Povestea controversatelor tăblițe de plumb de la Sinaia a fost readusă în discuție de un istoric american într-un articol publicat pe 4 decembrie 2018.
Noah Charney este un istoric american, absolvent al Universității Cambridge și fondator al unei asociații care investighează infracțiunile din lumea artei: Association for Research into Crimes against Art.
Charney este autorul cărții Arta Furtului în care descrie misterele unor furturi din muzeele și bisericile europene.
Pe 4 decembrie 2018 el a publicat un articol legat de puțin cunoscutele tăblițe de la Sinaia. Sunt acestea falsuri sau nu?
Tăblițele de la Sinaia sunt un set de artefacte arheologice controversate. Scrise într-o limbă necunoscută sau inventată dar cu litere din alfabetul grec și cu câteva litere adăugate, tăblițele din plumb ar fi o cronică a dacilor.
Ele sunt depozitate în subsolul Institutului de Arheologie Vasile Pârvan din București, de mai bine de un secol.
Conform lui Charney, în prezent doar 35 din cele 200 de plăcuțe mai există, dar persistă întrebarea dacă ele au fost fabricate de vreun geniu lingvistic din România.
După 1875, nu se știe data exactă, aproximativ 200 de plăcuțe de plumb au fost descoperite într-un depozit al Muzeului de Antichități din București, scrie Charney.
Alte surse susțin că ele ar fi fost descoperite pe când se săpa fundația Castelului Peleș, dar această informație nu este menționată nici în memoriile regelui Carol I.
Fiind familiarizați cu alfabetul grec, cercetătorii au identificat pe plăcuțe numele unor regi daci și a unor locuri antice de pe actualul teritoriu al României.
Părea că s-a descoperit o limbă antică pierdută, limba primilor daci care s-au stabilit pe teritoriul României.
De la descoperirea acestor plăcuțe s-au aflat multe despre limba dacilor. Face parte din grupul de limbi indo-europene și a fost folosită în regiunea Munților Carpați în jurul anilor 2.500 î.e.n.
Interesant este că cercetătorii au găsit scrieri despre daci, în special venite de la istoricii romani și greci, dar nu există texte descoperite care să fi fost scrise în limba dacilor.
Tot ce a rămas sunt doar câteva nume de persoane și locuri, precum și câteva scurte fraze copiate de scribii latini și greci.
Limba dacilor a supraviețuit pe cale orală până în jurul anului 600 e.n., dar se cunoaște puțin desprea ea, mai scrie istoricul Noah Charney în The Art Newspaper.
Abia în 1977 cercetătorii români au folosit metode lingvistice comparative și au încercat să descifreze limba dacilor pornind de la numele antice. Iar tăblițele de la Sinaia păreau a fi o descoperire antropologică majoră.
Tăblițele sunt, cu excepția uneia rotundă, rectangulare având în medie dimensiuni de 9.3 pe 9.8 cm.
Sunt scrise cu caractere grecești cărora li s-a adăugat litera V din limba latină, dar și literele C și G care seamănă cu cele din alfabetul chirilic.
Există și unele imagini cum ar fi alianța dintre daci și sciți, sau arborele genealogic al unei familii regale dacice.
Imaginile și textul, scrie istoricul american, par să convingă că tăblițele provin din antichitate, însă povestea din spatele lor ne convinge de altceva.
Chiar și când au fost descoperite, puțini au crezut în autenticitatea tăblițelor. Nu se știa de unde provin, au fost convenabil descoperite de Bogdan Petriceicu- Hașdeu și păreau a fi noi.
Hașdeu, născut Tadeu Hîjdeu, a fost filolog și scriitor, membru al Academiei Române, om politic, jurist.
El a ajuns la concluzia că limba română era de fapt o limbă cu origini slave, dar cuvintele slave au fost înlocuite de folosirea frecventă a cuvintelor latine în ceea ce lingviștii numesc teoria circulației cuvintelor.
Inițial, tăblițele se pare că erau din aur și au fost copiate în plumb. Tăblițele originale din aur nu au fost găsite și nici nu există vreo referință istorică legată de ele.
Se pare că plumbul folosit pentru tăblițe provenea de la o fabrică de reciclare a nasturilor din Sinaia. Într-un studiu recent făcut pe cele 35 de tăblițe existene s-a stabilit că acestea sunt din secolul al XIX-lea și că au fost imprimate folosindu-se tehnica de atunci.
Un singur cuvânt din textele de pe plăcuțe le face să fie suspecte. Este menționat numele grec al orașului Comidava, o așezare descrisă de scriitorul antic Ptolemeu.
În 1942 s-a descoperit că Ptolemeu a scris greșit numele orașului care se numea de fapt Cumidava.
Hașdeu este cel căruia i se atribuie găsirea plăcuțelor și cei mai mulți cercetători cred în prezent că el le-a și conceput.
Era nevoie de cunoștințe extraordinare și răbdare pentru a le face, iar Hașdeu era printre puținii din România care avea cunoștințele necesare, dar și interesul de a le face cunoscute.
Hașdeu a fost acuzat că ar mai fi creat două documente false, dar din Evul Mediu.
Unele aspecte ale textelor de pe plăcuțe par să suțină teoriile lui Hașdeu despre limbă, susține istoricul Charney.
De exemplu, limba de pe tăblițe nu seamănă cu ceea ce lingviștii moderni s-ar aștepta să semene limba dacilor.
Tăblițele conțin multe cuvinte care sunt similare limbii române moderne, multe sunt apropiate de cuvinte slave și sunt foarte puține despre care cercetătorii contemporani cred că au substrat dacic.
Aceste chestiuni bizare susțin teoria lui Hașdeu că limba română nu este una latină, ci una care a evoluat din limba dacilor.
Tăblițele conțin câteva chestiuni anacronice care indică faptul că sunt false. Una dintre ele conține scene de bătălie în care apare un tun. Tunurile au fost inventate în secolul al XII-lea în China, mult timp după dispariția dacilor.
Pe de altă parte, conțin și indicii care le susțin autenticitatea. Pe una dintre tăblițe este desenată foarte exact Sarmizegetusa. Acuratețea desenului a fost confirmată de săpăturile arheologice făcute mult timp după 1875.
Înainte de săpături, nimeni nu știa care sunt marginile orașului îngropat, așa că se pune întrebarea cum putea Hașdeu să îl descrie înainte ca ruinele cetății de scaun a dacilor să fie scoase la lumină.
Pe de altă parte, un medalion dacic autentic a fost găsit în mormântul regelui Burebista care a murit în 44 î.e.n.
Medalionul este inscripționat într-o limbă similară cu cea de pe tăblițe, dar el a fost descoperit după ce acestea au apărut în subsolul muzeului.
Tăblițe de aur similare cu cele de la Sinaia au fost descoperite și în Bulgaria. Nu există date până în prezent dacă acestea sunt falsuri.
Pe de altă parte, faptul că scrisul de pe tăblițe este în alfabetul grec contrazice de fapt ideea lui Hașdeu care credea că alfabetul dacilor era similar cu cel folosit pe teritoriul Ungariei de azi.
Hașdeu considera că sunt copii moderne ale unor originale antice. El a scris în 1901 că o ramură a limbilor dacice a supraviețuit și a devenit limba albaneză și a dat ca exemplu scrierile de pe tăblițe.
Însă acestea nu au fost niciodată considerate autentice de suficienți cercetători pentru a putea fi folosite într-o documentare despre daci.
Faptul că din cele 200 plăcuțe găsite au rezistat numai 35 reflectă faptul că nu li s-a dat importanță.
În 2003 erau atât de deteriorate încât s-a considerat că nu are rost să fie conservate.
Cu un singur lucru sunt de acord cercetătorii: că tăblițele, chiar dacă nu sunt autentice, sunt un fals extraordinar făcut de o minte briliantă care știa arheologie, lingvistică, istorie și artă antică.
Pe la 1875 când au fost descoperite, Hașdeu era singurul care se încadra în acest profil.