Milioane de români și românce lucrează în statele UE mai occidentale, uneori în condiții umilitoare. Acest lucru a contribuit la sentimentul de a fi tratați ca europeni „de clasa a doua”. Și asta duce la dorința de revanșă și satisfacție. De aceea sunt aleși și populiști precum George Simion, spune istoricul elvețian și expertul în România, Oliver Jens Schmitt, care predă la Universitatea din Viena.
„De la aderarea României la UE în 2007, niciun politician european de top nu a reușit să meargă la București și să țină acolo un discurs important. Românilor și româncelor le pasă de recunoaștere”, spune Schmitt pentru STANDARD. „Austria, în schimb, a provocat daune reale prin veto-ul Schengen. Dar guvernul federal austriac nu este conștient de acest lucru nici până astăzi”, critică el.
„Niciun mulțumesc”
Este vorba despre respect pentru țările aflate în tranziție, care au făcut sacrificii uriașe și s-au adaptat unilateral la statele UE mai vechi. „Dar nu a existat niciodată un mulțumesc, de exemplu pentru faptul că atâția lucrători din România, de care este nevoie urgentă, sunt acum în Austria. Ar fi fost ușor dacă un ministru al Sănătății ar fi adus zece asistente și medici români pentru o ședință foto și ar fi spus: „Mulțumim, voi mențineți sistemul nostru de sănătate în funcțiune, sunteți concetățenii noștri europeni!”, spune Schmitt despre omisiuni.
„Nu ar fi costat nimic, și acestea ar fi fost imaginile cu care forțele pro-europene din România ar fi putut spune: „Uite, nu este adevărat că nu suntem respectați!” Gesturile simbolice, care costă puțin din punct de vedere economic și ar fi atât de valoroase din punct de vedere politic, au fost complet neglijate. Aceasta este o eroare a politicii și este și o eroare a diplomației!”
Schmitt crede că cancelarul federal austriac ar fi putut merge la București și să-și ceară scuze pentru veto-ul Schengen. Pentru Schmitt inexplicabil: „Te întrebi: diplomații austrieci din România nu ajung până la Ministerul de Externe din Viena? Economia austriacă ar trebui să aibă și ea interesul ca relațiile să rămână bune. Aici se îndreaptă ceva puternic în direcția greșită, ceea ce ar fi putut fi corectat relativ ușor, cel puțin din punct de vedere simbolic”, se plânge Schmitt.
Tăierea ilegală a lemnului ca subiect
Nu doar migrația spre vest, ci și tăierea ilegală a pădurilor românești de către companiile austriece este un subiect uriaș în România. „Și ei nu înțeleg asta aici, deși le aduce extremiștilor de dreapta voturi”, adaugă istoricul.
La fel ca în alte state, extremiștii de dreapta și de stânga din România folosesc un discurs împotriva „sistemului” și a „partidelor de sistem”. Schmitt amintește că și Simion, ca politician, face parte din sistem. „Această retorică are ca scop stârnirea furiei oamenilor care nu recunosc că acestea sunt lupte pentru putere în cadrul sistemului.”
Simion, care vede Republica Moldova ca parte a României, este considerat „agent rus” chiar de către pro-europenii din Moldova, explică Schmitt. Nu există prea mult sprijin din partea Bucureștiului. România însăși nu a luat măsuri comunicate public pentru a proteja Moldova în cazul unui atac rusesc. Simion, împreună cu alți extremiști de dreapta din Parlament, a încercat, de asemenea, să împiedice România să combată încălcările spațiului aerian românesc de către Rusia, chipurile pentru a nu escalada războiul. „Poziția sa față de Republica Moldova este, prin urmare, mincinoasă”, spune Schmitt.
„Interesele rușilor”
Simion, prin pozițiile sale, slăbește și guvernul pro-european al Maiei Sandu din Moldova, la fel ca și Ucraina – și servește „intereselor rușilor”. Rușii, în cazul unei mari hegemonii rusești, ar putea da României teritorii ucrainene precum Bucovina de Nord, crede Schmitt, la fel cum premierul ungar Viktor Orbán primește în mod repetat oferte de teritoriu de la Kremlin. „Dar totul este ridicol, pentru că ar fi modificări teritoriale așa cum au făcut Stalin și vasalii săi – România și Ungaria ar primi teritoriile doar dacă ar recunoaște suzeranitatea rusă”, explică istoricul.
„Dar aceste fapte nu contează. Emoțiile pe care le-a stârnit Simion sunt atât de puternice încât argumentele raționale sau istorice complexe cu greu au vreo șansă. Dar nici în majoritatea țărilor europene nu ar fi diferit”, rezumă Schmitt situația. „Ai o furie și te uiți în jur și întrebi ‘Cine înjură cel mai mult?‘ Și apoi îl votezi pe acela, din furie și cu sentimentul ‘Oricum nu se va întâmpla nimic‘. Dar pur și simplu nu este adevărat”, explică el avertizând să nu se ignore consecințele alegerilor.