Pentru cine nu știe, Sorin Frunzăverde, fost ministru, fost deputat, președinte al Consiliului Județean Caraș-Severin, personaj foarte important în Partidul Democrat, era poreclit Ayatollahul. Pentru că avea niște apucături de fanariot.
În Caraș-Severin era de notorietate faptul că își punea subalternii să-i sărute pantofii sau îi punea să meargă în patru labe și îi bătea cu o nuia la fund. Iar oamenii se supuneau fără crâcnire. A murit în 2019.
Un astfel de episod delicios a fost povestit pentru publicația Express de Banat de Liviu Spătaru, prieten bun cu Frunzăverde, profesor universitar, fost primar al Reșiței, fost deputat, fost pușcăriaș condamnat pentru corupție. Personajele principale: Frunzăverde și Călin Georgescu. Iată ce-și amintește Spătaru.
„E vorba de întâmplări mai de demult, din mandatul 1996-2000, în care «amicul» Frunzăverde a fost Ministru al Mediului și eu eram Secretarul Comisiei Mixte a Camerei Deputaților și Senatului pentru Controlul Activității SRI, dar și Secretarul cu Probleme Organizatorice al PD.
Gurul SOS, un nostalgic ceaușist la care șoșociștii și georgiștii se închină ca la moaște. Venin la 101 de ani
Coboram dealul lesne (n.r. – Ministerul Mediului este la poalele Palatului Parlamentului) până la «amicul» meu. După ce discutam oficial și reglam cele de reglat, ne retrăgeam în oficiu la un whisky cu gheață și la depănat istorie.
Într-o zi, «amicul» a rămas fără whisky, a dat un telefon și problema s-a rezolvat imediat, prin Călin Georgescu, atunci Secretarul general al ministerului. Atunci l-am cunoscut pe Mesia! Ne-am întâlnit apoi de mai multe ori, în biroul lui Frunzăverde sau în oficiu și am putut să-mi fac o părere despre el.
Era de un servilism execrabil și de un oportunism dezgustător și am rămas până azi cu impresia asta, că nu avea deloc nicio fărâmă de coloană vertebrală. Totul avea sa se confirme pe parcurs!
«Amicul» meu avea o meteahnă nu tocmai onorabilă; dacă mira bahică depășea un anumit nivel, devenea violent, dar nu fizic, ci ținea să-și umilească prietenii, subordonații și colaboratorii apropiați cu orice chip! Umilință supremă era pupatul pantofului, obicei oriental adus pe la noi de otomani.
Lui Frunzăverde îi plăcea la nebunie ritualul acesta, în care cei aflați în vizor trebuiau să-i pupe pantoful, altfel era jale… În fine, într-o seară eram în separeul unui restaurant din preajma hotelului „București” și „amicul” era furios.
Gurul georgist, generalul Theodoru, nu este numai imaginea grupului acuzat de trădare
Mira trecuse ceva de nivelul de pericol, iar nervozitatea crescuse, pentru că «amicul» aștepta o mapă urgentă. După un timp, destul de larg, a apărut și mapa, adusă de Călin Georgescu. Era incompletă! Cei doi s-au retras puțin, ca să dezbată situația, dar s-au întors extrem de iritați, cu Frunzăverde roșu ca în prag de apoplexie.
Situația a evoluat în rău și Călin Georgescu a fost supus ritualului pupării pantofului ministerial, căruia i s-a supus fără crâcnire!… Așadar, dragi prieteni, nu aveți decât să-l votați, mie un astfel de președinte nu-mi trebuie!”
Acest episod a fost confirmat și de Iancu Simion Simi, fostul primar al orașului Oțelu Roșu, care ar fi fost și el de față, mai scrie Express de Banat.