Peripețiile unui sirian din țara natală prin Grecia până în Germania s-a încheiat cu un proces pe care l-a câștigat la CEDO. Cele două state trebuie să-i plătească 14.500 de euro pentru modul în care l-au tratat. Decizia CEDO publicată pe 15 octombrie 2024, dar pronunțată cu trei săptămâni mai devreme, arată și cât de birocratic este sistemul de returnare al migranților.
În vârstă de 31 de ani, H.T. a ajuns pe 30 iunie 2018 în mica insulă Megisti din Grecia și a fost reținut imediat de autoritățile elene. Denumită și Kastellorizo, Megisti are 12 km pătrați și se află în sudul Turciei la 11 km de continent.
Cum statul din care venea sirianul era Turcia, a fost decisă deportarea sa în această țară patru zile mai târziu, conform unui acord din 2016 încheiat între statele membre ale UE și Turcia.
Poliția din Megisti l-a ținut pe migrant în detenție până pe 14 iulie 2018 când a fost transferat într-un centru din Leros, o insulă aflată la aproximativ 300 de km depărtare, nu foarte departe de cunoscuta stațiune turcă Kușadasi. Centrul de migranți din Leros era cunoscut drept Colonia Psihopaților pentru că timp de 37 de ani, începând din 1958, aici funcționa unul dintre cele mai mari spitale de psihiatrie din Europa unde pacienții trăiau în condiții inumane.
În 2022, Colonia Psihopaților a devenit centru pentru migranți după ce UE a investit 121 milioane de euro pentru reabilitarea clădirilor din Leros, dar și pentru un centru din insula Kos. Cele două centre au o capacitate de 2.140 de persoane, inclusiv 100 de copii și adolescenți neînsoțiți.
Comisia Europeană se mândrea în ianuarie 2022, la inaugurarea centrelor, cu condițiile de viață îmbunătățite de care urmau să aibă parte migranții. Camerele au o capacitate maximă de cinci persoane pentru adulți și de patru persoane pentru copii și adolescenți neînsoțiți.
În plus, existau zone sigure pentru copiii și adolescenții neînsoțiți și familiile monoparentale, unități de îngrijire medicală, locuri de joacă pentru copii și terenuri de sport polivalente, săli de mese mari în fiecare secțiune a centrului și spații pentru activități sociale. După nici un an, condițiile de trai pentru migranții cazați aici s-au deteriorat, centrul din Leros nefiind cu nimic mai prejos decât Colonia Psihopaților.
Pe 18 iulie 2018, sirianul H.T. a depus o cerere de azil la Oficiul Regional pentru Azil din Leros, astfel că ordinul de expulzare a fost suspendat până la finalizarea procedurii și i s-a impus să nu plece din insulă. Trebuie menționat că H.T. a ajuns în Leros înainte de deschiderea noului centru și, potrivit declarațiilor sale, a fost expus unor condiții de viață sub standardele necesare. De aceea, a luat hotărârea să plece de pe insulă.
Această decizie a avut ca efect și renunțarea la procedura de azil, deoarece cererile de protecție internațională depuse de migranții ajunși pe o anumită insulă puteau fi examinate doar de autoritățile competente de azil ale insulei respective. Astfel că la jumătatea lunii august 2018, Serviciul Grec pentru Azil a întrerupt examinarea cererii de azil a sirianului pentru că acesta nu a fost prezent la interviul programat pentru acea zi.
Cum-necum, a ajuns în Ungaria și pe 4 septembrie 2018 a încercat să intre în Germania prin Austria cu autocarul. Mergea la Dortmund unde locuia fratele său care ceruse deja azil în landul Renania de Nord-Westfalia. În jurul orei 5 dimineața, în timpul unui control efectuat pe autostradă de ofițerii Poliției Federale Germane în imediata apropiere a graniței germano-austriece, în zona Rottal-Ost, sirianului i s-a cerut să se legitimeze.
A înmânat polițiștilor o carte de identitate bulgară emisă pe numele unei alte persoane. În urma verificării bazelor de date, a ieșit la iveală că documentul fusese raportat ca furat. Sirianul a declarat că a cumpărat cartea de identitate în Grecia cu 2.000 de euro de la o persoană necunoscută. La percheziția făcută asupra lui, a fost găsită și o carte de identitate siriană, un certificat de sosire emis de autoritățile grecești și note scrise de mână despre organizații din Germania care ajutau refugiați.
Marea Britanie vrea să mute zeci de migranți de pe o insulă militară în România
Ca urmare, a fost arestat fiind acuzat de mai multe infracțiuni. Ordinul de arest provizoriu, care includea informațiile menționate anterior despre drepturile sale, i-a fost dat solicitantului în scris, în limba arabă. Pentru interogatoriu a fost dus la o secție de poliție din Passau.
În timpul anchetei, migrantul a cerut azil în Germania. Conform autorităților federale, el a refuzat în mod expres să fie notificată misiunea siriană din Germania despre arestarea sa. A fost înștiințat că va fi returnat în Grecia, că i se refuza intrarea în țară deoarece prezentase documente de călătorie falsificate și nu deținea documentele necesare care să-i permită intrarea și șederea în Germania.
Refuzul scris de intrare, emis conform Codului Frontierelor Schengen, conținea inclusiv o traducere în arabă a instrucțiunilor privind dreptul de a face apel împotriva ordinul de refuz de intrare. Apelul putea fi depus la Poliția din München în termen de o lună de la notificarea refuzului.
În aceeași zi, în jurul orei 19.20, a fost returnat la Atena cu avionul în baza unui acord între Germania și Grecia privind migranții prinși la frontiera internă germano-austriacă. Însă, cu puțin timp înainte de plecarea sirianului spre aeroport, ofițerii germani au realizat că nu întocmiseră corect actele, așa că i s-a emis un alt document. Cum nu s-a găsit în termen așa scurt un interpret de limba arabă, un polițist i-a explicat migrantului în engleză ceea ce scrie în notificare. Conform acestui ultim document, Grecia avea responsabilitatea de a-l prelua pe migrant.
Urmărit internațional pentru trafic de migranți în Austria, reținut la frontieră
Versiunea sirianului diferă de cea a guvernului federal german. Potrivit acestuia, nu a fost niciodată de acord să fie returnat în Grecia, că va fi trimis acolo forțat sau voluntar și că polițiștii i-au dat de înțeles că cererea sa de azil nu va fi înregistrată în Germania. Ulterior, în timpul procesului de la CEDO, a reieșit că cererea sa de azil nu a fost niciodată înregistrată, contrar obligației Germaniei referitoare la statutul refugiaților și a legislației UE. Nu a fost niciodată asistat de un avocat și nu a avut acces la informații juridice fiabile privind dreptul său de a rămâne pe teritoriul german, de a-i fi înregistrată și examinată cererea de azil. A solicitat consultarea unui avocat pentru procedurile penale, dar din motive necunoscute nu a fost niciodată pus în contact cu unul.
Totodată, i s-a comunicat verbal că va fi returnat în grecia, dar în documente se menționa că urma să ajungă în Austria. Același document, care-l informa despre returnarea sa în Austria, menționa dreptul său de a depune un apel la Poliția din München.
Limba arabă era singura limbă pe care o înțelegea solicitantul și, din acest motiv, interogatoriul său la secția de poliție s-a desfășurat în această limbă, cu ajutorul unui interpret. Decizia inițială de refuz de intrare, bazată pe Codul Frontierelor Schengen, i-a fost înmânată în arabă. Dar, decizia ulterioară de refuz de intrare pentru solicitanți de azil, cea de la aeroport, nu i-a fost explicată de niciun ofițer în nicio limbă, iar guvernul nu a prezentat niciun document care să arate că acea decizie i-a fost explicată măcar în engleză, susține sirianul.
În timpul scurt cât s-a aflat pe teritoriul german, de la 05:15 a.m. până la 19.20, a fost transferat de mai multe ori de poliție, telefonul mobil i-a fost confiscat și i s-a permis să efectueze un singur apel telefonic. L-a sunat la fratele său, dar acesta nu a răspuns. La aterizarea pe aeroportul din Atena, a fost arestat și plasat în detenție pentru o perioadă maximă de șase luni, în vederea executării deciziei de expulzare în Turcia. Pentru că încălcase condițiile de ședere, autoritățile elene îl considerau deja ca fiind periculos pentru ordinea publică.
„Ruşine pentru civilizaţie”. Zeci de migranți au fost găsiți dezbrăcați la frontiera dintre Grecia și Turcia
După două zile de la revenirea în Grecia, a depus o cerere de continuare a procedurilor de azil și la după cîteva zile a fost transferat pe insula Leros unde a fost plasat în detenție la secția de poliție locală. Apoi a ajuns la Centrul de Primire și Identificare din Leros unde a fost cazat într-un container. O nouă cerere de azil a fost înregistrată.
Sirianul a făcut contestație împotriva detenției sale și a descris în detaliu condițiile din centru, menționând că detenția sa era ilegală, era un solicitant de azil care acționa cu bună credință și nu exista riscul să fugă. În timpul procedurii de azil, a fost examinat de un psihiatru și diagnosticat cu tulburare anxioasă-depresivă; astfel că i s-au prescris pastile.
Încă din 2016, Poliția elenă a decis că solicitanții de azil care intră pe teritoriul grec prin insulele Lesbos, Samos, Chios, Kos, Rodos și Leros nu au voie să părăsească insulele. Dacă sunt găsiți în altă parte, vor fi arestați și vor fi transferați înapoi în Turcia.
Ulterior, un expert de la Biroul European de Sprijin pentru Azil („EASO”) l-a identificat ca fiind o persoană aparținând unui grup vulnerabil, respectiv „persoane cu dizabilități sau care suferă de o boală incurabilă sau gravă” și a concluzionat că acesta ar trebui să aibă parte de o procedură accelerată la frontieră.
Un tribunal elen a decis că sirianul părăsise insula Leros în mod ilegal, fusese arestat de autoritățile germane, iar riscul să fugă era și mai mare. În ceea ce privește starea sa de sănătate nu era în pericol deoarece primea îngrijiri medicale. În plus, nu a putut dovedi acuzațiile referitoare la condițiile improprii de detenție.
Potrivit guvernului Grec, secția de poliție din Leros are o capacitate de șase deținuți, iar în momentul respectiv erau arestate cinci persoane. Facilitățile de detenție sunt curățate, cuprind două celule, două toalete și un duș, iar suprafața totală este de 30 mp, iar deținuții sunt hrăniți și au acces la activități de recreere într-o zonă specială a secției.
10.000 de euro săptămânal, mita promisă la Frontieră pentru a permite traficul de migranți
Sirianul a susținut contrariul: a stat în celulă 24 de ore pe zi pe întreaga durată a detenției, nu a avut niciodată acces la spațiul exterior și la exerciții fizice, nu i s-a permis accesul la telefonul său mobil, nu exista suficientă lumină naturală sau ventilație, celula era foarte umedă, nu existau scaune, o masă sau un spațiu pentru recreere sau servirea mesei, lipseau articolele de igienă personală și nu a primit medicația prescrisă.
În noiembrie 2018, prin intermediul unui avocat german, a depus o acțiune la Tribunalul Administrativ din Regensburg prin care a cerut anularea refuzului de intrare în Germania și obligarea autorităților federale să-I considere cererea de azil. Dosarul a fost trimis la Tribunalul Administrativ din München unde, susține refugiatul, ani de zile nu s-a întâmplat nimic, deși avocatul său ceruse accelerarea procedurilor.
În 2019, sirianul a apelat la CEDO, fiind reprezentat de avocați greci. Până la urmă, la începutul lunii aprilie 2020, autoritățile grecești i-au recunoscut statulul de refugiat. În iulie 2021, el a reintrat în Germania pe cont propriu și a depus cererea de azil în ziua următoare. Avocatul său a informat Tribunalul Administrativ din München că nu mai era nevoie ca instanța să se pronunțe asupra cererii de a obliga autoritățile să-l readmită în Germania.
Printr-o decizie din 30 iunie 2022, Oficiul Federal pentru Migrație și Refugiați i-a acordat solicitantului protecție subsidiară în Germania și a considerat că exista un risc real ca în Grecia să fie expus unui tratament inuman sau degradant. Până la urmă, Tribunalul Administrativ din München a decis să claseze cazul și a decis ca cheltuielile de judecată să fie plătite jumi-juma de sirian și poliție.
Cazul sirianului nu este singular. Mai mulți refugiați care fost returnați din Germania în Grecia, pe baza aranjamentului administrativ dintre cele două țări, au inițiat proceduri în instanțele administrative germane. Au cerut o hotărâre prin care autoritățile germane să fie obligate să îi transfere înapoi în Germania pe cheltuiala lor și să continue procedura de azil acolo.
Trei sferturi dintre imigranții sirieni din Germania primesc ajutor de șomaj
La CEDO, mai multe organizații active în problema refugiaților au indicat deficiențele sistemului de azil grecesc, inclusiv practica de a reține solicitanții de azil în condiții precare. Transferurile acestor persoane din Germania în Grecia au fost suspendate de instanțele administrative germane din cauza acestor deficiențe.
Judecătorii CEDO au decis că atât Grecia, cât și Germania au încălcat legislația și a acordat sirianului daune de 14.500 de euro. Atena trebuie să plătească 6.500 de euro, iar Berlinul 8.000. la aceste sume se adaugă și impozitul pe care el l-ar datora fiscului după încasarea banilor. Refugiatul ceruse în total 40.000 de euro, din care 25.000 de guvernul german și 15.000 de la cel elen.
Curtea a considerat că Grecia și Germania au încălcat articolul 3 din Convenția Drepturilor Omului care stipulează: „Nimeni nu va fi supus torturii sau tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante”. În plus, guvernul elen a mai încălcat și articolul 5 alin. 4 din aceeași Convenție, conform căruia „orice persoană privată de libertate are dreptul de a introduce o acțiune prin care legalitatea detenției sale să fie decisă rapid de către o instanță și să fie dispusă eliberarea sa dacă detenția este ilegală”.