Pădurile seculare din Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița, victimele cozilor de topor Romsilva

Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița are, ca de altfel aproape toate parcurile naționale din România, ghinionul de a fi administrat de Romsilva, o instituție care trăiește din exploatarea lemnului.

Cu zece ani în urmă, în Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşnita, parc cunoscut și pentru minunatul lac Ochiul Beiului, petrecerile se încingeau aici mai abitir ca la o nuntă.

Deputatul Ion Tabugan, traseist politic, care conducea atunci Direcția Silvică Caraș – Severin, era beiul locului. Făcea militărie cu subordonaţii săi, şefii de parc şi ocol silvic. Pentru ei, timpul s-a oprit ierarhic şi slugarnic pe vremea vizitelor comuniste.

Un fost director al parcului pozează acum în victimă a Romsilva, dar pe când era sub conducerea lui Tabugan povestea despre petrecerile cu lăutari și osanalele aduse directorului, despre braconajul îngăduit și despre cum poți să adulmeci slăbiciunile unui ministru când zace beat pe sub mese în timpul chiolhanurilor de la cabana Direcției. Exact ca-n celebrul film: Secretul lui Bachus.

Au trecut zece ani. Și ar fi fost bine ca timpul să stea măcar în loc. Din păcate, odată cu trecerea lui, pădurile au dispărut. Zona de protecție strictă a parcului a fost redusă la 39% la ordinul Romsilva care și-a dorit tăieri de masă lemnoasă pe o suprafață cât mai mare din parc. A fost distrus un sit de importanță la nivelul Uniunii Europene din cauza exploatării lemnului.

Întrebați cum a fost posibil acest lucru, angajații Romsilva au precizat că nu e de datoria lor să știe unde sunt localizate aceste zone protejate și i-au acuzat pe angajații Parcului Național Cheile Nerei că nu și-au făcut treaba. „Noi nu știm ce trebuie protejat și ce nu. Nu e treaba noastră asta!”, au spus angajații unui Ocol Silvic de pe raza parcului. Dar, angajații parcului sunt tot angajați ai Romsilva.

Două ONG-uri de mediu, Agent Green și EuroNatur, au publicat un nou episod al campaniei “Un dezastru national / Out of control”. Peste 60% din suprafața parcului este afectată de tăieri, o adevărată crimă împotriva biodiversității.

Pădurile seculare din Parcul Național Cheile-Nerei Beușnița sunt tăiate fără milă la comanda Romsilva, Regia Națională fiind interesată numai de profitul obținut din exploatarea masei lemnoase, se arată în comunicatul celor două organizații.

Fostul director al Parcului Național Cheile-Nerei, Ștefan Dascălu, le-a spus celor de la Agent Green că a demisionat în urma presiunilor venite dinspre Romsilva, care dorea cât mai multe avize pentru exploatare în interiorul parcului.

Același Ștefan Dascălu, care este acum victima Romsilva, povestea cum organiza chermezurile Romsilva, cum lăsa câte un braconier să-și descarce arma în vietăți, cum se distra adulmecând slăbiciunile miniștrilor care se îmbătau la cabana Direcției Silvice din parc.

În 2008, Jurnalul National publica un articol legat de dezastrul ecologic din Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița:

Nici o pădure nu mai e virgină. La sfârșit de săptămână, petrecerile se încing aici mai abitir ca la o nuntă. Grătare, muzica, lăutari, beții. Azi, beiul locului e un mare «general» care face militărie cu subordonații săi, șefii de parc și ocol silvic. Pentru ei, timpul s-a oprit ierarhic și slugarnic pe vremea vizitelor comuniste.

„La sediul Direcței Silvice, Ion Tabugan a avut o iesire, arunâcand cu telefonul după noi. Și-a revenit în câteva minute, motivând că în domeniul silvic, în ograda dumnealui, dacă nu face militarie e degeaba. Directorul Parcului Național, fost șef de ocol silvic, ne-a preluat la ordine. După cum ne-a povestit, la ziua șefilor de ocoale silvice, organizată de Tabugan, au pornit de altfel la o vânătoare pe cinste. La astfel de chiolhanuri e de-a dreptul fascinant să vezi un ministru dormind pe masă, să-i adulmeci slăbiciunile. Pe aici cine nu face legea lui Tabugan e liber să plece. I se desface contractul de muncă. În Parc am simțit umbra comunismului prezent ierarhic. Ce-a fost cândva pădure virgină și-a pierdut de mult inocența”, scriau ziariștii de la Jurnalul Național.

Au trecut zece ani de când Jurnalul Național a publicat articolul „Ochiul Beiului contemporan”. Nimic nu s-a schimbat. Dar, de internet nu poți scăpa. Iată articolul publicat atunci:

CHEILE NEREI • Petreceri de pomină în parcul naţional
În Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşnita nici o pădure nu mai e virgină. La sfîrşit de săptămînă, petrecerile se încing aici mai abitir ca la o nuntă. Grătare, muzică, lăutari, beţii. Azi, beiul locului e un mare “general” care face militărie cu subordonaţii săi, şefii de parc şi ocol silvic. Pentru ei, timpul s-a oprit ierarhic şi slugarnic pe vremea vizitelor comuniste.

Muzica e la mare căutare în parcul Nerei şi nici un turist nu reduce volumul cînd trece vreun ranger sau chiar directorul parcului în persoană ca să-i avertizeze. Din contră, după ce aceştia şi-au încheiat iniţiativa de faţadă, turiştii revoltaţi îi comentează pe la spate. La gura focului se spovedesc. “Păi, ştiţi ce fac ei acolo, la cabană? Cîte maşini din Bucureşti vin sus, la petreceri?! Femei, distracţie, am auzit noi multe…”.

CRIZĂ DE RINICHI. Am fost cazaţi chiar la acea cabană celebră, mai exact la cantonul Direcţiei Silvice Reşita, printr-o eroare care necesita, în viziunea directorului Ion Tabugan, să-i fie cumpărată tăcerea. Mai concret, la sediul Direcţiei Silvice, Ion Tabugan a avut o ieşire, din cauza “rinichilor”, motivează el, aruncînd cu telefonul după noi. Şi-a revenit în cîteva minute, apărînd zîmbitor, cu strategia în buzunar, la discuţiile cu presa, motivînd că în domeniul silvic, în ograda dumnealui, dacă nu face militărie e degeaba. Zice că şi-a făcut cătănia la vînătorii de munte.

HEIRUP! Faţă în faţă cu pericolul, în nici cinci minute a strîns o armată de oameni avizaţi, de la directorul Parcului Cheile Nerei pînă la adjunctul şefului de ocol Sasca Montană şi alţi cîţiva angajaţi pentru a ne escorta în pădure, la cabană, o realizare importantă a domniei sale. Misiunea celor nevoiţi de împrejurări să-şi strice sfîrşitul de săptămînă cu noi a fost, în mod direct, de a scrie de bine despre realizările lui Tabugan. Altminteri, prins în remuşcări, directorul a stat mereu pe telefoane, întrebînd în permanenţă dacă oaspeţii s-au înmuiat în ce-l priveşte.

BRACONAJ. Ştefan Dascălu, directorul Parcului naţional Cheile Nerei-Beuşnita, fost şef de ocol silvic, proaspăt ales în funcţie, ne-a preluat la ordine din Oraviţa. După cum ne-a povestit, este a doua oară anul acesta cînd îşi vizitează domeniul de activitate. Ultima razie se pare că a fost la ziua şefilor de ocoale silvice, organizată de Ion Tabugan la canton, cînd au pornit de altfel la o vînătoare pe cinste. Ştefan Dascălu recunoaşte la un pahar de vorbă că din poziţia în care se află ar fi şi culmea ca să-i interzică directorului să vîneze mistreţi. Braconajul în ograda directorului e atent monitorizat în ce-i priveşte pe turişti. De ochii noştri mai cu seamă, Dascălu i-a antrenat pe rangeri să-i ochească pe cei care pescuiesc ilegal păstrăvi, în ideea că “şi aşa avem puţini, nouă ce ne mai rămîne!”.
De altminteri, prezentîndu-ne, ca-n excursie, frumuseţile parcului, băieţii au strîns gunoaiele, i-au atenţionat pe turiştii veniţi la grătare cu cortul să reducă decibelii. Pontos, Dascălu o duce bine. Turiştii dorm la “clorofila”, cabana fiind doar pentru stuff şi circuitul său închis.

90 DE HĂLCI. Cabana Direcţiei Silvice e frumos amplasată în creierii pădurii, legată de păstrăvăria Bei. Pădurarul şi soţia sînt cei care păzesc şi păstrează curăţenia camerelor, a sălii de biliard şi ping-pong. De altminteri, pentru ei, vizitele pe nepusă masă nu sînt ceva ieşit din comun. S-au obişnuit să focărească grătare cu vînat şi păstrăvi. Un angajat îşi aminteşte că cea mai mare delegaţie trimisă aici de domnul director l-a costat cinci ore de stat deasupra jarului. A făcut grătare pentru 90 de persoane. Altminteri, înaintea noastră, pe aici a trecut, chiar cu o seară în urmă, un grup de petrecăreţi ai parcului.

GENERALUL. Ştefan Dascălu îşi aminteşte cu nostalgie de ultima petrecere în cinstea şefilor de ocoale. “S-a lăsat cu dedicaţii, că aşa ne place nouă, şi fiecare încearcă să scoată bani din buzunar, cît mai mulţi”, ca să-i ureze lui Tabugan cîte o melodie tradiţională despre iubire, omul pădurii şi alte chestiuni de viaţă. Mare amator de muzicanţi, Tabugan se pare că-şi îmbunează inima cu dedicaţii şi femei. De altfel, mai toţi ne povestesc cu spaimă, prin colţul gurii, cît de iubăreţ e şeful lor. Mai în glumă, mai în serios, Ştefan Dascălu ne sugerează să scriem un text senzaţional, pentru că “am fost primiţi în casa domnului director mai ceva ca un preşedinte sau ministru”, mai precis e un efect al faptului că ne-am pus pe “excitat directori”. Şi oricum, Tabugan are relaţii mari, zice el, e prieten foarte bun cu “generalul”, adică directorul Romsilva.

LEGEA PĂDURII. Cea mai mare pasiune a lui Dascălu, cînd vine la astfel de chiolhanuri, unde Tabugan aranjează vînători, petreceri, cîntări, e să-şi vadă invitaţii, persoane publice, cum se adună de sub masă de beţi. Zice că e de-a dreptul fascinant să vezi un ministru dormind pe masă, să-i adulmeci slăbiciunile în felul ăsta. Pădurarii rîd cu frică, de teama unei reduceri drastice de salariu sau chiar a concedierii. Privirile angajaţilor trec de la crispare la clipe de răbufnire controlată. Pe aici, cine nu face legea lui Tabugan e liber să plece. Rapid i se desface contractul de muncă.

PE CLISURĂ. Angajaţii spun că, totuşi, directorul nu a mai dat de mult pe la ei, că şi-ar fi stabilit cartierul general la Băile Herculane, acolo unde deţine o altă căsuţă de protocol, croită cu stil şi clasă, demnă de un stăpîn al pădurilor cu cea mai mare acoperire dintr-un judeţ. Altminteri, la insistenţele acestuia, am fost invitaţi să-i vedem o altă “realizare”, de pe Clisura Dunării. O casă cu ponton, frumos răsărită în timpul şefiei sale.

În Parcul Cheile Nerei am simţit umbra comunismului prezent ierarhic, spaima celor mici, obrazul de toval al celor puşi în permanenţă pe hrăpăreală. Nu e turist care să nu cunoască festinurile de la canton. Petrecerile bahice cu lăutari au împînzit zona, astfel că nici un ranger nu mai are autoritate în faţa turistului, care la rîndu-i îşi face de cap în pădure. Ce-a fost cîndva pădure virgină şi-a pierdut de mult inocenţa.

  •  

ADRIAN MOGOȘ

Adrian Mogoș este jurnalist freelancer, membru al Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație www.crji.org și al International Consortium of Investigative Journalism www.icij.org. În cadrul ICIJ a făcut parte din echipa de jurnaliști a proiectului Offshore Leaks. A fost timp de opt ani șeful Departamentului Investigații al cotidianului Jurnalul Național. A primit bursele Balkan Fellowship for Journalistic Excellence și Milena Jesenská - Institute for Human Sciences din Viena. Pentru activitatea jurnalistică a fost premiat cu: CEI-SEEMO Award, Kurt Schork Award și mențiune specială Global Shining Light Award. Una dintre investigațiile pe care le-a coordonat a fost inclusă în UNESCO Global Casebook for Investigative Journalism, iar o alta a primit din partea juriului European Press Prize apreciere specială.