Mircea Geoană se vrea din nou președinte. Acum 15 ani, câștigase președinția României pentru câteva ore, fiind învins de Traian Băsescu, turnătorul Securității. Diplomații americani la București au făcut un portret al lui Geoană înainte de alegerile din 2009. Documentele publicate de WikiLeaks, la care News Romania a avut acces, arată cum îl vedeau Statele Unite pe liderul PSD de atunci, Mircea Geoană.
Într-una dintre telegrame se menționa că Geoană împărtășește accentul lui Băsescu pe relații puternice cu NATO și SUA, dar semnalează clar dorința sa de cooperare sporită cu UE și de îmbunătățire a relațiilor cu Rusia.
„Geoană a intrat în această campanie prezidențială cu o bogată experiență în politică externă, fiind purtător de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe în perioada 1993-1995, ambasador al României în SUA între 1996-2000 și ministru de Externe între 2000-2004. Cu toate acestea, el nu a făcut din politica externă un punct central al campaniei sale, preferând să îl atace pe Băsescu pe teme interne și economice, unde consideră că actualul președinte este mai vulnerabil.
Chiar și pe puținele probleme unde s-a deosebit de Băsescu, de exemplu îmbunătățirea relațiilor cu Rusia, Geoană nu a subliniat aceste diferențe ca o temă majoră de campanie.
Ca diplomat de carieră, Geoană este extrem de încrezător în propria sa capacitate în materie de afaceri externe, ignorând sfaturile experților în politică externă ai PSD, cum ar fi europarlamentarul (și rival frecvent) Adrian Severin. În schimb, el a numit-o pe Oana Popescu, o fostă personalitate de televiziune relativ necunoscută, drept consilierul său de politică externă în campanie.
Această încredere a creat o ruptură între Geoană și cei care dețin tradițional puterea în politică externă în PSD. În același timp, încrederea lui Geoană în propria experiență și refuzul de a elabora o platformă de politică externă fac dificilă identificarea viziunii sale pentru rolul României în regiune sau în lume.
Geoană nu a fost activ implicat în politica externă în ultimii ani, concentrându-se mai mult pe protejarea și consolidarea conducerii sale în PSD. Cu toate acestea, pe baza declarațiilor publice și a activității sale de dinainte de 2004, se poate concluziona în mod sigur că există puține diferențe între abordarea sa față de lume și cea a președintelui Băsescu. Ambii susțin o relație puternică cu SUA și un angajament față de NATO ca piloni ai strategiei de apărare a României.
Calmarea Kremlinului
Deși Geoană, la fel ca Băsescu, ar saluta o prezență sporită a SUA pe teritoriul României, spre deosebire de Băsescu, Geoană ar putea fi așteptat să calmeze îngrijorările Moscovei în oricare dintre cazuri.
Un mister mai mare este abordarea lui Geoană față de Rusia. El l-a criticat public pe Băsescu pentru că a adoptat o poziție prea dură față de Moscova, argumentând că Guvernul României nu ar trebui să permită ca disputele de politică externă în unele domenii să împiedice un dialog civilizat în altele.
Deși Geoană se confruntă cu critici publice în urma dezvăluirii a două călătorii secrete la Moscova în 2009, campania sa nu a suferit un impact major din această cauză. Cea mai recent dezvăluită călătorie implică deplasarea lui Geoană la Moscova cu avionul oligarhului Sorin Ovidiu Vântu.
Ca ministru de Externe, Geoană a fost mereu dispus să discute cu rușii, dar a jucat, de asemenea, un rol semnificativ în numeroase inițiative NATO conduse de SUA care au supărat Moscova, inclusiv aderarea statelor baltice la NATO și presiunile asupra Moscovei pentru a-și respecta angajamentele de la Istanbul de a-și retrage forțele din Georgia și Moldova.
Totuși, în timp ce președintele Băsescu a acordat o importanță mare sprijinirii noului guvern din Moldova în a rezista presiunilor rusești, Geoană pare să aibă o abordare mai „echilibrată” și să considere chestiunea moldovenească deschisă negocierii, chiar și cu Moscova.
O eventuală președinție Geoană ridică, de asemenea, o provocare pentru politica de securitate energetică a SUA și Europei, deoarece aproape sigur ar încerca să întrerupă susținerea lui Băsescu pentru proiectul gazoductului Nabucco în favoarea proiectului South Stream sponsorizat de Rusia, în care unii dintre susținătorii oligarhici ai lui Geoană au interese directe sau indirecte.
Este, de asemenea, posibil ca un guvern condus de PSD să amâne achiziția de noi avioane de vânătoare sau chiar să reconsidere decizia în curs de a opta pentru F-16 american în locul Gripen-ului suedez.”
Diplomații americani de la București erau convinși, cu șase zile înainte de turul doi al alegerilor prezidențiale, că Geoană părea pregătit să îl înlăture pe Băsescu. „Avem puține indicii că Geoană însuși ar dori să facă schimbări semnificative în politica externă a Guvernului României și, într-adevăr, PSD a avut controlul Ministerului Afacerilor Externe din alegerile din noiembrie 2008 până la prăbușirea guvernului de coaliție în octombrie 2009. Cu toate acestea, strategii PSD precum Viorel Hrebenciuc, oligarhi precum Vântu și veterani ai partidului, precum fostul președinte Ion Iliescu, sunt o poveste diferită. PSD este succesorul direct al fostului Partid Comunist de guvernământ al lui Nicolae Ceaușescu. Dacă Geoană câștigă, va trebui să fim atenți la cine îi oferă sfaturi fie oficial, fie neoficial”.
Duplicitatea lui Geoană
O altă telegramă intitulată „Omul care ar putea fi președinte – Cine este Mircea Geoană?” se concentra pe ascensiunea politică a acestuia. „Mircea Geoană a apărut pentru prima dată ca un jucător important în politica românească în februarie 1996 când președintele de atunci, Ion Iliescu, l-a trimis la Washington pentru a reprezenta România ca ambasador în Statele Unite, unde a dobândit rapid o reputație de diplomat proactiv și eficient. La 37 de ani, Geoană era cea mai tânără persoană numită vreodată ambasador de către guvernul român. Când Iliescu a fost învins de Emil Constantinescu nouă luni mai târziu, Geoană a schimbat rapid tabăra. Într-un fax de felicitare adresat președintelui ales Constantinescu în noaptea alegerilor, care nu a fost niciodată făcut public, Geoană ar fi descris victoria lui Constantinescu drept „triumful democrației” și și-a exprimat bucuria de a-l vedea pe Iliescu, „cancerul societății românești”, dispărut pentru totdeauna. Așa s-a născut politicianul Geoană”.
Americanii au observat însă că, foarte repede, Geoană s-a reinventat în decembrie 2000 după ce PSD și Iliescu au câștigat atât alegerile parlamentare, cât și pe cele prezidențiale. A reușit cumva să-l convingă pe Iliescu să treacă peste trădarea din trecut și să fie numit ministru de Externe. „În 2001, Geoană s-a alăturat PSD, fiind anterior exclus de la calitatea de membru de partid ca diplomat de carieră. Deși Geoană a primit aprecieri pentru performanța sa ca principal diplomat al țării, primul său pas în politica electorală a fost un eșec.”
Conform telegramelor diplomaților SUA, Adrian Năstase, gelos pe ascensiunea națională a lui Geoană l-a trimis, în iunie 2004, să candideze împotriva primarului în funcție al Bucureștiului, Traian Băsescu. „Geoană a suferit o înfrângere umilitoare. Încercările sale de a se prezenta ca un populist de clasă muncitoare, cu tot cu cizmele de cauciuc, candidând împotriva flamboaiantului Traian Băsescu, care tocmai explodase pe scena națională, încă mai stârnesc zâmbete. Imaginea lui Geoană ca un candidat rigid, lipsit de carismă, a fost născută, la fel ca și antipatia și neîncrederea sa personală față de Traian Băsescu. Geoană a supraviețuit acestei prime experiențe dure cu politica reală.”
Revoluția Binelui
După ce Băsescu a câștigat alegerile, în decembrie 2004, strategii PSD și-au dat seama că trebuie să scape de reputația de corupți care, potrivit sondajelor, i-a făcut să piardă alegerile. Geoană a ținut un discurs înflăcărat, pro-reformă la congresul PSD, iar multe grupări din partid sperau că ar moderniza cu adevărat partidul. „Geoană a promis să fie un bun ascultător și un jucător de echipă.”
„Revoluția Binelui”, o campanie reformistă menită să controleze elita politică prin trecerea la un parlament unicameral și un sistem electoral cu mandat unic, nu a ajuns nicăieri. Filialele locale ale PSD nu au putut să se identifice cu noul lor președinte. Politicienii și comentatorii au început curând să facă pariuri despre cât timp va supraviețui Geoană ca președinte național.
„După ce DNA a demarat o anchetă împotriva fostului prim-ministru Năstase, Geoană l-a forțat pe acesta să renunțe la funcțiile sale. Năstase s-a alăturat apoi lui Iliescu ca lideri ai unei tabere anti-Geoană și antireformă în cadrul PSD. Geoană a reușit să-și păstreze funcția de președinte național al PSD, dar numai acceptând să cedeze puterea baronilor locali și să abandoneze orice plan de reformă. Geoană și-a justificat capitularea spunând că a venit timpul să se pregătească pentru următoarele alegeri, mai degrabă decât să se concentreze pe reformă. De asemenea, a încercat să se reconcilieze cu fostul președinte Iliescu, numindu-l președinte onorific al partidului.”
Fost director FBI, dezamăgit că în România sunt condamnați corupții
La mijlocul anului 2007, șefia lui Geoană la PSD a fost din nou în pericol după un referendum eșuat împotriva lui Băsescu, o acțiune orchestrată de Ion Iliescu și Viorel Hrebenciuc. Un alt eșec a urmat rapid, când moțiunea de cenzură a PSD împotriva guvernului Tăriceanu a eșuat în mare parte din cauza lui Ion Iliescu. După rezultatele slabe de la europarlamentarele din 2007, existau mari îndoieli că Geoană putea supraviețui alegerilor din 2008. Totuși, în decembrie 2008, a dus PSD la guvernare în urma unei alianțe cu Băsescu, în ciuda opoziției acerbe a lui Năstase și Iliescu, dar sprijinit de majoritatea baronilor locali care erau dornici să revină la guvernare. „În mai 2009, partidul l-a nominalizat oficial pe Geoană drept candidat la președinție. Iliescu a binecuvântat candidatura lui Geoană la ceremonia oficială de depunere.”
În campania prezidențială, mai transmitea Ambasada SUA de la București Departamentului de Stat, Geoană s-a creat o ruptură între el și cei care dețin tradițional puterea în politică externă în PSD. „În același timp, încrederea lui Geoană în propria experiență și refuzul de a elabora o platformă de politică externă fac dificilă identificarea viziunii sale pentru rolul României în regiune sau în lume. Geoană nu a fost activ implicat în politica externă în ultimii ani, concentrându-se mai mult pe protejarea și consolidarea conducerii sale în PSD.”
Populism și indecizie
„Deși Geoană, la fel ca Băsescu, ar saluta o prezență sporită a SUA pe teritoriul României, fie în ceea ce privește Acordul de Cooperare în domeniul Apărării din 2005, fie prin desfășurarea de noi active de apărare antirachetă, spre deosebire de Băsescu, ar fi de așteptat ca Geoană să calmeze îngrijorările Moscovei în oricare dintre cazuri.”
„Deși sprijină personal și public Parteneriatul Strategic cu Washingtonul, Geoană adoptă o abordare mai deschisă decât Băsescu față de implicarea României în cadrul UE și față de alte state membre UE.”
„Când Geoană a preluat conducerea PSD în 2005, el nu era pregătit din punct de vedere politic să gestioneze partidul ponderos și centralizat pe care Năstase îl condusese anterior cu o mână de fier. Ca politician, îi lipseau atât legătura cu oamenii simpli și popularitatea lui Ion Iliescu, cât și autoritatea fermă a lui Adrian Năstase. Într-o organizație obișnuită cu o gestionare ierarhică, de sus în jos, stilul lejer de conducere al lui Geoană nu a câștigat respect sau aliați. În fața ostilității nu prea subtile a liderilor naționali, Geoană a ales să se bazeze pe baronii locali de partid pentru a susține președinția sa și a rupe controlul Bucureștiului asupra partidului. Această dependență de șefii locali l-a dus pe Geoană în coaliția cu PDL.”
„Geoană a făcut în mod constant compromisuri care i-au consolidat poziția de lider al partidului. În mandatul lui Geoană, partidul a devenit mai democratic. Criticii au descris încercările sale de a permite existența mai multor voci în partid ca o incapacitate de a controla organizația.”
„Geoană nu a reușit încă să transforme PSD dintr-un partid post-comunist într-un adevărat partid social-democrat. Electoratul original al PSD, format din votanți în vârstă și slab educați, rămâne în mare parte același, deși numărul lor a scăzut. Platforma sa electorală este un amestec de promisiuni mărețe, inclusiv ajutoare și reduceri pentru toată lumea. Cuvântul reformă abia este menționat în platforma sa electorală. Nici nu a demonstrat interes în a susține, cu atât mai puțin a iniția, reforme nepopulare. Campania sa s-a concentrat pe abilitățile sale de unificator, spre deosebire de Băsescu, care este perceput ca un divizor.”
„Criticii îi reproșează lui Geoană schimbările de poziție, populism, indecizie și lipsă de substanță. Asociații săi anteriori îl critică pentru natura sa geloasă, ambiția excesivă și lipsa de recunoștință. Pentru unii, el este un hibrid improbabil între mecanismele americane și flexibilitatea morală românească, adaptându-și ideologia pentru a se potrivi oportunismului politic. Renegatul PSD și candidatul independent la prezidențiale, Sorin Oprescu, a observat recent: Am privit în ochii domnului Geoană și nu am văzut nimic acolo.”
Previziuni și ezitări
Americanii au mai observat că Geoană a negat permanent vizitele sale la Moscova, pentru că într-un final, în timpul dezbaterilor pentru turul al doilea al prezidențialelor, să-și apere decizia de a merge la Kremlin, motivând că dorea „să repare relațiile deteriorate de aroganța nejustificată a lui Băsescu în relația cu Rusia. Geoană a spus că România nu poate conta doar pe relațiile cu SUA și trebuie să dezvolte o relație bună cu vecinii săi din Est”. În plus, Geoană a fost forțat să recunoască desele întâlniri pe care le-a avut cu Sorin Ovidiu Vântu.
Într-o întâlnire cu John Negroponte, directorul serviciilor de informații ale SUA, și cu ambasadorul american la București, Geoană și-a exprimat îngrijorarea față de o posibilă stare de letargie în politica românească după aderarea la UE, prevăzând o guvernare slabă și divizată în următorii câțiva ani. A sugerat că, deși sentimentul pro-SUA din România era puternic în prezent, stabilitatea viitoare nu ar trebui să fie considerată ca fiind garantată.
„Așa cum ne-a spus privat Cristian Tudor Popescu, unul dintre cele mai importante figuri media din România, câteva zile după sesiunea parlamentară: Am fost prieten cu Mircea (Geoană) timp de douăzeci de ani, dar s-a făcut rău. Este aceeași problemă ca întotdeauna este indecis.”
Într-o altă întâlniri cu oficiali americani, Geoană „a prezis o dezamăgire pe scară largă atât față de UE, cât și față de NATO după aderarea la UE, deoarece așteptările nu au fost îndeplinite” și „nu ar trebui să renunțăm la speranța privind Rusia… trebuie să ștergem linia de separare între Europa fostei Uniuni Sovietice și restul Europei.” Cu toate că îl critica des pe Băsescu în legătură cu atitudinea sa împotriva Moscovei, oficialii americani au observat că Geoană oferea puține detalii despre cum ar urma să abordeze relațiile regionale diferit.
„Geoană l-a acuzat pe președintele Traian Băsescu că duce politica României pe calea greșită și că perturbă relațiile diplomatice cu Kremlinul. L-a comparat pe Băsescu cu un copil care strigă la un rival de pe terenul de joacă deoarece fratele său mai mare, în acest caz, SUA, era acolo pentru a-l proteja. S-a plâns că această antagonizare frivolă a Rusiei a dus la cele mai mari prețuri ale gazelor din Europa și la un ambasador (n.r. – român) în Rusia care nu a reușit să fie primit de președintele Putin în șase luni. Geoană a argumentat că strategia României pentru Marea Neagră ar trebui să curteze mai mult Rusia, în parte pe baza preocupării comune a celor două țări în privința terorismului. A concluzionat că românii sunt intoxicați de teme antirusești.”
Lauda de sine
Geoană a mai spus diplomaților americani că: „este cu mult mai competent pe probleme de politică externă decât oricine din cabinetul Tariceanu și că vrea să folosească această expertiză în serviciul României. Geoană a remarcat că nu ar trebui tratat ca răufăcătorul României, adăugând: sunt numărul unu în România astăzi și am dreptul să îmi folosesc puterea”.
Probabil la asta se referea și fotul procuror Doru Țuluș când vizita Ambasada SUA unde discuta despre impactul dezincriminării unor infracțiuni legate de frauda bancară.
„Una dintre cele mai importante probleme din România post-comunistă a fost prăbușirea sistemului bancar. Eșecurile Bancorex (atunci cea mai mare bancă românească), Banca Româno-Turcă, Banca Internațională a Religiilor, Banca Română de Dezvoltare și Banca Agricolă au fost rezultatul obținerii de către oligarhi a unor sume uriașe de bani prin împrumuturi care apoi au fost redirecționate în alte scopuri. A fost adoptată o lege în 2000 care încrimina acest comportament, iar pedepsele stricte de 5-15 ani de închisoare erau suficiente pentru a-i face pe oameni să se teamă”, zicea Țulus.
„PSD condus de Geoană a condus efortul în Parlament pentru dezincriminarea acestui tip de fraudă bancară, un efort care a avut succes cu adoptarea unei noi legislații în martie 2007, care a lăsat la latitudinea băncilor sancționarea angajaților băncilor pentru facilitarea unei astfel de fraude. Țulus a spus că această schimbare a făcut mai dificilă solicitarea de către anchetatori a documentelor bancare necesare pentru deschiderea investigațiilor preliminare.”
Tranziția României și ascensiunea oligarhilor
„Tranziția României de la comunism și privatizarea întreprinderilor de stat au adus beneficii semnificative unui grup mic de indivizi care aveau legături cu regimul post-comunist imediat și/sau cu omniprezenta Securitate”, se arată într-o altă telegramă publicată de WikiLeaks. „Unii dintre acești indivizi au folosit informațiile și relațiile dobândite în timpul carierei lor în Securitate pentru a acumula averi considerabile, în timp ce alții au recrutat foști ofițeri ai Securității pentru a-și servi interesele. Deși zeci de baroni regionali au apărut după 1989, un mic grup de figuri influente continuă să exercite o influență semnificativă în politica românească. Aceste figuri nu sunt legate exclusiv de un singur partid, chiar dacă sunt membri ai acestuia. Mulți dintre ei păstrează legături vagi cu fostele structuri ale Securității sau cu serviciile de informații, și își promovează interesele personale prin intermediul mass-media pe care le dețin.”
Unul dintre cei enumerați era Sorin Ovidiu Vântu „care își menține influența în politica românească prin legături extinse cu figuri din eșaloanele superioare ale guvernării românești. În timpul tentativelor de suspendare și destituire a Președintelui Băsescu din primăvara anului 2007, Vântu a fost activ în consilierea liderului PSD, Mircea Geoană, în strategia sa politică și media. De asemenea, el este legat de fostul ministru de Finanțe, Sebastian Vlădescu, care este acum secretar de stat în Ministerul Finanțelor și care a fost membru al consiliului de administrație al uneia dintre companiile lui Vântu și este probabil să fie încă strâns legat de el. În mod similar, actualul ministru de Finanțe, Varujan Vosganian, a primit sprijin financiar de la Vântu în anii ’90 pentru un partid de dreapta și este astăzi, conform deputatului și liderului Partidului Națiunii, Cosmin Gușă, cel puțin parțial în buzunarul lui Vântu”.
Directorul austriac al unei companii din Linz a recunoscut că a dat milioane de euro mită oficialilor români
„Vântu are o prietenie puternică, recunoscută public, și de lungă durată cu fostul director SRI, Radu Timofte (2001-2006), ceea ce îi oferă probabil un anumit nivel de acces în lumea serviciilor de informații.”
Securitatea energetică
„România a fost un susținător ferm al conductei de gaz Nabucco și al Strategiei Coridorului Sudic pentru a aduce gazul din Bazinul Caspic la Europa pe un traseu independent de Rusia. Cu toate acestea, recentele succese în PR ale South Stream au generat reacții variate în rândul elitei politice românești. Președintele Traian Băsescu și Prim-ministrul Călin Popescu-Tăriceanu și-au dublat eforturile pentru a promova diversificarea surselor de aprovizionare, acordând mai multă atenție proiectelor complementare, cum ar fi o unitate de LNG la Constanța. Alții, inclusiv Ministrul Economiei și Finanțelor Varujan Vosganian și Institutul Social-Democrat Ovidiu Șincai al PSD, și-au exprimat temerile că România se află într-o poziție tot mai izolată și ar trebui să urmărească relații mai strânse cu Rusia.”
„Deși mare parte din elita politică a României rămâne angajată în diversificarea aprovizionării ca cel mai bun mijloc de îmbunătățire a securității energetice a României, o minoritate semnificativă a fost vocală în cererile de îmbunătățire a relațiilor cu Moscova. Una dintre cele mai vocale voci discordante a fost Ministrul Vosganian, un susținător al Partidului Liberal al PM și membru al minorității armene din România. Vosganian, fostul președinte al Comisiei de Buget a Senatului, a preluat conducerea Ministerelor Economiei și Finanțelor combinate în aprilie 2007.
Vosganian nu este considerat în general un manager priceput. Totuși, continuă să pledeze pentru întărirea relațiilor cu Moscova și a minimalizat public faptul că România plătește printre cele mai ridicate prețuri pentru importurile de gaze rusești din Europa. La o conferință de presă din 28 februarie pe tema prețurilor energiei, Vosganian a încercat să abată criticile legate de creșterea prețurilor interne la energie, comparând prețul importurilor din România (370 USD per 1000 metri cubi) cu cel al gazelor naturale lichefiate importate de Regatul Unit (407 USD per 1000 metri cubi). De asemenea, a criticat în mod constant poziția mai asertivă a Președintelui Băsescu față de Rusia, acuzându-l că împiedică îmbunătățirea relațiilor cu Moscova.
Deputat PSD: Facturile la energie demoralizează România în fața unei agresiuni rusești
Deși Vosganian ar fi continuat să fie un critic tăcut al proiectului Nabucco, poziția sa publică a fost că proiectul ar putea oferi României un avantaj în negocierea unor condiții mai bune pentru importurile de la Gazprom. În opoziție, Social Democrații (PSD) au fost în mare parte tăcuți pe tema securității energetice până la începutul acestui an, cu critici limitate în principal la avertismentele liderului partidului, Mircea Geoană, că abordarea lui Băsescu față de Rusia era prea bombastică.
Institutul Social Democrat Ovidiu Șincai al PSD a mers până acolo încât să publice un raport pe 10 martie criticând Axa Washington-Londra-București declarată de președintele Băsescu și sugerând, în schimb, o Axă Moscova-București. Cu vecinii de la sud și vest care se grăbesc să semneze acorduri cu Gazprom în acest an, conducerea de la București trebuie să reflecteze la vechea zicală că cel mai bun vecin al României este Marea Neagră.
Totuși, succesele recente ale Gazprom în regiune, fie că sunt reale sau efemere, au crescut nivelul de anxietate legat de posibilitatea ca România să fie lăsată pe dinafară pe măsură ce se dezvoltă noi rețele energetice în jurul său.”
La final
„Geoană dorește să se prezinte ca un challenger serios pentru președintele Băsescu și ca un viitor președinte mult mai responsabil. Am fost informați de către contacte PSD că lui Geoană i s-a recomandat, pentru beneficiul său electoral, să nu rateze nici o oportunitate de a-l ataca pe Băsescu și de a ajuta partidul său să se distanțeze de PDL-ul lui Băsescu, un act dificil când cele două partide împărtășesc coaliția de guvernare.
În ultimele luni, Geoană nu a fost timid în a-l contesta pe Băsescu pe probleme strategice majore, cum ar fi reforma politică, acordul cu FMI, relațiile cu Rusia și Moldova, precum și achiziția de avioane multirol și momentul optim pentru retragerea trupelor din Irak. Știind că multe dintre aceste probleme implică interese importante pentru SUA, contactele PSD ne asigură în privat că Geoană nu este serios în privința multora dintre ele, cum ar fi comentariile sale împotriva achiziționării unui înlocuitor pentru flota învechită de MiG-21 a României), dar că acestea sunt doar parte a posturii sale preelectorale. În relațiile cu Statele Unite, la fel ca în politica internă de coaliție, pare că Geoană încearcă să joace de ambele părți.
Geoană are vulnerabilități semnificative. Deși nu este demonstrat ca fiind corupt, asocierea lui Geoană cu oligarhi dubioși și operatorii politici din culise legați de regimul comunist dinainte de 1989 se cere investigată.”
