra mulțimii de jos carev a răspuns la fel. S-au raportat focuri de armă trase de ambele tabere.
În ciuda numeroaselor apeluri către brigada de pompieri, aflată la mai puțin de un km distanță, șeful regional al serviciului de pompieri le-a ordonat subordonaților să nu trimită nici o autospecială la Kulikovo Pole fără aprobarea sa explicită. La ora 19:45, un incendiu a izbucnit în clădirea Sindicatelor. Stingătoarele din interiorul clădirii nu funcționau. Poliția a sunat la pompieri, însă fără succes.
Mai multe persoane aflate în clădire au încercat să scape sărind de la ferestre, unii au murit, alții au scăpat. Imaginile video arată protestatari prounitate improvizând scări și platforme dintr-o scenă aflată în piață și folosindu-le pentru a salva oamenii blocați în clădire. Alte înregistrări video surprind protestatari prounitate atacând persoanele care săriseră sau căzuseră din clădire. Incendiul a făcut 42 de victime din care 14 au murit. Multe persoane au suferit arsuri și alte răni.
Șeful regional al serviciului de pompieri a dat în cele din urmă ordinul de a trimite autospecialele la fața locului. Scările de pompieri au fost folosite pentru a salva persoanele aflate la ferestrele etajelor superioare. Pompierii au intrat în clădire în jurul orei 20:30 și au stins incendiul.
Poliția a arestat 63 de activiști anti-Maidan care se mai aflau în clădire sau pe acoperiș. Aceștia au fost eliberați două zile mai târziu când un grup de câteva sute de protestatari a luat cu asalt secția de poliție locală unde erau reținuți.
Un criminal rus eliberat pentru a lupta în Ucraina a ucis iar. Din nou liber, pe front
Această izbucnire nejustificată a violenței a fost precedată de o răspândire continuă de mesaje agresive și emoționale de dezinformare și propagandă cu privire la noul guvern ucrainean și susținătorii Maidanului, promovate de autoritățile ruse și mass-media rusească.
Investigațiile interne au inclus numeroase anchete penale interconectate. Dat fiind că vizau persoane private, poliția sau serviciul de pompieri, investigațiile au fost încredințate unor autorități diferite care aparent nu și-au coordonat eforturile.
Mulți dintre suspecți au fugit.Alții au fost exonerați de răspunderea penală pentru că faptele s-au prescris. În unele cazuri, s-a ajuns la proces unde au rămas în așteptare timp de ani de zile. Singurul caz finalizat printr-o hotărâre judiciară definitivă a fost cel al adjunctului șefului poliției regionale care, fugind în Rusia, a fost condamnat în absență pentru complicitate la organizarea de revolte în masă.
Reclamanții s-au plâns la CEDO că statul nu le-a protejat viețile sau pe cele ale rudelor lor și că nu a existat o investigație internă efectivă asupra evenimentelor. Unii reclamanți au susținut că cererile lor civile din cadrul procedurilor penale nu au fost soluționate într-un termen rezonabil.
CEDO a luat act de afirmația guvernului ucrainean privind o posibilă destabilizare a situației în regiunile sudice ale Ucrainei, în general, și în Odesa, în special, provenită din partea Federației Ruse. Având în vedere valoarea strategică considerabilă a orașului și implicarea masivă dovedită a Federației Ruse în evenimentele din Crimeea și estul Ucrainei, Curtea a considerat că această afirmație nu era lipsită de temei.
Kirill: Înfrângerea Rusiei în Ucraina ar putea duce la „sfârşitul lumii”
Riscul izbucnirii unor confruntări violente ar fi putut proveni, printre altele, dintr-o posibilă complicitate între poliție și activiștii anti-Maidan. Capacitatea noului guvern ucrainean de a gestiona acest risc a fost, așadar, considerabil limitată.
Datoria de bază a autorităților era să facă tot ceea ce se putea aștepta în mod rezonabil de la ele pentru a preveni riscul de violență, mai ales după ce au fost informate de serviciile de informații. Cu toate acestea, nu s-a făcut nimic. Dimpotrivă, Guvernul ucrainean a recunoscut că Poliția a ignorat informațiile disponibile și semnele de avertizare și s-au pregătit doar pentru un meci de fotbal obișnuit. Nu a existat niciun efort pentru a trimite întăriri ale poliției și nici nu s-a încercat în mod semnificativ prevenirea confruntărilor.
CEDO a remarcat că procurorii locali, ofițerii forțelor de ordine și militarii s-au întâlnit cu adjunctul Procurorului General pe 2 mai 2014 pentru a discuta provocările existente privind ordinea publică în regiune, dar atitudinea și pasivitatea acestor oficiali drept inexplicabilă.
Pasivitatea poliției în timpul confruntărilor a fost un fapt dovedit. În opinia CEDO, eșecul poliției de a încerca în mod real să oprească primul val de violență împotriva protestatarilor prounitate, împreună cu indicii clare privind o posibilă complicitate între poliție și activiștii anti-Maidan, a fost unul dintre motivele, dacă nu chiar principalul motiv, pentru valul de violență ca represalii.
Mai mult decât atât, se pare că niciun plan special de intervenție pentru revolte în masă nu a fost activat odată ce confruntările au început. Guvernul însuși a recunoscut că a existat o lipsă de coordonare între poliția regională și cea din oraș. Curtea a considerat că neglijența imputabilă oficialilor și autorităților statului a depășit o simplă eroare de judecată sau lipsă de atenție.
Nici în ceea ce privește incendiul de la Clădirea Sindicatelor, autoritățile nu au fost mai active. Trimiterea mașinilor de pompieri a fost deliberat întârziată cu 40 de minute, iar poliția nu a intervenit pentru a ajuta la evacuarea oamenilor din clădire rapid și în siguranță. Prin urmare, statul a eșuat în asigurarea unor măsuri de salvare la timp.
Etnicii români din Ucraina vor fi pedepsiți penal dacă au cetățenia română
În ceea ce privește ancheta autorităților locale, prima măsură luată după evenimente a fost trimiterea serviciilor de curățenie și întreținere în acele zone. Prima inspecție la fața locului a avut loc abia după aproape două săptămâni.De asemenea, Clădirea Sindicatelor a rămas accesibilă publicului timp de 17 zile după evenimente. Au fost observate omisiuni grave și în asigurarea și procesarea probelor medico-legale. Unele probe esențiale nu au fost niciodată examinate, iar unele rapoarte de expertiză au fost emise abia recent sau încă erau în așteptare la opt ani după evenimente.
Deși existau dovezi fotografice și video ample privind atât confruntările din centrul orașului, cât și incendiul din Clădirea Sindicatelor, CEDO nu a primit suficiente detalii despre modul în care autoritățile de investigație au gestionat aceste probe și dacă au făcut eforturi reale pentru a identifica toți făptuitorii.
Nu s-a efectuat nicio identificare medico-legală în ceea ce privește probele fotografice și video care arătau anumite persoane trăgând focuri de armă în timpul confruntărilor și implicându-se în agresarea victimelor incendiului din apropierea Clădirii Sindicatelor.
Curtea a remarcat, de asemenea, deficiențe grave în investigațiile referitoare la diferite persoane și rolul acestora în evenimente. De exemplu, ancheta penală împotriva unui activist pro-Maidan suspectat că a tras asupra activiștilor anti-Maidan a fost întreruptă de patru ori pe aceleași motive.
În ceea ce privește ancheta asupra celor 19 activiști anti-Maidan suspectați de organizarea și participarea la revolte în masă, aceasta a fost atât de flagrant deficitară încât a ridicat probleme de incompetență evidentă a autorităților sau de sabotare a investigației în favoarea acuzaților.
În hotărârea sa de achitare a acestor activiști, instanța de judecată a declarat, în special, că, din cauza caracterului flagrant incomplet și defectuos al investigației, a fost obligată să caute surse alternative de informații și că autoritățile de investigare au ignorat în mod constant solicitările și instrucțiunile sale.
Curtea a considerat că investigația privind evenimentele din 2 mai 2014 nu fusese inițiată prompt și nici nu fusese desfășurată într-un termen rezonabil. Autoritățile au cauzat întârzieri prohibitive și au permis perioade semnificative de stagnare și inacțiune nejustificată. După finalizarea investigației preliminare, cazul a rămas blocat în instanța de fond timp de aproximativ opt ani.
„Viziunea Moscovei pe termen lung este o Românie care a părăsit atât UE, cât și NATO, devenind un aliat ideologic al Rusiei”
Curtea a remarcat că denaturarea evenimentelor din Odesa a devenit în cele din urmă un instrument de propagandă rusească în legătură cu războiul purtat de Federația Rusă împotriva Ucrainei din februarie 2022. O transparență sporită în activitatea de investigare desfășurată de autoritățile ucrainene ar fi putut contribui la prevenirea sau combaterea eficientă a acestei propagande.
Curtea a decis că Ucraina trebuie să plătească reclamanților diferite sume pentru prejudiciul moral suferit, precum și pentru cheltuielile de judecată, așa cum sunt specificate în hotărâre.