Bătrânii participanţi la miting-ul PSD de la Iaşi, care s-au aplecat după banii aruncaţi de protestatari, pot fi numiţi „lipsiţi de bani”, dar în niciun caz naivi, crede Marian Godină, care a comentat episodul într-o postare publicată pe blogul său.
Poliţistul a povestit câteva episoade legate de cum s-au dovedit a fi unii oameni pe care i-a ajutat, împreună cu alţi buni samariteni, în trecut, scrie Adevărul.
Într-o postare pe blogul personal, celebrul poliţist Marian Godină a vorbit despre momentul de la Iaşi în care simpatizanţi PSD s-au aplecat să culeagă banii aruncaţi de cei adunaţi să scandeze lozinci anti-PSD.
În timp ce unii au fost de părere că imaginile ar trebui să provoace milă, vorbind de „sărmanii” simpatizanţi, Marian Godină consideră că lucrurile nu ar trebui în niciun caz privite astfel.
„Am citit la unii care spuneau că acei oameni pe care îi tot vedem în poze sunt părinţii şi bunicii noştri. Măi, băieţi, când mai scrieţi treburi d-astea, scrieţi în nume propriu. Scrieţi aşa: «ăştia sunt părinţii şi bunicii mei!» Nu de alta, dar ai mei sigur nu sunt. Tata se trezeşte la 6 dimineaţa de când îl ştiu, a muncit toată viaţa, a crescut 5 copii, iar acum, la pensie, încă munceşte. Nu se plimbă cu autocare pentru 3 lei ca să se trezească umblând teleleu prin pieţe fără să ştie ce-i cu el pe acolo. Paradoxal e că atunci când i se ia interviu unui rătăcit d-ăla prin vreo piaţă, imediat ţine să arate cât e de deştept şi începe să vorbească cu ură despre tot ce a văzut el la televizor. Nu, naivul niciodată nu se crede deştept. Ăştia nu-s naivi”, a notat Marian Godină.
Poliţistul povesteşte, de asemenea, un caz pe care l-a întâlnit într-una dintre campaniile de întrajutorare a oamenilor foarte săraci, pe care le-a iniţiat sau în care s-a implicat. În acestea, Godină mobiliza mai mulţi oameni care să ajute la renovările caselor sau la strângerea de alimente sau alte obiecte necesare.
La un moment dat, postând o serie de fotografii cu casa unei bătrâne, a primit sute de comentarii în care oamenii anunţau că vor să dea o mână de ajutor. Un comentariu care i-a sărit în ochi a fost unul care a primit zeci de reacţii negative, prin care internautul era jignit.
„La cum arată casa aia se vede că nici înainte de inundaţii nu era o gospodărie şi că lenea era la ea acasă acolo”, ar fi fost ideea generală a mesajului, după cum îşi aminteşte Godină.
S-a dovedit însă că acest comentator avea dreptate. Când trei binevoitori lucrau la casă, fiica şi ginerele bătrânei au venit să îi viziteze, stând deoparte, în timp ce el se bucura de două beri.
„Unii «naivi» s-au apucat de vândut alimente“
„În acel punct cei doi voluntari au lăsat uneltele şi au plecat, rămânând doar cel care îşi lăsase numărul de telefon. Acesta a luat-o puţin la rost pe fiica bătrânei şi i-a zis că îi e lui ruşine de cei doi băieţi care tocmai plecaseră. Ea i-a răspuns că soţul ei ar ajuta şi el, dar nu se pricepe deloc.
În aceste condiţii, omul i-a zis că mai departe nici el nu se pricepe, dar pentru că mai erau ceva bani strânşi special pentru casa bătrânei, să caute ea nişte muncitori, iar el le va cumpăra materiale şi îi va plăti din acei bani. Cred că e lesne de înţeles de ce nu le dădea direct lor banii.
A doua zi dimineaţa beam cafeaua şi ascultam povestea de mai sus narată de cel care fusese acolo când primeşte un sms, îl citeşte, exclamă ceva, şi apoi mi-l arată. Era de la fata bătrânei şi suna cam aşa: „domnu’ *, am vorbit cu soţul meu şi a zis că se apucă el de lucrare şi îi daţi lui banii pentru timpul lucrat.”
Bieţii oameni…săracii oameni. Sunt nişte naivi ei, nu-i aşa?
Şi da, omul acela care comentase că aia nu era gospodărie nici înainte de inundaţii avea perfectă dreptate. Casa aia nu fusese zugrăvită de zeci de ani, nu văzuse o reparaţie, mizeria era de nedescris. Înţeleg că nu îţi permiţi tv cu ecran lcd sau alte electrocasnice, dar o mătură să faci curat cu ea cred că poţi găsi oricât de sărac ai fi.
Altora li s-a dus cărămidă. Gresie, parchet, ciment. Toate duse până în curte de acelaşi om, chiar şi descărcate acolo tot de el. Cu maşina personală care a ajuns să fie o rablă. Apoi telefonul îi suna: „Nu puteti să-mi aduceţi cărămidă mai mică şi să o schimbăm pe asta, că e cam mare?”, „domnu’ ****, să ştiţi că mi s-au terminat cartofii pe care mi i-aţi adus” (telefon primit pe la ora 22), „când mai treceţi pe aici, că nu prea mi-a mai rămas mâncare?”, „aţi fost azi iarăşi pe aici şi iar i-ati dus ăluia alimente, păi eu am mai mulţi copii şi la mine nu aţi mai venit”, „lu’ ăla i-aţi dat gresie d-aia bună şi mie d-aia proastă.”
Sunteţi puţini umiţi? Dar să ieşi din curtea cuiva căruia tocmai i-ai umplut casa cu alimente şi să strige după tine să-ţi spună că a uitat să îţi dea ceva? Ce uitase? Factura de la curent. „Uitaţi că a venit curentul! Luaţi factura, să-l plătiţi!”
Încă ceva, din pungile alea multe, de le-am strând noi, lipseau două lucruri: bani şi băutură. Aşa că unii „naivi” s-au apucat de vândut alimente şi cu banii şi-au cumpărat băutură. Naivi, nu?
Aceiaşi naivi sărmani îşi poartă acum pică unii altora pentru că unii au primit mai multe materiale decât alţii, unii şi-au făcut casele mai faine decât ale altora, copiii unora au fost duşi gratis la mare (prin grija aceluiaşi om) iar alţii nu au fost duşi etc.
În curtea unui om sărman şi naiv, am găsit un ţap legat de coarne cu o sârmă de maxim 30 de centimetri care îl făcea să stea cu capul aplecat spre lemnul de care era legat. Deşi era plin de iarbă în jur, neputând ajunge la ea, sărmanului ţap i se vedeau coastele şi era aproape mort de sete.
Căsuţa proaspăt construită, micuţă dar nouă, curată şi locuibilă, într-o săptămână a devenit din nou o cocină spre intrarea căreia trebuie să faci slalom printre rahaţi de om, pentru a descoperi un miros care nu îţi permite să stai înăuntru mai mult de câteva secunde.
Naivi? Sărmani? Milă? Poate dacă îi spuneţi asta omului de care v-am povestit, care e de o bunătate dusă la extrem şi pe care văd că nimic nu-l opreşte din a continua cu astfel de fapte. Dar mie nu.
Eu cred că un om naiv e prostul care oarecun ştie că e prost, e credul, dar e incapabil să poarte ranchiună şi invidie, aşa cum am văzut eu la aceşti „naivi”.
Sărmani? Lipsiţi de bani, da. Dar nu sărmani. Când eşti sănătos, ai două mâini, două picioare, stai la o casă de la ţară, dar tu nu ai un animal în ogradă, nu eşti în stare să îţi faci curat în curte şi în casă, te speli doar când te prinde ploaia, atunci nu eşti nici sărman. Eşti doar o putoare nesimţită.
Milă? Mi-e milă de animale, mi-e milă de ţapul legat cu sârmă şi de oameni bolnavi, cu adevărat neputincioşi.
De hăndrălăi pe care îi găseşti de dimineaţă la birt nu mi-e milă. De hodorogi care se duc pentru un mic oriunde li se cere şi se apleacă după un leu aruncat în batjocură iarăşi nu mi-e milă. Şi nici nu-i respect doar pentru că-s bătrâni că doar nu e trecerea timpului vreo realizare de-a lor. Un tânăr ticălos şi prost, peste 40-50 de ani, cel mai probabil va fi un bătrân ticălos şi prost”, a povestit Marian Godină pe blogul său.
Poliţistul şi-a încheiat postarea amintind de bunica sa, „figura blândă a celei care ne aducea cornuleţele cu nucă şi gem, îmi fuge gândul la cozonac, la căldura sobei, în niciun caz nu-mi imaginez o babă hidoasă, fără dinţi şi arţăgoasă care, ruptă în cur de foame şi sărăcie, ţipă ca o bezmetică în apărarea infractorilor şi împroşcă cu ură pe oricine nu e de acord cu ea. Aşa că daţi-mi voie să nu-mi fie milă de putori, nespălaţi, beţivi, hoţi, pierde-vară, proşti îngrămădiţi şi alte lichele pe care unii le numesc «părinţii şi bunicii noştri»“.
Polițistă, care își rotunjea veniturile la șeicii din Emirate, dată afară de la Frontieră