Domnule parlamentar, nu-mi lua plămânul verde! Că nu ai de unde să faci transplant!

Sunt aproape 15 ani de când scriu despre distrugerea pădurilor. Am inițiat o campanie media legată de ariile protejate.

Autoritățile reacționau cât de cât la anchetele noastre. Mai schimbau un director general din Romsilva, dar îl puneau adjunct.

Pe vremuri discutam cu ONG-iști cu ștaif care luptau împotriva sistemului.

Așa se numea atunci. Acum se numește statul paralel.

Sau statul în folosul statului.

Cum altfel pot să mă gândesc la Erika Stanciu, șefă la WWF?

Flacăra sau sirena ONG-istă s-a stins odată cu chemarea sub drapelul unui loc de muncă liniștit fără bătaie de cap. La stat.

Îi compătimesc pe cei care s-au luptat să înființeze Parcul Național Buila-Vânturarița, cel mai mic din România.

Niște studenți din Vâlcea s-au gândit să protejeze o zonă care le era dragă. Cât s-au zbătut să înființeze acest parc.

Sistemul din care face parte Erika Stanciu i-a înghițit.

Râd și acum când le povestesc prietenilor cum acest parc național a schimbat viața unui călugăr.

Poreclit Fratele Parapantă, pustnicul s-a gândit că poate să-și facă un schit în inima unei arii strict protejate.

Agheasma vorbelor duhovnicești a făcut ca mulți localnici, în special bunici abandonate, să-i care saci de ciment și alte cele necesare construcției tocmai în vârf de munte.

Când paznicii studenți ai parcului i-au arătat tablele legii, mult mai multe decât tablele lui Moise, călugărul i-a ignorat.

Nu i-a ignorat în schimb pe câțiva tineri care se dădeau cu parapanta pe acolo.

Dornic de adrenalină, și-a făcut parapantă din cearceafuri. De acolo i s-a tras porecla, mai ales după ce lenjeriile primite de la băbuțe s-au dovedit total ineficiente pentru planat, în ciuda strădaniei feței bisericești de a demonstra că e un Da Vinci ortodox.

Am înțeles că s-a lăsat până la urmă de călugărie și s-a făcut bodyguard la un club din Râmnicu Vâlcea.

Povestea Fratelui Parapantă se aseamănă foarte mult cu eforturile individualiste ale unora de a proteja natura.

Pădurile Parcului Național Buila- Vânturarița erau despărțite de un pârâu de cele ale Mănăstirii Arnota.

Viață în pădurea din Parc, pustiu în cea a Mănăstirii. Era tăiată la ras.

Bătălia pentru protejarea pădurilor s-a dus mult timp între ONG-uri și Romsilva, struțo-cămila fătată din fostul IFET.

Acum s-a dus și la Curtea Constituțională.

Dar bătălia aceasta nu se duce pentru a salva rămășițele dezastrului produs de Romsilva și Guvern – prin încredințarea fără noimă a exploatărilor de conifere către firme austrice și gângăniile românești care roiesc în jurul lor ca noaptea la bec.

Bătălia se duce pentru a nu pierde fonduri, proiecte. Vaci de muls.

PNL anunța cu mare pompă că a înfrânt la Curtea Constituțională. Ce? Nici ei nu știu, din moment ce motivarea Curții nu a ieșit.

PNL s-a lăudat că a dat peste nas Guvernului Dăncilă.

Un guvern atât de imbecil încât a conceput Ordonanța de Urgență 75/2018 în care a pus la un loc ariile protejate și regimul străinilor din România.

PNL s-a lăudat spunând că onorata Curte a decis printre altele că ariile naturale protejate din România nu pot fi administrate de către Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate – ANANP.

Singura soluție, cred peneliștii, este administrarea mixtă a acestor zone.

Meciul e ca unul de box în care protagoniștii nu cedează și nici nu există vreun Rocky I, II, III sau X care să dea lovitura decisivă.

Cert este că Romsilva nu trebuie să fie paznicul parcurilor naționale atât timp cât această regie autonomă trăiește din exploatarea lemnului și uciderea jivinelor pe sume modice.

Am întâlnit odată un domn din Buzău, șef al asociației județene de vânătoare și tovarăș Romsilva, care avea cotă de vânătoare la veverițe.

Am fost dat în judecată de juristul Asociației Generale a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România pe motiv că anchetele mele i-au pricinuit deranj la sănătate.

N-a putut să probeze aberațiile.

Am bătut câțiva munți și văi documentându-mă și scriind, împreună cu alți colegi, cum este extirpat violent plămânul verde al României.

Degeaba. Coada de topor rezistă și lanțul drujbei are mereu ulei pe el.

Am publicat în urmă cu mai bine de zece ani textul „Cei 11 cavaleri ai apocalipsei forestiere”.

Un grup de 11 parlamentari dorea modificarea Codului Silvic astfel încât pădurile să fie parcelate și ușor de distrus.

Printre ei, oameni fără nicio legătură cu natura. Alții, silvici cu vechime, foști directori de Direcții Silvice.

Dintre aceștia, traseistul politic Ion Tabugan din Băile Herculane, județul Caraș-Severin.

Pe când era director, deranjat de întrebările unor colege despre Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița, a aruncat cu mobilul după ele.

Și-a cerut scuze ulterior invocând o criză de fiere.

Aproape că nu există lună în care vreun parlamentar să nu se trezească să mai schimbe ceva prin hățișul legislativ.
Protejarea naturii a devenit subiect electoral, iar unii politicienii de stil nou au intrat de curând în luptă cu jurnaliștii.

Habar nu au cum se scrie o știre, cum faci o anchetă, ies primii cu o informație pe rețele de socializare.

Să vadă plebea că au făcut ceva pentru pădure și să-i voteze oamenii.

Când vor fi alergați cu drujba prin Apuseni, când vor fi amenințați de câinii bipezi ai cozilor de topor când, vor încerca să sune la 112 fără succes în Harghita, când se vor lupta, dar nu în somn pe băncile parlamentului, pentru Pădurea Comorova, pentru Ceahlău, pentru Semenic- Cheile Carașului, pentru Domogled, pentru Retezat, pentru Cheile Nerei-Beușnița, pentru Deltă, pentru Munții Rodnei.

Când nu vor mai sponsoriza schituri în zone de protecție strictă, cum a fost în Ceahlău, doar pentru a nu-i deranja pe popii care aveau gaterul „Sfânta Treime”, când nu se vor mai lupta, cu interes, pentru retrocedări suspecte, atunci voi crede că le pasă.

D:DCIM100MEDIAIMG_0187.JPG

O petiție de curând lansată în mediul on-line atrage atenția asupra faptului că 650.000 de hectare din suprafața de pădure pe care o încă o deține statul român sunt pe cale să devină pomană electorală.

Este an electoral. Pădurea va ajunge probabil la cei care garantează voturi, inclusiv la biserici.

Ideea îi aparține lui Liviu Dragnea.

UDMR, veșnicul profitor al politicii românești, a simțit mirosul banilor și susține PSD în acest demers.

„Domnule parlamentar, nu-mi lua plămânul verde! Că nu ai de unde să faci transplant!”

  •  
ÎNSCRIE-TE acum pe pagina noastră de Facebook! - NEWS ROMANIA

ADRIAN MOGOȘ

Adrian Mogoș este jurnalist freelancer, membru al Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație www.crji.org și al International Consortium of Investigative Journalism www.icij.org. În cadrul ICIJ a făcut parte din echipa de jurnaliști a proiectului Offshore Leaks. A fost timp de opt ani șeful Departamentului Investigații al cotidianului Jurnalul Național. A primit bursele Balkan Fellowship for Journalistic Excellence și Milena Jesenská - Institute for Human Sciences din Viena. Pentru activitatea jurnalistică a fost premiat cu: CEI-SEEMO Award, Kurt Schork Award și mențiune specială Global Shining Light Award. Una dintre investigațiile pe care le-a coordonat a fost inclusă în UNESCO Global Casebook for Investigative Journalism, iar o alta a primit din partea juriului European Press Prize apreciere specială.