Oamenii de știință au identificat o posibilă metodă naturală de reglare a glicemiei și a poftei de zahăr, asemănătoare cu modul în care acționează medicamente precum Ozempic. Studiul, realizat de cercetători de la Universitatea Jiangnan din China, a fost publicat în revista Nature Microbiology și oferă o nouă perspectivă asupra prevenției diabetului de tip 2, informează Science Alert.
La șoareci și oameni, rolul esențial este jucat de o bacterie intestinală și de metaboliții pe care aceasta îi produce în timpul digestiei. Prin creșterea cantității acestei bacterii în intestinul șoarecilor diabetici, cercetătorii au reușit să stimuleze secreția de peptidă-1 asemănătoare glucagonului (GLP-1).
GLP-1 este un hormon natural care contribuie la reglarea nivelului de zahăr din sânge și a senzației de sațietate. Mecanismul său este imitat de medicamente precum semaglutida, ingredientul activ din Ozempic, folosit frecvent în tratamentul diabetului de tip 2.
Diabetul și legătura cu hormonul GLP-1
Persoanele cu diabet de tip 2 prezintă adesea un deficit în funcționarea GLP-1, ceea ce duce la dificultăți în controlul glicemiei. Tocmai de aceea, medicamentele care acționează ca agoniști GLP-1 sunt eficiente în tratament.
Totuși, unii cercetători caută modalități de a stimula natural producerea GLP-1 de către organism, evitând astfel tratamentele medicamentoase costisitoare sau cu efecte adverse.
Pofta de dulce ar putea avea originea în intestin
Autorii studiului subliniază că pofta pentru alimente dulci ar putea fi influențată de semnalele transmise de intestin, un organ-cheie în stabilirea preferințelor alimentare. Deși mecanismele exacte nu erau clare, cercetarea scoate în evidență rolul bacteriei Bacteroides vulgatus și al metaboliților săi în acest proces.
În experimentele realizate, atunci când șoarecii nu puteau produce o proteină intestinală numită Ffar4, coloniile bacteriei B. vulgatus se reduceau, iar secreția unui hormon numit FGF21 – legat de pofta de zahăr – scădea.
Legătura dintre FGF21 și pofta de dulce
La oameni, anumite variante genetice ale hormonului FGF21 sunt asociate cu o probabilitate cu 20% mai mare de a consuma frecvent alimente dulci. În analiza de sânge a 60 de participanți cu diabet de tip 2 și 24 de persoane sănătoase, cercetătorii au observat că mutațiile Ffar4, care reduc producția FGF21, sunt asociate cu o preferință crescută pentru zahăr, ceea ce ar putea contribui la dezvoltarea diabetului.
►►► Micile doze care schimbă vieți. O nouă metodă pentru desensibilizarea adulților alergici la arahide
►►► Rujeola nu este o boală inofensivă a copilăriei. Consecințele pot fi foarte grave
►►► Vitamina care inversează albirea părului. Iată ce au descoperit oamenii de știință
Tratamentul cu metaboliți bacterieni – un potențial pas spre prevenția diabetului
Echipa de cercetare a arătat că administrarea unui metabolit produs de B. vulgatus la șoareci a dus la stimularea secreției de GLP-1, care la rândul său a activat secreția de FGF21. Rezultatul a fost o mai bună reglare a glicemiei și o reducere a poftei de dulce.
Deși efectele asupra oamenilor rămân de studiat, autorii afirmă că rezultatele lor „oferă o strategie de prevenție a diabetului” prin manipularea microbiomului intestinal.