Există momente în viața unor persoane când acestea par să piardă contactul cu realitatea. Lucruri aparent banale capătă brusc o semnificație ascunsă pentru ele, iar acestea încep să creadă în teorii ale conspirației și să se simtă urmărite. Cercetătorii au reușit acum să înțeleagă mai bine ce se petrece în creierul acestor persoane și ce măsuri se pot lua pentru a contracara acest fenomen.
Un exemplu ilustrativ este cel al susținătorilor mișcării QAnon, care cred cu tărie că o elită mondială secretă răpește copii pentru a obține de la ei un elixir al tinereții. Majoritatea dintre cei care cred în astfel de teorii ar fi considerați sănătoși mintal într-o examinare psihiatrică, deoarece se descurcă bine în viața de zi cu zi, fără a manifesta comportamente dezorganizate.
Paranoia, credința în conspirații și sentimentul de a fi urmărit de forțe sinistre sunt răspândite atât în rândul celor cu afecțiuni mintale precum schizofrenia sau tulburarea bipolară, cât și în rândul persoanelor considerate sănătoase din punct de vedere mintal. Până de curând, rămânea un mister ce anume determină aceste credințe și comportamente în creierul uman. Acum, cercetătorii de la Universitatea Yale din SUA au făcut progrese semnificative în elucidarea acestor mecanisme, publicându-și descoperirile în revista „Cell Reports”.
►►► Conspirația universală pe înțelesul bizonilor, indiferenților și al celor, f. puțini, inteligenți sceptici
Studiul Yale: O privire asupra creierului
Abordarea inovatoare a cercetătorilor a implicat nu doar observarea oamenilor, ci și a maimuțelor, care par să manifeste comportamente similare de credință în conspirații. Echipa a comparat studii anterioare efectuate atât pe animale, cât și pe oameni, adunând datele într-o analiză comună.
Pentru a evalua tendințele spre paranoia, cercetătorii au testat capacitatea subiecților de a-și adapta comportamentul la noi circumstanțe de viață. Într-un experiment de laborator, participanții – fie oameni, fie maimuțe – trebuiau să aleagă între trei opțiuni pe un ecran, fiecare având probabilități diferite de a oferi o recompensă. Aceștia nu aveau informații prealabile despre probabilitățile ascunse în spatele fiecărui buton și trebuiau să le descopere pe parcursul experimentului.
Schimbarea regulilor și adaptabilitatea
Testul devenea cu adevărat revelator când, după un număr anume de încercări, regulile se schimbau fără avertisment, modificând distribuția probabilităților de recompensă. Participanții trebuiau nu doar să identifice cea mai bună opțiune, ci și să observe și să se adapteze noilor condiții.
Descoperiri cheie în anatomia creierului
Rezultatele au arătat că maimuțele cu leziuni în două regiuni specifice ale creierului – cortexul orbitofrontal și talamusul mediodorsal – prezentau comportamente similare cu cele ale persoanelor care cred în conspirații. Cortexul orbitofrontal, parte a sistemului de recompensă al creierului, este implicat în procesul de luare a deciziilor, în timp ce talamusul mediodorsal transmite informații despre mediu către centrele de control a deciziilor.
Maimuțele cu leziuni în cortexul orbitofrontal tindeau să rămână la strategia inițială, chiar și atunci când nu mai primeau recompense, în timp ce cele cu leziuni în talamusul mediodorsal manifestau un comportament imprevizibil, dificil de adaptat la noile condiții. Aceste comportamente sunt similare cu cele observate la oamenii care cred în teorii ale conspirației, sugerând că aceștia percep lumea ca fiind extrem de imprevizibilă și dificil de înțeles.
►►► Topul teoriilor conspirației despre noul coronavirus distribuite de propaganda rusă
Indiferent dacă erau maimuțe sau oameni, cei care nu puteau dezvolta o strategie adecvată noilor circumstanțe au fost examinați mai detaliat. „Nu numai că am folosit date în care maimuțele și oamenii au îndeplinit aceeași sarcină, dar am aplicat și aceeași analiză computerizată ambelor seturi de date”, a spus Philip Corlett, profesor asociat de psihiatrie la Yale School of Medicine și co-autor principal al studiului.
Implicații și speranțe pentru viitor
Studiul sugerează că talamusul mediodorsal joacă un rol crucial în modul în care percepem lumea și ne adaptăm la schimbările ei. Dacă această regiune este afectată – fie din cauza unor factori congenitali, fie din cauza consumului de alcool sau a unei infecții – creierul poate ajunge să creadă că există forțe întunecate care manipulează realitatea.
Acum, cercetătorii speră să exploreze soluții farmacologice pentru a remedia aceste deficiențe, oferind potențial un tratament pentru a combate credințele conspiraționiste. Această idee, însă, va atrage probabil reacții puternice din partea celor care susțin astfel de teorii.