JPMorgan Chase a subestimat ani de zile riscul pe care îl reprezenta pentru sistemul financiar și câștigat miliarde de dolari încălcând regulile stabilite pentru a proteja economia globală de crize.
Un fost director al JPMorgan Chase a trimis comitetului de audit al consiliului de administrație al băncii în care menționa că banca a „denaturat” mai mulți indicatori utilizați de Rezerva Federală pentru a-i evalua complexitatea, recurgând la un proces numit „netting” (compensare), interzis de regulile și de standardele internaționale. Această practică a făcut ca banca să pară mai puțin complexă, permițându-i să dețină mai puțin capital în rezervă ceea ce a erodat tamponul financiar destinat protejării împotriva viitoarelor șocuri.
Deși această practică încalcă standardele internaționale, Rezerva Federală a permis JPMorgan Chase și altor mari bănci americane să o continue, potrivit unui alt bancher familiarizat cu situația, arată o anchetă a ICIJ – International Consortium of Investigative Reporters.
Elizabeth Warren, membră Comitetului Bancar al Senatului și-a exprimat îngrijorarea că Rezerva Federală „ar putea închide ochii în timp ce JPMorgan și alte bănci de pe Wall Street își falsifică registrele contabile și sifonează fonduri destinate prevenirii unui colaps economic global”.
„Supravegherea bancară inconsistentă și laxă ne-a prăbușit economia în trecut”, a declarat ea pentru ICIJ, adăugând că președintele Rezervei Federale le datorează americanilor o explicație pentru că a permis directorilor de bănci să manipuleze rapoartele financiare, astfel încât să-și acorde compensații financiare mari.
Un avertizor de integritate, fost director al JPMorgan Chase, a susținut că banca a reușit să emită împrumuturi suplimentare în valoare de 75 până la 100 de miliarde de dolari prin subestimarea complexității sale. Acest lucru ar fi putut permite băncii să genereze un venit net suplimentar de două miliarde de dolari într-un singur an.
Legătura dintre ministrul Sănătății și criza creditelor în franci elvețieni
Foști membri ai Congresului au avertizat că lipsa aplicării adecvate a regulilor stabilite după criza financiară din 2008, în urma căreia contribuabilii au suportat costul enorm al salvărilor unor bănci cu bani guvernamentali pentru a stabiliza economia globală, ar putea lăsa marile bănci americane fără capitalul necesar în caz de o nouă criză.
„Dacă [băncile americane] nu au suficient capital pentru perioadele în care se confruntă cu stres financiar, economiile lor naționale sunt într-un risc mai mare, deoarece le erodează capacitatea de a absorbi pierderile. De asemenea, impune riscuri asupra sistemului financiar global. Vor răspândi riscul, deoarece aceste instituții sunt entități financiare globale și operează pe piețele internaționale”, a declarat Graham Steele, fost secretar adjunct pentru instituții financiare în cadrul Departamentului Trezoreriei SUA.
JPMorgan Chase a contribuit masiv la criza din 2008, dar, spre deosebire de alte bănci care și-au cerut falimentul, banca a primit un împrumut de la Rezerva Federală de trei miliarde de dolari.
15 ani mai târziu, avertizorul de integritate a semnalat comitetului de audit al Consiliului de Administrație al băncii că instituția a raportat eronat indicatorii de complexitate încă din 2016. După ce a atras atenția asupra acestor practici, el fost supus unor represalii pe plan intern în 2018 și concediat patru ani mai târziu. În 2023, când a trimis băncii scrisoarea, fostul director a anunțat că a depus plângeri la Rezerva Federală și la Comisia pentru Valori Mobiliare și Burse (Securities and Exchange Commission – SEC) în 2022.
Omenirea a deschis o „cutie a Pandorei moderne a răului”
Indicatorii de complexitate apar în raportul trimestrial de risc sistemic al Rezervei Federale și sunt utilizați pentru a calcula riscul reprezentat de cele mai mari opt bănci americane pentru sistemul financiar global. Rezerva Federală folosește datele din raport pentru a calcula capitalul suplimentar pe care fiecare bancă trebuie să îl dețină peste cerințele minime stabilite prin legislația americană, cunoscut sub denumirea de „suprataxă de capital”. Băncile care prezintă un risc mai mare pentru sistemul financiar sunt obligate să dețină rezerve de capital mai mari.
Purtătorul de cuvânt al băncii a afirmat că banca respectă pe deplin toate reglementările privind capitalul și că metodologia sa „este pe deplin transparentă pentru autoritățile de reglementare”.
În urma crizei financiare din 2008, autoritățile de reglementare bancară din întreaga lume au convenit asupra unui set de reguli menite să întărească supravegherea și reglementarea băncilor. Aceste noi reguli au încercat să asigure că băncile mențin suficient capital disponibil pentru a supraviețui unei noi crize pe cont propriu, fără a fi nevoite să recurgă la un ajutor masiv din partea contribuabililor, așa cum s-a întâmplat în Statele Unite în 2008.
Între timp, directorii celor mai mari bănci americane nu au făcut niciun secret din faptul că consideră modul în care aceste reguli au fost implementate în SUA un obstacol în calea unor profituri mai mari.
Un alt fost bancher de la JPMorgan Chase, care ulterior s-a mutat la o altă mare bancă americană, a declarat că și alte bănci supuse suprataxei de capital au adoptat politici similare cu cele ale JPMorgan Chase în raportarea acestor indicatori.
„Este extrem de regretabil că [Rezerva Federală] permite băncilor să scape cu încălcarea unor standarde interne și internaționale foarte clare, dar este și mai șocant că o face într-un mod atât de opac”, a precizat un fost oficial al Trezoreriei SUA.
Prețurile din UE cresc mai repede decât salariile
El a mai explicat că eșecul Rezervei Federale de a-și aplica propriile reguli este îngrijorător și ar putea avantaja anumite bănci americane față de altele. Criticii susțin că, prin abaterea de la standardele internaționale, Rezerva Federală a îngreunat asigurarea unui teren de joc echitabil între băncile din întreaga lume. „Nicio țară nu va dori să își penalizeze propriile bănci mari. Vor accepta aceste reguli doar dacă sunt convinși că toți ceilalți le aplică în mod fidel,” a declarat un profesor de finanțe la King’s College London.
În 2013, banca a acceptat să plătească 13 miliarde de dolari într-un acord cu Departamentul de Justiție al SUA pentru a soluționa acuzațiile legate de rolul său în criza din 2008.
Care au fost cauzele crizei? Băncile, inclusiv cele mari precum JPMorgan Chase, au acordau credite ipotecare subprime (persoanelor cu bonitate scăzută) chiar dacă știau că mulți nu le vor putea rambursa. Făceau asta din mai multe motive. Primul ar fi câștigurile pe termen scurt. Băncile și creditorii ipotecari nu păstrau aceste împrumuturi în propriile bilanțuri. În schimb, le vindeau altor investitori la pachet. Astfel, creditorii făceau bani din comisioane și nu își asumau riscul pe termen lung.
Motivul pentru care erau cumpărate se baza pe presupunerea că prețurile caselor vor continua să crească. Dacă un debitor nu își mai putea plăti ipoteca, casa putea fi executată și vândută la un preț mai mare, recuperând pierderile. Această mentalitate a dus la relaxarea standardelor de creditare.
Șapte bănci, acuzate de Comisia Europeană că au manipulat cursul de schimb valutar
Un al doilea motiv este că băncile de investiții cumpărau aceste credite ipotecare și le transformau în produse financiare complexe, pe care le vindeau mai departe fondurilor de investiții, fondurilor de pensii și altor investitori. Atâta timp cât exista cerere pentru aceste active, creditorii aveau un stimulent uriaș să continue să acorde împrumuturi, chiar și celor care nu și le permiteau.
Pe de altă parte, agențiile de rating (Moody’s, S&P, Fitch) acordau calificative AAA (cel mai sigur rating) acestor titluri toxice, deși în realitate erau extrem de riscante. Reacția lor a păcălit investitorii să creadă că sunt sigure, perpetuând bula imobiliară.
La toate acestea se adaugă faptul că nu exista o reglementare și o supraveghere strictă a pieței. Rezerva Federală și SEC nu au intervenit pentru a stopa practicile riscante, iar băncile au profitat de vidul legislativ. Băncile știau că multe dintre aceste credite nu vor fi rambursate, dar nu le păsa, pentru că le vindeau rapid și scăpau de risc, câștigau bani din comisioane și tranzacții, se bazau pe ideea că prețurile caselor vor crește la nesfârșit și credeau că vor fi salvate de guvern dacă ceva merge prost, ceea ce s-a și întâmplat. Această combinație de lăcomie, autoamăgire și lipsă de reglementare a dus la prăbușirea pieței și la criza din 2008.