În capitala Azerbaidjanului, Baku, se desfășoară conferința ONU privind schimbările climatice. Peste 200 de diplomați, șefi de stat și miniștri se află la masa negocierilor. Probabil ar fi nevoie de un an întreg pentru a ajunge la un acord de principiu. De aceea, negocierile se desfășoară pe blocuri. Nu este un lucru neobișnuit ca o țară să facă parte din mai multe blocuri. România va face parte din blocul UE.
Experții consideră că, pentru a asigura un rezultat al Conferinței ONU privind schimbările climatice de la Baku (COP29) care să ducă la progrese semnificative în ceea ce privește atenuarea, adaptarea, finanțarea, precum și pierderile și daunele, UE trebuie să își consolideze diplomația în domeniul climei și să conducă prin puterea exemplului.
În perioada 11‑22 noiembrie, părțile la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) se vor reuni în cadrul COP29. Printre acestea se numără UE și toate statele membre ale acesteia. Blocul comunitar va fi reprezentat de președintele Consiliului European, Charles Michel, de comisarul european pentru Politici climatice, Wopke Hoekstra, și de președinția ungară a Consiliului. Delegația UE va fi condusă de Comisia Europeană și de președinția maghiară.
În afară de alegerea lui Trump ca preşedinte al celei mai mari economii a lumii, discuţiile de la Baku se luptă pentru atenţie cu preocupările economice şi războaiele din Ucraina şi Gaza. Acest lucru complică ambiţia summitului de a rezolva punctul prioritar de pe agendă: un acord pentru o finanţare anuală de până la 1.000 de miliarde de dolari în domeniul climei pentru ţările în curs de dezvoltare, care să înlocuiască ţinta de 100 de miliarde de dolari.
COP29 a trecut direct, încă din prima zi, la obiectivul principal: găsirea unui nou acord care să prevadă câte sute sau chiar mii de miliarde de dolari vor trece, anual, de la țările bogate la cele sărace, în încercarea de a limita efectele nedorite ale schimbărilor climatice. Banii trebuie să ajute țările în curs de dezvoltare să își schimbe sistemele energetice de la combustibilii fosili care încălzesc planeta la energie curată, să compenseze dezastrele climatice declanșate în principal de poluarea cu carbon din țările bogate și să se adapteze la viitoarele fenomene meteorologice extreme.
Aceşti bani, în marea lor majoritate împrumuturi, fac posibilă construirea de centrale solare, îmbunătăţirea irigaţiilor, construirea de diguri contra inundațiilor sau acordarea de ajutoare fermierilor pentru a face faţă secetei.
Ce măsuri ia Comisia Europeană pentru a se asigura că COP29 se încheie cu progrese semnificative referitoare la stabilirea noului obiectiv colectiv cuantificat privind finanțarea acțiunilor climatice? Îmbunătățirea rezilienței și a adaptării, inclusiv realizarea de progrese în legătură cu obiectivul global privind adaptarea și elaborarea de planuri naționale de adaptare până la sfârșitul anului 2025; creșterea nivelului colectiv de ambiție pentru contribuțiile stabilite la nivel național, în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris și cu rezultatul primei evaluării la nivel global; stabilirea de norme solide pentru mecanismele de cooperare în temeiul articolului 6 din Acordul de la Paris.
Umbra lui Trump la COP29, Conferința ONU de la Baku privind schimbările climatice
În timpul negocierilor, un stat se poate poziționa și în alt grup de negociere, în funcție de interesele pe care le reprezintă. Din 1990 încoace, unele state au schimbat blocurile de negociere de mai multe ori, ceea ce a creat multă confuzie. Un acord poate fi parafat cu acordul tuturor blocurilor participante la negocieri.
Grupul Umbrela. Este grupul puternic al țărilor dezvoltate, din care ies în evidență unii dintre marii poluatori SUA, Australia și Canada. Grupul susține că responsabilitatea pentru emisiile de carbon trebuie să se împartă în mod egal, se opune Protocolului de la Kyoto care separă țările dezvoltate de cele în dezvoltare și propune ca responsabilitatea pentru reducerea emisiilor să se facă pe baza indiciilor actuali și nu pe baza celor istorici.
Uniunea Europeană. Statele membre UE, inclusiv România, participă la negocieri ca un grup unitar. Raportul privind emisiile de carbon depus la UNFCCC nu se face individual de fiecare țară, ci de UE ca un grup. Astfel UE este al treilea cel mai mare poluator după China și SUA. Prin angajamentul de a deveni neutră climatic până în 2050, UE setează cele mai importante ambiții la nivel global în ceea ce privește combaterea schimbărilor climatice. Angajamentul UE de a sprijini financiar țările în dezvoltare s-a poticnit din cauza lipsei de transparență și a includerii ajutorului umanitar ca finanțare climatica.
Grupul BASIC a fost creat ca o reacție a presiunii puse asupra economiilor Braziliei, Africii de Sud, Indiei și Chinei de a-și controla emisiile de carbon. Africa de Sud a declarat 2050 ca an net-zero, în care va produce mai puține gaze cu efect de seră decât cele pe care le captează din atmosferă. China și-a stabilit un obiectiv similar pentru 2060, la fel și Brazilia dar cu condiția ca demersul să fie finanțat din banii țărilor industrializate.
Presiunea este acum pe India, care foarte probabil nu va anunța un astfel de obiectiv, ci se va rezuma la obiectivul de a genera 450 GW de energie din surse regenerabile până în 2030. Grupul BASIC este cel mai vocal când vine vorba de a solicita țărilor bogate, responsabile pentru peste 80% dintre gazele cu efect de seră de la începutul epocii industriale, să fie primele care își asumă responsabilitatea pentru reducerea emisiilor. India cere echitate și invocă faptul că raportul emisii pe cap de locuitor este mai mic decât în alte țări.
Grupul LMDC include grupul țărilor în curs de dezvoltare care gândesc la fel. Este un grup de peste 20 de țări responsabil de multe blocaje la masa negocierilor. Singurul lor principiu este că niciodată nu poate fi folosit semnul egal între țările dezvoltate și cele în dezvoltare.
Ele cer țărilor dezvoltate să își respecte promisiunile fără să aibă aceleași pretenții de la țările în dezvoltare. China, India și țări exportatoare de petrol, precum Arabia Saudită, sunt parte din acest grup. Grupul LMDC a atras atenția de mai multe ori că solicitările pentru realizarea obiectivelor net zero până în 2050 vor spori abisul dintre țările dezvoltate și cele în dezvoltare.
În urmă cu trei ani miniștrii din Bolivia, China, Cuba, Ecuador, India, Iran, Pakistan, Arabia Saudită, Qatar, Venezuela și Vietnam au oferit o declarație comună că noul obiectiv ignoră Acordul Climatic de la Paris, este o inechitate și un pas împotriva justiției climatice.
Grupurile AOSIS și SIDS. Alianța statelor insulare mici (AOSIS) și statele insulare mici în dezvoltare (SIDS) adoptă întotdeauna poziții comune și sunt o nucă tare la masa negocierilor climatice. Motivul este unul foarte simplu: existența lor ca stat este periclitată de încălzirea globală și de schimbările climatice. Cele două grupuri s-au aliat cu UE pentru a forța acțiuni mai ambițioase de a reduce emisiile în toate țările. Astfel, cele două grupuri sunt în opoziție cu statele din grupul BASIC.
Grupul LDC este compus din cele 48 de state definite de ONU ca țările cel mai puțin dezvoltate. Președinția grupului este deținută de Bhutan. Grupul este foarte vocal când vine vorba de cerut compensații de la țările dezvoltate pentru combaterea impactului fenomenelor climatice.
Grupul de Dialog Cartagena conține mai multe țări din grupul Umbrelă, LDC și SIDS. Rolul ei este de a nuanța poziția UE. Se ferește în mod evident de subiecte delicate precum finanțarea climatică și angajamentele de reducere a emisiilor. În ultimii ani a cerut ca economiile emergente să își asume un rol mai important în reducerea emisiilor.
Grupul de Integritate a Mediului are ca portavoce Elveția și include Mexic, Liechtenstein, Monaco, Georgia și Coreea de Sud. Are poziții similare cu grupul Umbrelă, însă este mai vocală când solicită ca reducerea emisiilor din țările în dezvoltare să fie verificate de auditori internaționali.
Grupul G-77 este unul dintre cele mai mari blocuri de negociere. Este compus din țările în dezvoltare. Inițial erau 77, însă numărul lor a crescut între timp. În grup se află foarte multe țări cu interese diferite, de multe ori chiar opuse. Singurul lucru care leagă aceste țări este nevoia ca statele bogate să asigure finanțarea climatică.
Grupul African. Situat în interiorul G77, cel mai mare bloc este cel al țărilor în dezvoltare din Africa, este cel mai vocal grup când vine vorba de a cere imperativ finanțare de la țările bogate pentru combaterea schimbărilor climatice.
Grupul ALBA. Este principala opoziție a grupului Umbrelă. Este cel mai vocal în a cere ca țările dezvoltate să fie responsabile de reducerea emisiilor, în timp ce țările în curs de dezvoltare să fie scutite de orice responsabilitate. Este compus din nouă state, cele mai vocale fiind Venezuela, Bolivia, Cuba și Ecuador.
Grupul statelor arabe. Este grup format din 22 de state arabe, cele mai vocale fiind cele care exportă petrol. Observatorii susțin că acesta este principalul grup care blochează progresul în combaterea schimbărilor climatice. Totuși, există și semnale optimiste. Având în vedere că Dubaiul marșează puternic spre energie regenerabilă, este posibil ca poziția grupului să fie tot mai slăbită.
Aliați pentru transformarea climatică până în 2025 (ACT2025) este cel mai nou grup constituit și este format din Bangladesh, Filipine, Nigeria, Kenya, Columbia și mai multe state din Caraibe și Pacific. Sunt uniți în ideea că economiile emergente trebuie să își asume o cotă parte mai mare în reducerea emisiilor.
Pe de altă parte, Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (UNHCR) a avertizat asupra creşterii numărului de refugiaţi din regiunile afectate de schimbările climatice.
Agenţia ONU a avertizat marţi asupra creşterii numărului de refugiaţi din regiunile care sunt afectate în mod special de schimbările climatice, dacă nu se fac investiţii pentru protejarea mediului. Raportul UNHCR a fost prezentat la Baku.
„Pe măsură ce şocurile climatice lovesc mai tare, mai des şi în mai multe locuri, persoanele strămutate sunt din ce în ce mai forţate să se mute din nou şi din nou în căutarea unui spaţiu sigur şi locuibil”, a declarat Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiaţi, Filippo Grandi.
UNHCR a transmis că oamenii fug din multe regiuni din cauza violenţei şi a conflictelor, dar acest lucru este alimentat şi de lupta pentru resurse care se diminuează din cauza schimbărilor climatice. Sursele de apă potabilă se epuizează, pământul devine sterp, nivelul mării creşte, iar oamenii trebuie să-şi caute mijloacele de trai în altă parte, atrage atenţia UNHCR.
Majoritatea refugiaţilor fug în ţările vecine, care sunt la rândul lor grav afectate de schimbările climatice. Conform UNHCR, 75% dintre cele 123 de milioane de persoane care şi-au părăsit casele până la sfârşitul anului trecut şi locuiau în altă parte se aflau în ţări în care riscul de dezastre legate de schimbările climatice era deosebit de mare.
În ultimul deceniu, aproximativ 220 de milioane de oameni au fost nevoiţi să-şi părăsească satele şi oraşele cel puţin temporar din cauza dezastrelor meteorologice legate de schimbările climatice.