Închirierea unui apartament sau a unei case în Spania poate fi o experiență complexă, atât pentru proprietari, cât și pentru chiriași. De o parte, proprietarii vor locatari stabili și serioși, care plătesc la timp și nu deteriorează locuința. De cealaltă parte, chiriașii trebuie să facă dovada solvabilității și să respecte o serie de cerințe financiare uneori împovărătoare.
Una dintre cele mai frecvente întrebări pe care și le pun cei care caută să închirieze în Spania este: „Cât poate cere legal un proprietar ca depozit sau garanție?” Răspunsul nu este întotdeauna evident, mai ales când unii proprietari impun condiții ce pot depăși cadrul legal.
Ce este fianza și cât poate fi cerută legal
În conformitate cu Legea închirierilor urbane din Spania (Ley de Arrendamientos Urbanos), fianza – adică depozitul de garanție – este obligatorie și echivalentă cu o lună de chirie pentru contractele de locuință. Această sumă are rolul de a acoperi eventualele deteriorări provocate de chiriaș și trebuie returnată integral dacă proprietatea este lăsată în stare bună la sfârșitul contractului.
Pe lângă fianza, unii proprietari solicită o garanție suplimentară, cunoscută sub denumirea de aval” sau garantía adicional. Aceasta este o sumă depusă de obicei într-un cont bancar, care poate fi accesată doar dacă chiriașul nu își plătește obligațiile lunare. Potrivit Ministerului Afacerilor pentru Consumatori din Spania, valoarea avalului nu poate depăși două luni de chirie.
Suma maximă pe care o poate cere legal un proprietar în Spania
În termeni concreți, plata maximă legală pe care un proprietar o poate solicita la semnarea unui contract de închiriere este echivalentul a patru luni de chirie, astfel:
- O lună de fianza (depozit obligatoriu)
- Două luni de aval (garanție suplimentară)
- Prima lună de chirie plătită în avans
Orice solicitare care depășește acest total este considerată ilegală. Tot mai des apar însă cazuri în care proprietarii cer cinci, șase sau chiar mai multe luni de chirie în avans, ceea ce reprezintă o practică abuzivă. Clauzele de acest tip pot fi contestate în instanță și sancționate prin lege.
Nómina, avalul și impactul asupra chiriașilor
În lipsa unui aval, unii proprietari solicită nómina – adică dovada unui contract de muncă stabil și venit lunar constant. Deși Legea închirierilor urbane nu prevede obligativitatea prezentării acestui document, nu este ilegal ca proprietarii să îl ceară. Pentru mulți chiriași, prezentarea unei nómina poate reprezenta un argument puternic în negocierea scutirii de aval.
Totuși, acest sistem este adesea discriminatoriu pentru persoanele fizice autorizate sau freelanceri, care nu dispun de o structură salarială lunară stabilă, dar pot fi la fel de solvabili.
►►► Călătorești în Spania cu mașina? Dispozitivul care înlocuiește triunghiul reflectorizant devine obligatoriu
►►► Cât este salariul minim în Spania în 2025? Informații importante pentru românii din această țară
►►► Amenzi de până la 7.500 de euro în Spania pentru neîncheierea de contracte scrise lucrătorilor casnici
Un alt aspect frustrant este faptul că băncile spaniole percep dobânzi pentru gestionarea „avalului”, deși banii rămân blocați și inaccesibili chiriașului. De aceea, este recomandat ca, odată ce s-a demonstrat istoricul bun de plată, chiriașul să încerce renegocierea condițiilor contractuale pentru a renunța la garanția suplimentară.
Pentru cei care închiriază în Spania, este esențial să cunoască drepturile și limitele legale impuse proprietarilor. Deși siguranța financiară a proprietarului este importantă, aceasta nu trebuie să vină în detrimentul legalității și echității față de chiriaș.