Președintele Joe Biden și-a grațiat fiul în vârstă de 54 de ani. Decizia sa a fost neașteptată, având în vedere declarațiile repetate anterioare conform cărora nu va folosi puterile prezidențiale pentru a-și favoriza familia. Grațierea vizează condamnările lui Hunter pentru infracțiuni legate de arme de foc și evaziune fiscală, precum și orice alte posibile infracțiuni comise între 1 ianuarie 2014 și 1 decembrie 2024.
Hunter Biden a fost implicat în mai multe scandaluri legale și politice care au atras atenția publicului și opoziției. În 2018, el a achiziționat o armă de foc declarând în mod fals pe un formular federal că nu este dependent de droguri, o infracțiune gravă în legislația americană. În plus, în 2023, a pledat vinovat pentru acuzații de neplată a impozitelor în valoare de aproximativ 1,4 milioane de dolari.
Joe Biden a justificat grațierea pe baza convingerii că procesul împotriva lui Hunter a fost motivat politic și a acuzat opoziția republicană că l-a vizat pe Hunter doar pentru a-l ataca indirect pe el. Președintele a subliniat că alte persoane în situații similare ar fi primit soluții non-penale pentru astfel de acuzații, dar fiul său a fost „ținta unei aplicări selective a legii”.
Biden a recunoscut că decizia sa ar putea fi controversată, dar a afirmat că a fost una personală și dificilă, explicând că și-a dorit să-și protejeze fiul de o „nedreptate evidentă”. Grațierile prezidențiale controversate nu sunt o noutate în istoria SUA, iar mulți președinți au folosit această putere într-un mod care a stârnit dezbateri publice.
Trump, care a declarat că grațierea lui Hunter Biden este o rușine, a făcut exact același lucru. În ultimul său mandat a iertat mai mulți apropiați, inclusiv pe socrul său, implicați în investigații legate de campania sa electorală: Michael Flynn, fost consilier de securitate națională, condamnat pentru sperjur într-o anchetă a FBI; Roger Stone, consilier de campanie, condamnat pentru obstrucționarea justiției și mărturie mincinoasă; Charles Kushner, socrul său, condamnat pentru evaziune fiscală și influențarea martorilor.
Viitorul președinte american l-a mai grațiat și pe Joe Arpaio, fost șerif al comitatului Maricopa din Arizona, condamnat pentru că a ignorat ordinele unei instanțe federale de a înceta practicile de a face profilul rasial al migranților.
Grațierile prezidențiale controversate reflectă puterea extraordinară conferită președintelui SUA și modul în care aceasta poate fi utilizată pentru a răsplăti loialitatea, a proteja aliați sau a urmări agende politice. De exemplu, președintele Gerald Ford l-a grațiat pe Richard Nixon pentru orice infracțiuni pe care le-ar fi comis în timpul președinției sale. Nixon demisionase în urma scandalului Watergate. Acest act l-a costat pe Ford care a pierdut alegerile.
În ultimele zile ale mandatului său, Clinton l-a grațiat pe Marc Rich, un controversat om de afaceri acuzat de evaziune fiscală masivă și alte infracțiuni financiare. Rich, care trăia în exil în Elveția pentru a evita extrădarea, a avut interese în România și era cunoscut pentru legăturile sale cu politicieni influenți și pentru donațiile generoase făcute fundațiilor democrate, inclusiv uneia a lui Hillary Clinton.
Barack Obama a comutat pedeapsa lui Chelsea Manning, fostă analistă al armatei condamnată la 35 de ani de închisoare pentru scurgeri masive de informații clasificate către WikiLeaks. Criticii au argumentat că grațierea subminează securitatea națională, în timp ce susținătorii au apreciat că pedeapsa inițială a fost disproporționată. Decizia a provocat dezbateri aprinse despre echilibrul dintre transparență guvernamentală și securitate națională.
George H.W. Bush a decis să grațieze mai mulți oficiali implicați în scandalul Iran-Contra (1992), inclusiv pe fostul secretar al apărării Caspar Weinberger. SUA erau acuzate că au vândut arme Iranului și au folosit banii pentru a finanța rebelii contra din Nicaragua. Mulți au văzut grațierile ca o încercare de a ascunde implicarea oficialilor de rang înalt, inclusiv a lui Bush însuși, în operațiunea ilegală.