Am verificat în toată activitatea parlamentară a fostului ministru al Justiției Iordache declarațiile pe care le-a făcut legat de justiție, transparență şi mass-media.
„Este păcat că noi, cei care reprezentăm Parlamentul, ne-am transformat, treptat, într-o maşinărie de adoptat proiecte de lege elaborate pe bandă rulantă de către Ministerul Justiţiei”, spunea ministrul agramat în 2007.
El l-a criticat pe Tăriceanu, actual coleg de guvernare, pentru emiterea de ordonanțe de urgență și a susținut permanent rolul Parlamentului în procesul legislativ.
„Dacă îţi este frică de reacţia presei, nu ai ce căuta în politică şi în viaţa publică”, spunea ministrul „Altă Întrebare”. Toate aceste declarații se pot găsi pe site-ul Camerei Deputaților.
14 septembrie 2005
Stimaţi colegi, intervenţia mea de astăzi se intitulează “Guvernul Tăriceanu – Guvernul ordonanţelor de urgenţă”. În decembrie 2004, la instalarea sa, premierul Tăriceanu declara că în timpul mandatului său va respecta separarea puterilor în stat, va trimite la Parlament pentru dezbatere legi şi nu va apela la ordonanţe de urgenţă decât în cazuri excepţionale. Nu există decât o singură explicaţie. Frica Guvernului Tăriceanu de a se prezenta în faţa Parlamentului în procedură obişnuită de dezbatere şi, astfel, forma iniţială a actului normativ va fi modificată.
6 martie 2007
“Un nou cod penal este pe val”: Vineri, 2 martie 2007, ministrul justiţiei a supus dezbaterii publice un nou cod penal. Oare cât să fie de nou Codul penal dacă la doamna ministru toate codurile sunt vechi şi astfel într-o continuă schimbare? Surprins fiind de noutăţile prezentate de doamna Monica Macovei, am studiat proiectul suspus dezbaterii pe pagina de internet a ministerului. Este păcat că noi, cei care reprezentăm Parlamentul, ne-am transformat, treptat, într-o maşinărie de adoptat proiecte de lege elaborate pe bandă rulantă de către Ministerul Justiţiei.
11 martie 2008
“Deciziile Curţii Constituţionale”: Am asistat, în ultima perioadă, la o situaţie: o serie de legi deja promulgate sau altele înainte de promulgare au fost contestate fie integral, fie numai anumite articole. Eu cred că soluţia este una singură: ne convine sau nu, deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii şi nu fac decât să elimine acele prevederi neconstituţionale.
18 martie 2008
“Politicienii în război cu presa”: Ceea ce este foarte clar este că orice om politic trebuie să fie conştient că presa are rolul de a prezenta şi poziţiile corecte, dar şi greşelile pe care acesta le face. Dacă îţi este frică de reacţia presei, nu ai ce căuta în politică şi în viaţa publică, pentru că este clar că eventuale greşeli şi inexactităţi din activitate vor fi imediat taxate şi exploatate de cei care au rolul de a prezenta activitatea unui om, cu bune şi cu rele.
22 decembrie 2008
(…) prin amendamentele pe care le-a făcut Grupul PSD+PC nu am făcut decât să restrângem domeniul asupra căruia actualul Guvern va avea posibilitatea în perioada vacanţei parlamentare să emită ordonanţe. Noi nu facem decât să ne ţinem de cuvânt că domeniul sau domeniile asupra cărora Guvernul va emite ordonanţe va fi unul cât de mic, astfel încât Parlamentul să fie autoritatea, potrivit Constituţiei, care emite legi.
17 martie 2009
“Adoptarea codurilor – un proces necesar, dar nu şi suficient”: Se află în dezbaterea Parlamentului cele 4 coduri (penal şi procedură penală, civil şi procedură civilă) pentru a fi adoptate în procedură de urgenţă. Sunt în aceste proiecte legislative multe elemente noi şi bine-venite, care reglementează situaţiile apărute, dar şi elemente criticate pe bună dreptate de societatea civilă şi asociaţiile profesionale. Numai printr-o dezbatere serioasă şi profesionistă între toţi cei implicaţi, aceste acte normative vor putea cu adevărat să răspundă necesităţilor actuale, dar şi viitoare ale societăţii româneşti. Adoptarea lor este un act necesar, dar nu şi suficient. După adoptarea şi promulgarea lor, în perioada imediat următoare, un rol deosebit de important îl au cei care trebuie să le şi aplice, căci numai cu o corectă şi unitară aplicare cetăţenii îşi vor recăpăta încrederea în justiţie, care, pe bună dreptate, în acest moment are o încredere foarte mică din partea oamenilor. Iar pentru ca acest lucru să se petreacă, responsabilitatea într-o măsură foarte mare este a Parlamentului.
19 aprilie 2011
“Nevoia de dialog social”: Am asistat în aceste zile la încă o dovadă de dispreţ faţă de români a actualei Guvernări. Spun asta deoarece în lipsa oricărui dialog între Guvern, pe de o parte, şi restul românilor, pe de altă parte, am asistat la asumarea răspunderii de Guvern asupra unor legi foarte importante. Nu contest faptul că este nevoie de aceste legi, dar de ce s-a ajuns aici? Avem nevoie în societate de un real dialog social, de a fi rezolvate şi ascultate problemele reale ale oamenilor.
23 octombrie 2012
“Justiţia, fundament esenţial pentru buna funcţionare a societăţii”: Unul din subiectele vehiculate în aceste zile în mass-media, dar şi în spaţiul public, are ca obiect justiţia din România şi în special caracterul independent sau nu al acesteia în faţa influenţei politicului. Cele trei puteri fundamentate prin Constituţie – respectiv cea legislativă, executivă şi judecătorească – au fost concepute să funcţioneze independent una faţă de cealaltă, reprezentând totodată un echilibru fără de care statul de drept nu ar putea exista, iar dacă între puterea legislativă şi cea executivă există un raport politic, puterea judecătorească vine tocmai să menţină o relaţie corectă între interesele politice şi cetăţeni. USL demonstrează încă o dată că este un garant al independenţei justiţiei în faţa politicului.
,,PSD consideră că se impune, în regim de maximă urgenţă, o reformă radicală şi cuprinzătoare a sistemului justiţiei române. (…) înfăptuirea unei adevărate, profunde şi radicale reforme a justiţiei se poate realiza numai pe baza unui parteneriat onest şi transparent cu organizaţiile profesionale ale magistraţilor, cu CSM, cu reprezentanţii puterii executive şi legislative şi ai societăţii civile. Să nu uităm, justiţia este un bun naţional. Să o apărăm, pentru ca, la rândul ei, să ne apere”, mai spunea acum ceva timp Iordache.