În statele mai sărace și mai mici ale Uniunii Europene, pacienții din sistemul public de sănătate nu beneficiază de cele mai bune medicamente împotriva cancerului și altor boli grave. Motivul principal este că sistemele de sănătate publice nu pot suporta prețurile ridicate cerute de companiile farmaceutice, sau aceste companii nici măcar nu solicită rambursarea publică.
Potrivit unui raport, în ultimii cinci ani au fost introduse pe piață 32 de medicamente noi care îmbunătățesc semnificativ șansele de supraviețuire ale bolnavilor de cancer sau sunt mai eficiente decât medicamentele existente pentru boli grave precum fibroza chistică, artrita și bolile de piele. Cu toate acestea, accesul la aceste medicamente variază considerabil între statele membre ale UE.
►►► Pudra de talc de la Johnson & Johnson, cauza unor boli foarte grave
Numai în Germania și Austria, casele de asigurări de sănătate acoperă toate cele 32 de medicamente recunoscute pentru beneficiile, conform Institutului German pentru Calitate și Eficiență în Sănătate (IQWiG). În schimb, în țări precum Estonia, Letonia și Lituania, aproximativ 30% dintre aceste medicamente nu sunt disponibile în sistemul public de sănătate. Situația este și mai gravă în Cipru, unde jumătate dintre medicamentele esențiale lipsesc, și în Malta, unde procentul ajunge la 59%. În Ungaria, trei sferturi dintre noile medicamente nu sunt rambursate de sistemul public de sănătate și sunt disponibile doar prin cereri individuale.
În România, șase medicamente esențiale pentru prelungirea vieții bolnavilor de cancer nu sunt rambursate din cauza lipsei de fonduri. Drept urmare, mii de pacienți apelează la instanțe pentru a obține rambursarea acestor tratamente.
►►► OMS solicită acțiuni „imediate” împotriva medicamentelor neconforme şi contrafăcute
Diferențele în accesul la medicamente sunt cauzate de incapacitatea guvernelor UE de a implementa o politică comună de sănătate. Deși aprobarea noilor medicamente se face centralizat prin Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) din Amsterdam, distribuția și prețurile acestora sunt decise de companiile farmaceutice pentru fiecare țară în parte. Negocierile de preț sunt secrete, permițând astfel companiilor să ofere reduceri mari țărilor bogate, în timp ce statele mai sărace plătesc mult mai mult.
Fostul ministru al sănătății din Cipru, Giorgos Pamborides, a criticat această practică, considerând-o un abuz al puterii de piață a industriei farmaceutice. El a subliniat că aceste companii manipulează statele, forțându-le să plătească prețuri mult mai mari decât alte țări. În timpul mandatului său, Cipru a plătit prețuri de două, trei sau chiar de cinci ori mai mari decât alte state pentru aceleași medicamente.