The Telegraph: Cercetători de renume, încă nedumeriți de modalitatea de răspândire a Covid

Oameni de știință de renume sunt încă nedumeriți de modalitatea de răspândire a Covid-19. Există mai multe vaccinuri și medicamente pentru combaterea coronavirusului, dar încă nu suntem siguri, după aproape doi ani de eforturi științifice, de modul în care transmite sau cum să-l oprim, scrie publicația britanică The Telegraph.

Una dintre cele mai mari nelămuriri ale oamenilor de știință este dacă virusul se răspândește într-adevăr pe cale aeriană, adică plutește în cantități suficiente pentru a avea un impact vizibil asupra infecțiilor.

Nu este același lucru cu a fi suficient de aproape de cineva, astfel încât să poți inhala picăturile pe care le propulsează prin aer în timp ce respiră, vorbește sau tușește.

Înțelegerea modului prin care virusul se răspândește este crucială pentru a determina ce măsuri de control sunt eficiente pentru ruperea lanțului de transmitere.

Există dovezi că persoanele care stau în medii închise, cum ar fi cabine ale navelor de croazieră, celule de închisoare,  camere de hotel din carantină etc. s-au infectat inexplicabil.

Cercetătorii de la Centrul Medical al Universității Erasmus din Rotterdam a descoperit că dihorii pot lua gripa dacă împart o sursă de aer cu un animal infectat. Acest fapt i-a condus la teoria că noul coronavirus se poate răspândi în mod similar.

Știm, de asemenea, că transmiterea sa este mai mare în interior decât în ​​exterior și că este redusă substanțial printr-o bună ventilație. La fel, coronavirusul a fost detectat în filtrele și conductele de aer din spitale cu pacienți cu Covid-19.

Oamenii de știință de la Universitatea din California au arătat, în timpul experimentelor de laborator, că Sars-CoV-2 poate pluti în aer câteva ore. Cei de la Universitatea din Florida au constatat că virusul era prezent în aer în jurul paturilor de spital ale pacienților cu Covid-19.

Experții indică, de asemenea, că în spațiile interioare aglomerate, cum ar fi cluburile de noapte sau abatoarele, s-au produs multiple infecții.

Așadar, dacă există toate aceste dovezi, de ce unii oameni de știință încă nu sunt convinși? Problema rezidă în calitatea dovezilor, potrivit The Telegraph.

Potrivit unui raport al Universității din Oxford finanțat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), s-a constatat că cele 67 de studii privind rolul transmiterii virusului pe cale aerienă au fost de calitate scăzută.

În aproape jumătate dintre studii nu s-a detectat deloc acid ribonucleic viral (ARN) în aer. Chiar și studiul de dihor din Rotterdam s-a bazat pe plasarea animalelor în cutii mici, sigilate, unite printr-un tub mare, cu un flux puternic de aer care trece între ele, ceea ce rar se întâmplă în viața de zi cu zi a oamenilor.

De fapt, singura dovadă clară că o boală contagioasă a fost transmisă vreodată în aer într-un cadru din lumea reală provine dintr-un studiu din anii 1950. Atunci, o colonie de cobai a fost plasată într-o secție cu pacienți cu tuberculoză timp de mai mulți ani pentru a vedea dacă animalel vor contracta boala. În cele din urmă au făcut-o.

„Întregul domeniu este afectat de studii de calitate slabă, de declarații ideologice care nu pot fi susținute de știință. Cum se transmite? Cel mai probabil picături și contact”, a declarat profesorul Tom Jefferson de la Universitatea Oxford, unul dintre autorii raportului. Echipa de la Oxford a descoperit mai multe studii care nu prezentau dovezi ale transmiterii aeriene.

Un studiu de la Universitatea din California a urmărit 421 de lucrători din domeniul sănătății care au avut contact cu doi pacienți infectați, fiind foarte expuși riscului din cauza efectuării de proceduri cu aerosoli. Cu toate acestea, doar opt s-au infectat și în nici unul dintre cazuri nu s-a dovedit că trasmiterea a fost prin aer.

Până în prezent, niciun studiu nu a găsit în aer particule virale viabile care ar fi putut continua să infecteze pe cineva. Profesorul Carl Heneghan de la Universitatea Oxford, un alt autor al recenziei, a declarat că: „ARN-ul moare în aer. Concepția greșită este că virusul este transmis în aer. Nimeni nu a reușit să capteze un virus viabil, deoarece odată ajuns în mediu, devine instabil foarte repede.”

O altă problemă a teoriei că virusul este purtat de aer este că nu s-a dovedit că oamenii infectați cu Covid-19 pot genera aerosoli infecțioși de mai puțin de cinci micrometri doar prin vorbire sau tuse. Modelele experimentale sugerează că s-ar putea întâmpla acest lucru, dar nimeni nu a demonstrat încă acest fapt.

Un om de știință din SUA care a arătat că virusul poate rămâne în aer câteva ore a folosit nebulizatoare cu jet de mare putere, dar acest lucru nu reflectă deloc interacțiunea umană normală. Practic, studiile de laborator au arătat că coronavirusul poate persista în aer, dar studiile din lumea reală nu au dovedit teoria.

Într-un studiu recent realizat de Imperial College și Network Rail a fost prelevat aer din London Euston, Birmingham New Street, Liverpool Lime Street și Manchester Piccadilly în timpul vârfului valului de iarnă și din nou în iunie. Nu au găsit dovezi ale existenței virusului, nici în stații, nici în trenuri.

Unii cercetători spun că a nu găsi virusul nu înseamnă că acesta nu este acolo. „Cred că trebuie să fim atenți pentru că e ca și cum ai căuta un ac în fân”, a spus profesorul Cath Noakes de la Universitatea din Leeds.

Teoria că virusul este transmis prin aer a mai fost atacată și în 2020. Michael Klompas, profesor de medicină la Universitatea Harvard, a publicat un articol în care a subliniat că numărul natural al R pentru Covid (2,5) ar trebui să fie mai mare dacă ar fi răspândit prin aer, mai aproape de cel al 18 al rujeolei.

„Având în vedere că majoritatea persoanelor cu Covid-19 sunt contagioase timp de aproximativ o săptămână, un număr de reproducere de la doi la trei este destul de mic, având în vedere numărul mare de interacțiuni, mulțimi și contacte personale pe care majoritatea oamenilor le au în circumstanțe normale în decurs de șapte zile perioadă. Fie cantitatea de Sars-Cov-2 necesară pentru a provoca infecția este mult mai mare decât rujeola, fie aerosolii nu sunt modul dominant de transmitere. ”, a scris el.

Până în prezent, OMS nu este convinsă că transmisia pe cale aeriană are un impact major asupra pandemiei. În schimb, consideră că secrețiile respiratorii sau picăturile expulzate de persoanele infectate pot contamina suprafețele și obiectele care pot rămâne infecțioase perioade cuprinse între ore și zile.

Au fost găsite concentrații mari în unitățile în care sunt tratați pacienții cu Covid, astfel încât transmiterea poate avea loc prin atingerea suprafețelor, urmată de atingerea gurii, nasului sau ochilor.

Problema este că, la fel ca transmisia aeriană, nu există studii care să demonstreze direct transmiterea viruslui în acest mod, cu toate că alte coronavirusuri și viruși respiratori se transmit prin răspândirea suprafeței.

În plus, este probabil ca diferite grupuri să transmită virusul în moduri diferite. Persoanele în vârstă, care au sistemul imunitar slăbit și se luptă pentru eliminarea rapidă a virusului, sunt susceptibile de a fi infecțioase mult mai mult decât un copiii care ar putea scăpa de infecție în doar 48 de ore. Un bolnav de cancer din Rusia a fost descoperit recent că a avut boala timp de 318 de zile, iar virusul a suferit 40 de mutații în acea perioadă.

Oamenii de știință recunosc acum problema „supradispersării”, adică unii oameni nu transmit deloc virusul, în timp ce alții infectează mulți indivizi.

„Există o mare variabilitate a modului în care oamenii transmit virusul, iar persoanele cu încărcătură virală ridicată sunt probabil foarte infecțioase dacă le primești într-un loc greșit, la un moment nepotrivit”, a mai precizat prof. Noakes de la Universitatea din Leeds.

Dacă virusul nu este transmis în aer, atunci este puțin probabil ca purtarea măștilor să facă mult bine în aer liber, în zone ventilate sau în care oamenii nu sunt în contact strâns cu alte persoane.

Cu siguranță, de când regulile au fost relaxate în Marea Britanie, nu s-a înregistrat o creștere a cazurilor, ceea ce sigur s-ar fi întâmplat dacă măștile ar avea un impact major asupra transmiterii.

Profesorul Tom Jefferson de la Universitatea Oxford a mai explicat, conform sursei citate, că în prezent se cunosc foarte puține despre modul în care acest virus se comportă în mediul înconjurător.

„Singurul lucru pe care virusul pare să îl respecte este Legea lui Farr care afirmă că epidemiile cresc și scad într-o curbă simetrică asemănătoare cu un clopot. Nu sunt convins că drumul pe care-l urmează pandemia are mult de-a face cu intervențiile noastre”, a mai spus Jefferson.

Covid-19, armă împotriva călătoriilor și vacanțelor ieftine?

Merkel: Germania nu intenţionează să impună vaccinarea obligatorie împotriva COVID-19

Are sau nu masca de protecție GPS? Un pilot grec a păcălit internauții și trolii

  •  
  •  
ÎNSCRIE-TE acum pe pagina noastră de Facebook! - NEWS ROMANIA