Au trecut mai bine de 45 de ani de când s-a născut primul copil conceput prin fertilizare in vitro, Louise Joy Brown, și totuși această procedură rămâne o loterie pentru multe cupluri. Noile studii și cercetări pot schimba situația.
Pentru cuplurile care trec prin fertilizare in vitro, zilele care urmează implantării sunt tensionate și agonizante din punct de vedere al așteptării. Până să ajungă aici, s-au supus deja unor încercări fizice și emoționale considerabile.
Unii ar putea opta pentru un plus de liniște sufletească. Contra cost, embriologul poate introduce placa care conține acei embrioni prețioși într-un dispozitiv de imagistică de ultimă generație, numit aparat de time-lapse. O apăsare de buton îl activează. Microscopul și camera din interior fac câte o fotografie a embrionilor în dezvoltare la fiecare zece minute, timp de câteva zile, supraveghindu-i. Personalul explică adesea cuplurilor că o astfel de analiză ar putea crește șansele unei nașteri reușite.
Din păcate, acest lucru nu este adevărat. Un studiu publicat în prestigiosul jurnal medical The Lancet în iulie 2024 a comparat rezultatele a peste 1.500 de proceduri in vitro. Unele au utilizat imagistica time-lapse, altele nu. „Nu a existat nicio diferență semnificativă în rata nașterilor vii”, a declarat Priya Bhide, coautoare a studiului, potrivit BBC.
Peste zece milioane de copii s-au născut la nivel mondial datorită fertilizării invitro de la nașterea Louisei Brown, pe 25 iulie 1978. Această revoluționară metodă de tratare a infertilității a dus la creșeterea constantă a nașterilor vii, aproape triplându-se pentru femeile sub 38 de ani, de la începutul anilor 1990, conform datelor din Marea Britanie. Și totuși, rata nașterilor vii, per ciclu de transfer de embrioni, pentru femeile în jur de 35 de ani, este încă de doar 30% în Marea Britanie și 39% în SUA.
Este clar că un ciclu de fertilizare in vitro (FIV) rămâne un proces lung și chinuitor, o adevărată loterie. Deși au existat unele îmbunătățiri în ratele de succes ale FIV, eforturile de a înclina balanța în favoarea pacienților care speră să devină părinți au avut rezultate mixte. Îndoielile cu privire la imagistica time-lapse există de ani de zile.
Când e nevoie de biletul de trimitere? Abuzurile din spitale și policlinici
Noul studiu al echipei pare să confirme faptul că imagistica time-lapse nu oferă beneficii semnificative pentru cuplurile care trec prin FIV. Cu toate acestea, tehnologia este încă oferită pe scară largă de clinicile de fertilitate din întreaga lume. Unele clinici din Marea Britanie taxează pacienții cu până la 700 de lire sterline în plus pentru includerea imagisticii time-lapse în tratament. În SUA, costul mediu al acestui „extra” pentru FIV este de aproximativ 500 de dolari pe ciclu. „Oamenii au fost foarte entuziasmați de această tehnologie nouă și au început să o folosească fără să aibă de fapt dovezi solide,” spune Bhide.
Între timp, FIV rămâne o experiență epuizantă pentru cei care trec prin ea. Cicluri multiple, fiecare costând adesea mii de dolari, se pot încheia cu eșec. Femeile își administrează injecții cu medicamente timp de săptămâni, trec prin proceduri chirurgicale dureroase, iar impactul emoțional asupra cuplurilor poate fi atât de sever încât uneori duce la destrămarea relațiilor.
Pentru o fertilizare in vitro reușită, provocarea cea mai mai mare îl reprezintă extragerea unui număr suficient de ovule și manipularea acestor celule fragile fără a le deteriora. Un nou tip de ac a fost inventat de o echipă de cercetători din care face parte și un român. „Cu cât mișcarea fluidului indusă este mai complexă, cu atât este mai probabil să extragi un ovocit,” spune Radu Cîmpeanu, expert în dinamica fluidelor la Universitatea Oxford.
El și colegii săi au publicat în noiembrie anul trecut un studiu despre designul noului lor ac, modelând modul în care acesta ar putea influența fluxul de lichid dintr-un folicul în timpul colectării ovulelor. Rezultatele testării prototipului acului la vaca din Nottingham nu au fost încă publicate, dar sunt promițătoare, afirmă Cîmpeanu.
Cîmpeanu speră că experimentele care implică ovule umane vor fi posibile în următorii câțiva ani. „Putem produce un număr mai mare de ovocite de înaltă calitate,” explică el, subliniind că noul design permite practicanților să nu fie la fel de preciși în plasarea acului în interiorul unui folicul în timpul procedurii de extracție a ovulelor. Dacă acest lucru va crește numărul de ovule extrase și calitatea lor, ar putea, teoretic, să aibă un impact măsurabil asupra ratelor nașterilor vii. Totuși, acest lucru trebuie dovedit prin studii clinice extinse pe oameni.
Ovulele și embrionii sunt delicați și nu au evoluat pentru a fi aspirați cu pipete și plasați în vase de cultură. În Spania, o altă idee inovatoare este în lucru și ar putea face mai ușoară manipularea acestor baze fragile ale unei posibile vieți umane. Aceasta implică atașarea de nanoparticule magnetice la ovule și embrioni, astfel încât aceștia să poată fi manipulați fără a fi necesară prinderea lor fizică.
„Am dezvoltat o pipetă cu un magnet în partea de sus,” explică Maria Jiménez-Movilla, care studiază biologia celulelor reproductive la Universitatea din Murcia. Nanoparticulele magnetice sunt mai întâi unite cu o proteină cunoscută pentru capacitatea sa de a se lega de suprafața ovulelor și embrionilor. În martie 2024, Jiménez-Movilla și colegii săi au publicat rezultatele testelor folosind această tehnică pe ovule de porc și iepure.
Ei au descoperit că amestecul de nanoparticule magnetice s-a lipit specific de ovulele mature. Aceasta înseamnă că, odată ce un grup de ovule a fost extras într-o pipetă, doar ovulele mature au rămas când lichidul din jur, împreună cu ovulele imature, a fost spălat. Este ca și cum ai păstra merele coapte în timp ce le arunci pe cele necoapte.
Această abordare ar trebui să ajute embriologii să selecteze doar ovulele mature, cele mai probabil de a fi fertilizate cu succes. Acestea pot fi apoi plasate în alt loc. „Mutați magnetul și celulele sunt eliberate,” spune Jiménez-Movilla.
Studiul a analizat dacă ovulele manipulate în acest mod ar putea forma embrioni sănătoși de iepure și ar duce la nașteri vii. Rezultatele au fost încurajatoare, deși nu a existat o diferență statistic semnificativă în rata nașterilor vii pentru implantările de embrioni de iepure care au utilizat această tehnică, comparativ cu cele care nu au utilizat-o.
Cercetătorii susțin că tehnica lor ar putea face mai ușoară manipularea unui lot sănătos de ovule fără a le deteriora, cu toate că impactul deteriorării asupra eșecurilor FIV rămâne necunoscut. Rămâne de văzut dacă această tehnică bazată pe magnet va influența ratele nașterilor vii la oameni. În alte părți, cercetătorii lucrează la metode noi de analiză a embrionilor pe măsură ce se dezvoltă, pentru a identifica care sunt cel mai probabil să ducă la o naștere vie.
Industria farma, 110.000.000 de euro oferite asociațiilor de pacienți din Europa. Unele au făcut lobby pentru medicamente
O tehnică aflată în dezvoltare în Australia folosește lumina pentru a măsura cantitatea de lipide, compuși grași, găsite în interiorul embrionilor. Deși a fost testată până acum doar pe embrioni de șoarece, aceasta oferă o indicație despre cât de activ metabolic este embrionul respectiv, explică Kylie Dunning, profesor asociat de biologie reproductivă la Universitatea din Adelaide. „Există decenii de cercetare care arată cât de important este metabolismul embrionului pentru ca acesta să se dezvolte într-o naștere vie,” spune ea. De exemplu, un exces de lipide ar putea indica un ovul mai puțin activ metabolic.
Această abordare este încă la început, însă Dunning speră că tehnologia va avea un impact mai mare decât imagistica time-lapse. Speranța este că măsurătorile lipidelor vor deveni predictive pentru succesul embrionilor umani. Și această metodă, însă, va trebui testată în cadrul unui studiu clinic.
„Totul sună potențial bine,” spune Joyce Harper, profesor de știință reproductivă la University College London, care colaborează și cu Autoritatea pentru Fertilizare Umană și Embriologie din Regatul Unit. „Apoi, studiile de cercetare se desfășoară și realizăm că nu funcționează,” adaugă ea, referindu-se la încercările anterioare de a îmbunătăți ratele de succes ale FIV.
Unele lucruri au făcut totuși diferența. Laboratoarele de FIV au devenit mai eficiente în cultivarea embrionilor, iar regimurile de medicamente oferite femeilor pentru a stimula producția de ovule înainte de extragerea chirurgicală au devenit mai eficiente, notează Harper. Unii cercetători se orientează acum spre inteligența artificială pentru a optimiza dozele de medicamente de stimulare ovariană în funcție de pacienții individuali.
Și totuși, cele mai multe cicluri de FIV au mai multe șanse să se termine cu eșec decât cu succes. „FIV înseamnă bani mulți, foarte mulți,” spune Harper. „Acum avem aceste laboratoare super high-tech, strălucitoare. Nu sunt convinsă că ele produc rate de succes mai bune,” adaugă ea.
Harper este sceptică în privința faptului că ajustările aduse procedurilor de embriologie vor crește semnificativ numărul nașterilor vii. Și cunoaște bine șansele slabe ale FIV din experiență personală. Harper a trecut prin multiple runde de tratament. „A fost devastator,” spune ea. Nu poate spune câte cicluri a avut, a încetat să numere pentru că experiența a fost atât de traumatizantă. Din fericire, Harper are acum trei copii, toți născuți datorită FIV. „Mi-a luat șapte ani,” spune ea.
Băutura responsabilă de apariția a șase tipuri de cancer
Embrionii, recunoaște Harper, „pur și simplu nu sunt foarte buni”, sunt fragili, eșuează ușor și adesea conțin anomalii genetice. Aceasta sugerează că îmbunătățirea semnificativă a ratei de succes a FIV ar putea să nu fie realistă. Totuși, o metodă emergentă diferită pentru obținerea ovulelor și spermatozoizilor ar putea ajuta cuplurile.
Gametogeneza in vitro (IVG) este o tehnică care ar putea permite generarea de spermatozoizi sau ovule pornind de la o mostră simplă de țesut, precum celulele pielii unei persoane. Această metodă a fost dezvoltată în Japonia, dar în prezent există și start-up-uri biotehnologice din SUA care lucrează la această tehnologie. Până acum, cercetările s-au concentrat pe crearea de ovule de șoarece din alte celule ale corpului unui șoarece. Experimentele similare cu celule umane sunt considerate de cercetători ca fiind la ani distanță.
Această metodă ar putea permite oamenilor care nu pot produce natural spermatozoizi sau ovule să aibă copii. „Din cauza unui tratament pentru cancer, pentru că s-au născut așa,” explică Eli Adashi, profesor de medicină la Universitatea Brown, care a prezidat un workshop al Academiei Naționale de Medicină pe tema IVG.
În teorie, părinții de același sex ar putea avea copii fără a fi nevoie de donatori de ovule sau spermă. Mai mult, ar putea fi posibil ca o femeie să își folosească propriul țesut pentru a genera spermatozoizi și ovule, permițându-i să aibă un copil pe cont propriu.
Acest concept, numit uneori „IVG solo,” este însă extrem de controversat. Similaritatea genetică dintre părinte și copil ar putea ridica întrebări etice, un cercetător sugerând chiar că bebelușul ar putea fi considerat un „geamăn întârziat” al mamei, mai degrabă decât un „clonă,” datorită amestecului de variante genetice pe care tehnica l-ar genera.
Suplimentele alimentare pot dăuna ficatului
Paula Amato, profesor de obstetrică și ginecologie la Universitatea de Științe ale Sănătății din Oregon, afirmă că o metodă non-invazivă de obținere a ovulelor sau spermatozoizilor ar putea transforma complet acest domeniu. „Dacă devine realitate, ar fi revoluționar, aproape la fel de revoluționar ca FIV-ul în sine,” spune ea.
Deși embrionii obținuți prin IVG nu ar fi neapărat mai susceptibili de a duce la o naștere vie, procedura ar putea permite o selecție mai eficientă a embrionilor de calitate superioară, oferind mai multe șanse de succes în multiple cicluri, dacă este necesar. „Ai avea pur și simplu mult mai multe ovule și embrioni cu care să lucrezi,” adaugă Amato.
Există numeroase dileme etice care trebuie analizate înainte ca o astfel de tehnică să devină disponibilă, subliniază Amato. Printre scenariile ipotetice discutate deja se numără riscul ca cineva să obțină celule cutanate de la o celebritate fără consimțământul acesteia și să creeze un copil genetic înrudit, de exemplu, cu un star pop sau un fotbalist celebru. „Acest lucru poate fi privit ca furt de material biologic,” spune Adashi, adăugând că clinicile IVG ar trebui să fie strict reglementate.
În plus, persistă multe întrebări fundamentale legate de fiabilitatea IVG, dacă această tehnologie va deveni vreodată posibilă pentru oameni. „Crearea de ovule dintr-o celulă a pielii – cât de similare genetic sunt aceste ovule cu cele naturale? Acesta este semnul de întrebare în acest moment,” spune Tim Child, profesor asociat de medicină reproductivă la Universitatea Oxford.
Child este pe deplin conștient de faptul că noile tehnologii pot stârni un interes febril din partea cuplurilor dornice să depășească problemele de fertilitate, dar doar studiile bazate pe dovezi vor dovedi că oricare dintre ele funcționează.
Deși infertilitatea continuă să reprezinte o provocare majoră și uneori devastatoare din punct de vedere emoțional pentru cuplurile din întreaga lume, este important de reținut că FIV a adus speranță și fericire multora.