Mai multe meciuri din campionatul Germaniei au fost întrerupte în ultima vreme pentru că fanii câtorva echipe au avut ceva de împărțit cu domnul Dietmar Hopp.
L-au înjurat de mamă. Ca la noi, știți, „cine nu-știu-ce-nu-face, mă-sa-i…”. Nici nu conta dacă domnul Hopp a fost sau nu de față.
De fapt, Dietmar Hopp este un domn de 80 de ani cât se poate de onorabil. Împreună cu fiul unui oculist imigrat în Germania din Sibiu, domnul Hopp a strâns o frumusețe de avere producând unul dintre cele mai folosite programe de contabilitate din lume.
A făcut foarte mulți bani, vreo 10 miliarde de euro, iar pe o parte i-a întors în regiunea în care s-a născut.
Între altele, în finanțarea unui spital de cardiologie pentru care a donat 100 de milioane de euro, dar și a echipei de fotbal din satul natal, TSG 1899 Hoffenheim, pe care a cules-o dintr-una din ultimele ligi germane, de pe un fel de tăpșan.
Pentru fotbalul german, mândria supremă nu sunt titlurile mondiale sau europene câștigate de echipa națională cât susținerea culorilor locale și, mai ales, apartenența instituționalizată, cu acte în regulă, cotizație, abonament, șapcă, tricou și fular oficial la asociația fotbalistică favorită.
Fotbalul german a fost construit în jurul unor echipe susținute financiar de suporteri, iar fiecare treaptă urcată trebuie să fie rezultatul propriei munci plus meritul eforturilor manageriale.
Sponsorizările sau finanțările externe sunt privite ca o recompensă a succesului. Altfel spus: banii urmează performanța.
Or, domnul Hopp a cam luat-o un picuț invers, cu echipa aceea a satului natal, pe care acum o deține în proporție de 99%: a avut bani și și-a permis să cumpere performanță.
Cu acest alt fel de a obține succesul a ofensat întreaga lume fotbalistică germană în suprema ei onoare, spiritul comunitar al sportului (aproape identitar, acest spirit, la o națiune care a trebuit, în ultimii 75 de ani, să reinventeze lianți culturali inofensivi).
În ultimul deceniu, de când a ajuns în topul fotbalului din Republica Federală, echipa domnului Dietmar Hopp a fost primită cu ostilitate cam peste tot unde a jucat.
Iar pe stadionul propriu, care a înlocuit tăpșanul de altădată, vin periodic galerii adverse care pierd firul partidei pentru că au o problemă cu patronul gazdelor.
De regulă, fanii înfrățiți ai Borussiei Dortmund și ai lui FC Köln se răfuiesc cu Hopp pe unde se întâlnesc.
Sâmbăta trecută au fost suporterii celui mai bogat club german, Bayern München.
În timp ce echipa lor conducea cu 6-0 în deplasare, câțiva din galeria bavareză au afișat bannere împotriva federației de fotbal completate de urări pentru mama domnului Hopp, gazda serii, iar meciul a fost întrerupt.
Ce i-a determinat pe dușmanii de la Bayern să se solidarizeze cu galeria rivalilor de la Dortmund?
La un astfel de meci jucat acasă de echipa domnului Hopp împotriva lui Dortmund un angajat cu exces de zel al clubului gazdă a pornit în zona galeriei oaspete un dispozitiv artizanal care genera sunete de intensitate periculoasă.
S-a lăsat cu spitalizări printre suporterii vizitatori, dar clubul domnului Hopp nu a fost sancționat. Așa că la următoarea întâlnire… Mă rog, înțelegeți ideea: spirala revanșelor.
În cele din urmă a intervenit federația de fotbal care le-a interzis fanilor lui Dortmund să mai intre doi ani la meciurile directe de pe terenul domnului Hopp. Tuturor fanilor lui Dortmund!
Dar, chiar înainte de această decizie, aceeași federație a promis că nu va mai aplica niciodată pedepse colective.
Ceea ce s-a întâmplat în tribunele stadioanelor din Germania, în ultimele săptămâni, a fost în primul rând o reacție la promisiunea încălcată de federație.
Când cea mai mare parte a fotbalului pe care îl patronezi este susținut de suporteri, când reprezinți toate cluburile și ai ajuns la statutul pe care îl ai acum datorită celor 60 de ani în care ai fost administratorul competiției cluburilor patronate de suporteri, tu, federație, nu ai voie să-i pedepsești pe toți suporterii, colectiv.
Sâmbăta trecută, arbitrul a decis să întrerupă meciul, din cauză că mama domnul Hopp a fost din nou înjurată.
Problema este că atunci când din tribune sunt lansate mesaje rasiste sau homofobe la adresa celor din teren, arbitrii nu recurg la gesturi similare.
Uneori chiar îi sancționează pe jucătorii agresați care își pierd cumpătul sub ploaia de mizerii verbale.
Dar, desigur, un jucător născut la Chemnitz dintr-un tată imigrant nigerian nu este la fel de important ca un mecena din Hoffenheim aflat la lojă, cu o avere de vreo 10 miliarde de euro și a cărui firmă este partener premium al federației naționale de fotbal.