Medicina este cu un pas mai aproape de a reduce nevoia de injecții de insulină non-stop pentru a gestiona diabetul, după ce un nou studiu a arătat cum ar putea fi regenerate celulele producătoare de insulină în pancreas.
Descoperirea a fost realizată prin determinarea celulelor progenitoare (stem) ductale pancreatice – care dau naștere țesuturilor care căptușesc canalele pancreasului – să se dezvolte pentru a imita funcția celulelor β care sunt de obicei ineficiente sau lipsesc la persoanele cu diabet de tip 1.
Citiți și: Medicamente cu RANITIDINĂ, retrase din farmacii. Conțin o substanță potențial cancerigenă
Cercetătorii, conduși de o echipă de la Baker Heart and Diabetes Institute din Australia, au investigat o nouă utilizare a medicamentelor deja aprobate de autoritatea americană de reglementare în domeniul alimentelor și medicamentelor FDA care vizează enzima EZH2 din țesutul uman. De obicei, această enzimă controlează dezvoltarea celulelor, oferind un control biologic important asupra creșterii.
Aici, doi inhibitori de molecule mici numiți GSK126 și Tazemetostat – deja aprobați pentru utilizare în tratamentele cancerului – au fost folosiți pentru a elimina unele dintre frânele impuse de EZH2, permițând celulelor ductale progenitoare să dezvolte funcții similare cu cele ale celulelor β.
„Direcționarea EZH2 este fundamentală pentru potențialul de regenerare a celulelor β”, scriu cercetătorii în lucrarea „Celulele ductale pancreatice reprogramate prezintă producție și secreție de insulină ca răspuns la o provocare fiziologică a glucozei ex vivo”.
Cercetările anterioare au sugerat că celulele care dau naștere căptușelii ductului, care ajută și la gestionarea acidității stomacului, ar putea fi transformate în ceva asemănător celulelor β în mediul potrivit.
În mod esențial, noile celule pot simți nivelurile de glucoză și pot ajusta producția de insulină în consecință – la fel ca celulele β. În diabetul de tip 1, pe care studiul se concentrează, celulele β originale sunt distruse în mod eronat de sistemul imunitar al organismului, ceea ce înseamnă că glicemia și insulina trebuie gestionate cu injecții regulate.
Testele efectuate de echipa de cercetători au arătat aceeași reacție în probele de țesut prelevate de la două persoane cu diabet zaharat de tip 1 în vârstă de 7 și 61 de ani și una de 56 de ani fără diabet, sugerând că poate funcționa de-a lungul generațiilor. Un alt semn pozitiv este că a fost nevoie de doar 48 de ore de stimulare înainte ca producția obișnuită de insulină să se reia.
Se crede că aproximativ 422 de milioane de oameni trăiesc cu diabet în întreaga lume, bazându-se pe verificarea și gestionarea manuală a nivelului de zahăr din sânge. Este încă devreme pentru această cercetare, cu studii clinice încă de urmat, dar este o altă modalitate potențială de a convinge corpul uman să înlocuiască funcțiile pe care diabetul le acaparează.
Citiți și: Zece sfaturi ca să îți păstrezi cât mai mult timp tinereţea şi sănătatea
Nici nu este singura cale promițătoare pe care oamenii de știință o explorează; noi tipuri de medicamente sunt în dezvoltare, în timp ce cercetătorii lucrează, de asemenea, la modalități de a proteja în mod eficient celulele originale producătoare de insulină înainte ca acestea să fie distruse.
„Considerăm această abordare regenerativă un progres important către dezvoltarea clinică”, spune epigeneticianul Sam El-Osta de la Baker Heart and Diabetes Institute.
„Până acum, procesul de regenerare a fost întâmplător și lipsit de confirmare, mai important, mecanismele epigenetice care guvernează o astfel de regenerare la oameni rămân prost înțelese”.
Cercetarea a fost publicată în Signal Transduction and Targeted Therapy.