Asociația Kola Kariola, una dintre cele mai cunoscute din România, atrage atenția modalităților de adopție, după ce au primit mai multe reproșuri că nu răspund comentariilor scrise la postări.
Asociația pentru protecția animalelor Kola Kariola este o organizație non-profit care are ca scop ajutorarea animalelor fără stăpân din România, un segment social cu un mare deficit. În aprilie 2014 a fost înființat primul adăpost, apoi a fost construit un altul mai mare. Kola Kariola a adăpostit, îngrijit și dat spre adopție peste 400 de câini.
„Când avem timp, mai citim și comentariile. Chiar dacă sunt uneori cu sutele la o singură postare, încercăm să ținem pasul. Am văzut din nou reproșuri, că nu răspundem cererilor de adopție, că postăm animăluțe doar ca să postăm”, au scris reprezentanții asociației.
De aceea, aceștia au ținut să lămurească cum funcționează procesul de adopție. Redăm mai jus comunicatul Kola Kariola.
„Modalitățile oficiale de contact pentru adopții sunt mesageria paginii și e-mailul. Este cea mai simplă, clară și eficientă formă de comunicare. Menționăm asta în absolut fiecare postare, cererile de adopție se trimit în mesaj privat, nu în comentarii.
Comentariile de tipul îl vreau eu nu sunt considerate cereri de adopție. Nu e din răutate, ci din responsabilitate. O adopție serioasă presupune o discuție detaliată, nu un impuls de moment.
Ce urmează după mesajul de intenție? Un chestionar de adopție, prin care aflăm mai multe despre persoana care dorește să adopte, condițiile în care va trăi animalul, experiența cu animalele, stilul de viață și motivația din spatele deciziei.O discuție telefonică,în care aprofundăm răspunsurile și ne cunoaștem mai bine.
Cruzime. O femeie de 64 de ani și-a legat câinele de mașină și l-a târît după ea. Jandarmii au intervenit
Dacă totul e în regulă, urmează contractul de adopție și încredințarea animalului. Ne dorim ca fiecare adopție să fie un succes, pentru animal, dar și pentru familie. De aceea suntem foarte selectivi, pentru că nu dăm animale, ci încredințăm vieți.
Uneori suntem certați pentru că unii oameni nu știu să folosească e-mailul sau mesageria și că îi excludem ca potențiali adoptatori. Însă aceste canale, plus whatsapp, sunt esențiale, sunt cele prin care ținem legătura cu adoptatorii, primim poze și vești, urmărim evoluția animăluțelor. Dacă nu putem comunica, nu putem avea încredere că vom putea rămâne conectați cu soarta lor.
Vrem să spunem și ce ne deranjează pe noi, sincer. Când cineva comentează „îl iau eu” la o postare, urmat imediat de valuri de felicitări, inimioare și „Ce bine că și-a găsit familie!”, mulți oameni nu mai distribuie postarea, deși: persoana respectivă nu ne scrie niciodată în privat sau poate nu corespunde criteriilor noastre (nu oferă condiții decente, nu răspunde la chestionar, nu este potrivit pentru acel animal).
Se creează impresia că acel animal este deja luat, iar realitatea este că nu avem nicio cerere concretă pentru el. Da, se poate întâmpla ca 1–2 mesaje să nu fie vizibile din cauza unor probleme tehnice cu Facebook, rar, dar recunoaștem că se mai întâmplă. Ne cerem scuze pentru acele cazuri.
Este frustrant și dureros să fim acuzați că nu vrem să dăm animale în adopție sau că postăm doar pentru vizualizări când noi luptăm zilnic să le găsim familii, căutăm oameni potriviți, sperăm, încercăm din nou și din nou… Dar nu suntem atât de disperați încât să îi dăm oricui.
12.000 de lei amendă pentru abandonarea unei pisici cu patru pui
O adopție reușită începe cu un simplu Bună ziua, cu un chestionar completat sincer, cu un telefon în care ne cunoaștem și se termină cu o prietenie care ne leagă pe viață. Pentru că dăm spre adopție suflete, nu obiecte. Și avem încredere că, dacă ați ajuns până aici cu lectura, înțelegeți exact ce înseamnă asta. Vă mulțumim că sunteți aici și că vă pasă!”
„Khaleesi are doar șase luni. Și-a început viața în cel mai crud mod cu putință. Într-o clipă, lumea ei s-a rupt în bucăți. A fost atacată de o sălbăticiune. Mușcată, rănită grav, cu o lăbuță zdrobită. Mama ei a fost ucisă chiar lângă ea. Iar ea… a rămas acolo, nemișcată, înfricoșată, în agonie, așteptând ceva ce nu înțelegea. Salvarea.
Nu știm cât a stat așa. Când a fost găsită, tremura toată. Slabă, plină de sânge, dar cu o privire care încă cerea o șansă”, au descris reprezentanții cabinetului veterinar care colaborează Kola Kariola despre cum a ajuns această cățelușă să nu aibă un picior.
„Oamenii care au descoperit-o n-au putut să o lase în urmă. Ne-au cerut ajutorul și au făcut tot ce le-a stat în putere ca Khaleesi să ajungă la noi, în București. A primit îngrijiri, a trecut prin intervenții, iar acum e în afara pericolului. Dar nu mai poate rămâne internată. Trebuie externată și nu avem nicio soluție pentru ea. Khaleesi n-a cunoscut decât durerea. E timpul să cunoască și dragostea”, continuă mesajul.
„Căutăm disperat un foster temporar sau, și mai bine, o familie care s-o adopte. Khaleesi merge mai departe în trei lăbuțe, dar sufletul ei e întreg. E blândă, recunoscătoare, dornică să iubească și să fie iubită. Scrie-ne în privat dacă poți fi salvarea ei. Măcar temporar. Vom selecta cu grijă locul unde va merge. Distribuie postarea, te rugăm. Poate așa ajunge la omul care nu o va mai lăsa niciodată singură”, e și mesajul Kola Kariola.