Dragă MAMĂ,
Îți mulțumesc pentru cei 200 de euro pe care mi i-ai trimis astăzi. Mamă, să știi că mi-e foarte dor de tine. Urăsc Facebook-ul, urăsc telefonul. Mamă, am nevoie de tine aici!!!
Știu că muncești din greu la cules de căpșuni acolo, în acea țară, o urăsc. Urăsc toți oamenii cu care vorbești, cărora le zâmbești. Te-au luat de lângă mine. Urăsc și politicienii, din cauza lor am pierdut afecțiunea ta.
Mamă, să mă suni, să-mi trimiți bani, nu e iubire. Am 12 ani și aveam 5 când ne-ai lăsat singuri. Zilnic tata plânge deasupra unei halbe cu bere, apoi începe să se certe cu mine și cu bunica.
El nu era așa înainte. Sunt speriată, nu știu ce se întâmplă aici.
Mi-ai spus la telefon că ți-ar plăcea să mă fac doctoriță. Și mie mi-ar plăcea, dar acum abia mai pot să învăț. Tot timpul mă gândesc numai la tine. Te-am visat azi noapte, te aplecai deasupra patului meu și mă sărutai de noapte bună.
Aș fi vrut ca acel vis să nu se sfârșească niciodată, dar s-a sfârșit și m-am trezit fără tine, cu inima sfâșiată de dor.
Te rog, mamă, nu-ți irosi viața într-o țară străină, adu-i și pe părinții celorlați copii. Noi nu mai avem părinți reali, doar virtuali… Noi nu avem nevoie de bani, avem nevoie de voi.
Te rog, mamă, vino acasă, hai să ne întoarcem la viața noastră simplă de dinainte. Putem să le rezolvăm pe toate. Să știi că am aflat că primăvara ne aduce fericire.
Te iubesc,
Ana