Helmut Duckadam s-a stins pe 2 decembrie, la vârsta de 65 de ani. Eroul de la Sevilla avea probleme grave de sănătate, fiind operat de mai multe ori pe cord deschis. El declara presei că în ultimii 34 de ani luat câte 18-20 de medicamente zilnic.
Duckadam a fost jucătorul Stelei din 1982 până în 1986 când a fost nevoit să-și încheie cariera, la puțin timp după ce a ridicat trofeul suprem din fotbalul european de-asupra capului. Ultimul său meci a fost în iunie 1986 când Steaua a câștigat împotriva Bacăului. Apăruse de 80 de ori în tricoul roș-albastru.
În urmă cu șase luni el spunea că dezamăgirea vieții sale a fost că Steaua s-a dezis de el după performanța din Spania. Conducerea de atunci a clubului militar, Valentin Ceaușescu, și unii dintre colegii lui nu au făcut nimic pentru a-i găsi un loc de muncă în club. „Nu pot să uit și nu pot să iert că m-au dat afară la dour două luni de la câștigarea cupei campionilor.”
Hagi, întâlnire de taină cu Dragnea și Ponta. Cum influențează politicienii fotbalul
Duckadam a început să joace fotbal la Șemlac, în comuna în care s-a născut, apoi la Şcoala Sportivă Gloria și, în 1977, a ajuns la Constructorul Arad și apoi la UTA (1978-1982). În 1982 a fost adus la Steaua București. Ultima echipă la care a fost legitimat a fost Vagonul Arad, dar nu a jucat nici un meci pentru această echipă (1989 – 1991).
În anii `90, Duckadam a emigrat în SUA după ce a câștigat loteria vizelor. Nu s-a adaptat acolo, așa că a revenit în țară câțiva ani mai târziu și s-a angajat polițist de frontieră la Nădlac.
Legendarul portar al Stelei a fost nevoit să-și încheie prematur cariera fotbalistică din cauza unor probleme grave de sănătate, dar există și controverse legate de motivele pentru care s-a retras brusc. Deși versiunea oficială este legată de o afecțiune medicală severă, au circulat diverse teorii și speculații.
Duckadam a fost diagnosticat cu o afecțiune vasculară rară și gravă, un cheag de sânge la brațul drept, care i-a pus viața în pericol. Avea 27 de ani. A fost operat de urgență și, din cauza riscurilor asociate, i s-a recomandat să nu mai joace fotbal de performanță întrucât era cât pe ce să-și piardă mâna. Duckadam însuși a confirmat că sănătatea sa a fost motivul principal al retragerii.
O teorie populară susține că el ar fi intrat în conflict cu autoritățile comuniste ale vremii, în special cu persoane influente din regimul Ceaușescu. Există speculații că succesul său la finala Cupei Campionilor Europeni din 1986 a atras invidii sau neînțelegeri, ceea ce ar fi contribuit la marginalizarea sa. Totuși, Duckadam a negat în mod repetat aceste zvonuri în interviuri.