O descoperire alarmantă vine de pe fundul Oceanului Atlantic, unde o echipă internațională de cercetători a identificat peste 1.000 de butoaie cu deșeuri radioactive, aruncate în mare în a doua jumătate a secolului XX. Misiunea, coordonată de organizația franceză CNRS, ridică întrebări serioase legate de impactul pe termen lung asupra ecosistemelor marine și de eventuale scurgeri radioactive care ar putea afecta viața acvatică și, indirect, și pe cea umană.
Expediția a pornit la jumătatea lunii iunie din portul Brest, Franța, la bordul navei de cercetare „L’Atalante”, având ca obiectiv o regiune abisală vastă din nord-estul Atlanticului, unde între 1950 și 1980 mai multe state europene ar fi depozitat în mod deliberat deșeuri nucleare. Unele dintre ele ar fi fost scufundate la adâncimi de până la 5.000 de metri.
„Cercetătorii au localizat peste 1.000 de butoaie cu deșeuri radioactive”, a declarat o purtătoare de cuvânt a CNRS, confirmând amploarea descoperirii.
►►► Moștenirea dezastruoasă a mineritului IRESPONSABIL de uraniu
Butoaie uitate pe fundul oceanului: un pericol ascuns
Pentru localizarea exactă a butoaielor și evaluarea stării acestora, echipa a fost asistată de un robot submarin avansat, numit Ulyx, dotat cu cameră 3D și sistem sonar. În plus față de cartografierea siturilor, cercetătorii colectează probe de apă, sedimente și specii marine, pentru a analiza eventualele urme de contaminare radioactivă.
În urmă cu decenii, aruncarea deșeurilor nucleare în oceane era o practică obișnuită, văzută ca o soluție „sigură” și convenabilă. Statele industrializate preferau să scape de reziduurile rezultate din activități industriale sau de cercetare, departe de așezările umane. În acea perioadă, se cunoștea foarte puțin despre viața din adâncuri, iar riscurile pentru ecosistem erau considerabil subestimate.
„Atomul” interzis în mare abia după 1993
Abia în anul 1993 a fost interzisă oficial depozitarea deșeurilor nucleare în ocean. Până atunci, doar în nord-estul Atlanticului, estimările arată că ar fi fost scufundate cel puțin 200.000 de butoaie. Însă locațiile exacte, condiția recipientelor și mai ales nivelul de radiații emis sunt în continuare slab documentate.
„Radiația din multe dintre butoaie ar trebui să scadă considerabil în 300–400 de ani”, explică Patrick Chardon, coordonatorul proiectului. Totuși, el avertizează: „Recipientele nu au fost proiectate să reziste la presiunea și coroziunea din mediu pe termen lung. Este foarte posibil ca materialul radioactiv să se scurgă de ani de zile.”