În Marea Britanie trăiesc în prezent 3,5 milioane de cetățeni europeni, în timp ce în jur de un milion de britanici au reședința într-o altă țară a Uniunii Europene. Odată cu Brexit-ul, care va deveni efectiv pe 29 martie 2019, vor exista câteva schimbări pentru aceste persoane.
Pe 30 martie 2019 – a doua zi după Brexit – Marea Britanie și Uniunea Europeană vor intra într-o perioadă de tranziție care va dura, dacă nu vor exista amânări, până pe 31 decembrie 2020. În această perioadă cetățenii europeni vor putea intra în Marea Britanie – și cetățenii britanici vor putea intra în Uniunea Europeană – fără noi restricții. Libera circulație a persoanelor va fi așadar garantată până la finele lui 2020. Din ianuarie 2020, însă, cetățenii europeni nu vor mai avea o cale de acces preferențială: chiar dacă nu vor trebui să solicite viză, intrarea și șederea lor în Marea Britanie va fi strict reglementată.
Premierul britanic Theresa May a fost aspru criticată pentru că a spus că după Brexit „cetățenii europeni, indiferent de abilitățile lor sau de experiența pe care o au de oferit, nu vor mai putea sări rândul și trece în fața inginerilor care vin din Sidney sau a dezvoltatorilor de software din Delhi”. Însă este adevărat că odată cu noile legi privind imigrația Marea Britanie se va concentra pe atragerea de lucrători cu calificare înaltă din țări din afara Europei și pe reducerea în același timp a lucrătorilor necalificați care vin din Uniunea Europeană. Foarte probabil persoanele care vor sosi în Marea Britanie din UE după perioada de tranziție vor trebui să demonstreze că pot câștiga un salariu minim, așa cum fac acum lucrătorii extracomunitari care se mută în Regatul Unit: trebuie să câștige cel puțin 30.000 de lire sterline pe an pentru a putea rămâne.
Pentru moment, drepturile cetățenilor comunitari din Marea Britanie sunt garantate de acordul încheiat la jumătatea lunii noiembrie. Este necesar doar ca procesul de ratificare să nu întâmpine prea multe obstacole: acordul a fost deja aprobat de guvernul britanic și de Consiliul European, acum trebuie să treacă de Parlamentul britanic – este votul cel mai complicat fiindcă mulți deputați s-au opus – și în final de Parlamentul European. Nu există încă certitudine absolută că acordul va fi aprobat așa cum e și în cel mai rău caz s-ar ajunge la „no deal”, adică ieșirea din UE fără niciun fel de acord. Ar fi cel mai rău caz și pentru drepturile cetățenilor europeni care trăiesc în Marea Britanie, care s-ar trezi dintr-odată fără un permis de ședere legal pentru a sta în această țară.
Pentru moment, așadar, acestea sunt lucrurile care se vor schimba dacă acordul va fi aprobat în forma sa actuală.
Permisul de ședere permanentă și semipermanentă
Acordul permite cetățenilor europeni care s-au mutat în Marea Britanie înainte de încheierea perioadei de tranziție, și care trăiesc și lucrează în țară, să solicite un permis de ședere permanentă (settled status) pentru a avea rezidența în Marea Britanie, permis care este valabil pentru sine și pentru propria familie. Permisul de ședere permanentă va fi eliberat celor care, fiind cetățeni comunitari, au trăit în Marea Britanie o perioadă egală sau mai mare de cinci ani. Cei care au locuit mai puțin timp vor putea primi un permis de ședere semipermanentă (pre-settled status) care le va permite să trăiască în Marea Britanie până la ajungerea la cei 5 ani necesari pentru cel definitiv. Permisul va putea fi solicitat începând cu 30 martie 2019 și până în iunie 2021 și va permite să se trăiască în Marea Britanie orice perioadă dar și ca eventual să se facă cerere pentru obținerea cetățeniei britanice.
Guvernul a spus că și cei care au deja documentul care atestă dreptul de ședere permanentă conform regulamentelor UE – cetățenii europeni după cel puțin 5 ani consecutivi de ședere legală într-o altă țară a Uniunii dobândesc în mod automat dreptul de ședere permanentă – vor trebui să solicite noul permis de ședere eliberat de Marea Britanie, însă vor putea obține noile documente în mod gratuit, fără a trebui să prezinte altă documentație. Pentru toți ceilalți costul este de 65 de lire sterline (32,5 lire sterline pentru minorii de până la 16 ani).
Pe moment nu este clar ce se va întâmpla după decembrie 2020, odată încheiată perioada de tranziție. Guvernul britanic va aproba noi legi privind imigrația care vor servi pentru a se reglementa intrarea și șederea cetățenilor europeni în țară. Marea Britanie și Uniunea Europeană au timp 21 de luni pentru a înțelege cum să reglementeze relațiile reciproce și să definească o dată pentru totdeauna drepturile cetățenilor europeni, dar și cele ale britanicilor care trăiesc în UE.
Ce se schimbă pentru familii
Acordul privind Brexit-ul protejează și rudele unui cetățean european care au trăit în mod legal cu el în Marea Britanie înainte de 29 martie. Rudelor (dacă sunt din țări din afara UE) li se va permite să rămână, dar vor trebui să facă cerere pentru a obține noul permis de ședere permanentă și un document de rezidență, ambele eliberate de Marea Britanie.
Copiii născuți din părinți care au permisul de ședere permanentă vor obține în mod automat cetățenia britanică, în timp ce copiii născuți din părinți care au obținut permisul de ședere semipermanentă vor obține același statut cu al părinților, cu excepția cazului în care unul dintre cei doi este cetățean britanic sau are permisul permanent sau drept de ședere în Marea Britanie. În acest caz, copilul va avea cetățenia britanică. Permisul de ședere permanentă va putea fi solicitat și de soții sau de partenerii civili ai cetățenilor britanici.
Ce se schimbă legat de cei care își caută de lucru în Marea Britanie sau nu mai pot lucra
Cetățenilor europeni care s-au dus în Marea Britanie pentru a-și căuta de lucru înainte de 29 martie 2019 li se va permite să rămână în țară timp de șase luni după sosire (și probabil chiar mai mult dacă reușesc să dovedească că vor fi angajați). Odată încheiată perioada de căutare a unui loc de muncă, vor trebui să părăsească țara dacă nu și-au găsit de lucru sau dacă nu pot demonstra că au suficiente resurse financiare – și o asigurare medicală – pentru a putea trăi în Marea Britanie.
În cazul în care persoana nu mai poate lucra din cauza unei boli sau a unui accident invalidant, va fi posibil să se solicite permisul de ședere permanentă în avans dacă aceasta a trăit în Marea Britanie în mod continuu timp de cel puțin doi ani sau dacă infirmitatea permanentă este consecința unui accident de muncă care permite să se acceadă la o pensie de invaliditate acordată de o instituție britanică. Și în caz de pensionare este posibil să se solicite permisul de ședere în avans dacă persoana a lucrat în Marea Britanie cel puțin un an înainte de pensionare și dacă a trăit în țară timp de trei ani.
Theresa May: STOP sosirii europenilor necalificați care își caută un loc de muncă
Iohannis, despre BREXIT: „Drepturile românilor sunt perfect protejate dacă se semnează acordul”