În Camera Deputaților se vor dezbate săptămâna viitoare două proiecte de lege care au în vizor elevii și cadrele didactice din învățământul preuniversitar. Ambele proiecte legislative fac referire la stimularea achiziţionării de cărţi şi cărţi în format electronic.

În secolul 21, în România există aproape 4.000 de școli fără autorizații sanitare sau autorizații privind securitatea la incendiu. În secolul 21, în România copiii mor înecați în WC-urile din fundul curții școlilor. În secolul 21, în România abandonul școlar reprezintă o problemă majoră. În secolul 21, în România bibliotecile dispar mai ales la sate.

În secolul 21, în România, zeci de parlamentari din toate partidele politice dezbat în schimb acordarea unui ajutor financiar de 50 de euro fiecărui elev pentru achiziționarea de carți și cărți electronice. Proiectul ar fi fost unul salutar dacă nu ar fi fost făcut în bătaie de joc și mai ales inițiat după ce s-ar fi rezolvat multe dintre problemele școlii românești.

Conform proiectului de lege semnat de 40 de senatori și deputați USR (19), PNL (10), PSD (4), PMP (3), ALDE (2), UDMR (1) și Minorități (1), fiecare elev ar primi echivalentul în lei a 50 de euro pentru a-și cumpăra cărți sau cărți electronice dacă are cumva un telefon mobil performant, o tabletă, un laptop sau un computer.

„Ajutorul financiar se acordă elevilor absolvenți ai primului an de studiu de la începutul fiecărui ciclu școlar”, se arată în articolul 2 al proiectului. Adică, un elev care termină clasa I primește 50 de euro să-și cumpere cărți, iar următorii bani îi vede abia când termină clasa a V-a și a IX-a.

Presupunând că o carte costă 15 lei, un elev poate să-și cumpere în jur de 15 de cărți într-o perioadă de patru ani. În librării, cărțile sunt scumpe și o carte la negustorii ambulanți costă în jur de zece lei. O carte electronică costă între trei și zece dolari. Mai mult, textul legii nu prevede ce se întâmplă cu banii primiți în cazul în care elevul nu-și cumpără cărți. Și nimic nu garantează că acei copii vor citi acele cărți odată cumpărate.

Inițiatorul proiectului de lege este deputatul PNL Ovidiu Alexandru Raețchi care nu cunoaște nici măcar denumirea corectă a Ministerului Educației. Traseist politic, Raețchi a intrat în Parlament în 2012 pe listele Partidului Conservator al lu Dan Voiculescu. În 2014, el a trecut la PNL, dar a păstrat legături cu familia care deține trustul Intact. Raețchi deține în prezent 50% din SC All News SRL, înființată de fiicele lui dan Voiculescu.

Deputatul menționează în expunerea de motive a proiectului că, pe lângă beneficiile aduse elevilor, legea va conduce la creșterea pieței și a industriei de carte, în condițiile în care elevii vor putea să investească în achiziționarea de cărți.

Impactul bugetar anual estimat este de 25 de milioane de euro, dar Raețchi nu precizează cum a ajuns la o asemenea sumă. Senatul, ca primă cameră sesizată, a respins această propunere. 37 dintre cei 40 de semnatari ai acestui proiect s-au trecut și în dreptul altui proiect de lege care dă șansa învățătorilor și profesorilor să-și cumpere și ei cărți și cărți electronice. Cei trei deputați care nu au mai semnat și această inițiativă sunt de la PNL, USR și UDMR.

Și această inițiativă legislativă, pe lângă stimularea dezvoltării profesionale a profesorilor, face referire la piața de carte care în România este mult mai mică decât în Vest. Nici urmă de date statistice sau de analize care să ducă la concluzia că această inițiativă este necesară în forma propusă. În urmă cu câțiva ani, un proiect similar a fost abrogat din cauza crizei economice. Raețchi susține că legea de atunci a fost apreciată de cadrele didactice din România.

„Suma se acordă anual și reprezintă echivalentul în lei a 100 de euro. Impactul bugetar al acestei măsuri este de aproximativ 20 de milioane de euro”, scrie deputatul PNL în expunerea de motive. Profesorii ar avea la dispoziție nou luni să dovedească că au cumpărat cărți sau materiale didactice, în caz contrar suma se restituie și nu va mai fi acordată în următorii ani.

Consiliul Legislativ a observat că în proiectul legislativ s-a strecurat voit sau nu o eroare: se folosește sintagma „cărți și cărți electronice”, dar și „cărți sau cărți electronice”. Senatul a respins și acest proiect de lege.

Asemenea proiecte legislative nu se fac în stilul deputatului Raețchi. Ar fi fost nevoie de date statistice legate de câți copii citesc cărți, în ce modalitate o fac, care este situația bibliotecilor mai ales în mediul rural și orașe mici, de ce nu merg copiii să ceară cărți pentru a le citi acasă etc. Ar fi trebuit să aibă și date despre câți copii folosesc tableta, smartphone-ul sau computerul. Dar aceste statistici se fac greu. Și pe cine mai interesează în România de azi educația?

  •  
ÎNSCRIE-TE acum pe pagina noastră de Facebook! - NEWS ROMANIA

ADRIAN MOGOȘ

Adrian Mogoș este jurnalist freelancer, membru al Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație www.crji.org și al International Consortium of Investigative Journalism www.icij.org. În cadrul ICIJ a făcut parte din echipa de jurnaliști a proiectului Offshore Leaks. A fost timp de opt ani șeful Departamentului Investigații al cotidianului Jurnalul Național. A primit bursele Balkan Fellowship for Journalistic Excellence și Milena Jesenská - Institute for Human Sciences din Viena. Pentru activitatea jurnalistică a fost premiat cu: CEI-SEEMO Award, Kurt Schork Award și mențiune specială Global Shining Light Award. Una dintre investigațiile pe care le-a coordonat a fost inclusă în UNESCO Global Casebook for Investigative Journalism, iar o alta a primit din partea juriului European Press Prize apreciere specială.

error: ?