Considerate multă vreme surse curate de energie, una dintre bijuteriile Pachetului pentru Climă și Energie a Uniunii Europene, microhidrocentralele (MHC) sunt în prezent o pacoste pentru autoritățile de la Bruxelles care nu au prevăzut distrugerea ireversibilă a naturii pe care chiar blocul comunitar se luptă din răsputeri să o protejeze.
Au fost promovate ca o alternativă la combustibili fosili și au apărut ca ciupercile după ploaie. Din nefericire, au fost construite în arii protejate de interes național sau comunitar.
Comisia Europeană încearcă în prezent să îndrepte răul făcut prin directive pe care statele membre le ocolesc prin tot felul de metode. Legislația nu pare a fi un baraj pentru investitorii ce privesc vietățile naturii, multe protejate la nivel european, ca niște simple numere într-un catastif.
În 2008, Parlamentul de la București a aprobat o lege în urma căreia construcția MHC-urilor a explodat în perioada 2010-2016. Investitorii erau atrași cu reduceri sau scutiri de taxe, împrumuturi facile și suport pentru dezvoltarea infrastructurii rutiere.
În plus, făceau bani frumoși din certificatele verzi. Certificatul verde atestă producerea din surse regenerabile a unei cantităţi de un MWh și se vinde pe o piață similară celei bursiere unde prețul oscilează între 20 și 50 de euro, dar se și regăsește în facturile de energie electrică tot mai mari ale populației.
„Există o mare confuzie. Regenerabil nu este sinonim cu verde. Poate să fie energie regenerabilă, dar să distrugă mediul. Ireversibil”, spune biologul Călin Dejeu, membru în Comisia mondială pentru Arii Protejate a Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii (IUCN), o organizație cu peste 1.000 de membri din circa 160 de țări.
În pofida numeroaselor avertizări, inclusiv din partea CE, România continuă să-și umilească natura. Într-o țară în care tot mai multe râuri seacă, autoritățile consideră hidroenergia ca fiind coloana vertebrală a sistemului energetic național, dar continuă să se bazeze pe gaz natural în proporție de 35%, potrivit datelor Eurostat din 2023.
În iunie 2025, comisarul european pentru Mediu, Jessika Roswall, a declarat la București că Europa este sub presiune din cauza apei, iar analiza riscurilor climatice în România a arătat că nouă din zece râuri ar urma să-și reducă debitul. Acest fapt a fost confirmat și de alți doi demnitari: ministrul român al Mediului, Diana Buzoianu, și omologul ei german Carsten Schneider, venit și el în vizită în România.
Conform Strategiei energetice, hidroenergia este coloana vertebrală a sistemului, o strategie care nu ține cont de realitățile hidrografice: plouă tot mai puțin și tot mai multe râuri seacă.
„Betonăm râurile în condițiile în care Comisia Europeană a dat o nouă directivă [Nature Restoration – Restaurarea Naturii] cu obligații clare de restaurarea a habitatelor distruse. Ministerul Mediului și Energiei încearcă să facă tot felul de artificii pentru a nu fi considerați antieuropeni. Capetele seci de la guvernare merg înainte să betoneze tot ce se poate în țara asta”, atrage atenția Gabriel Păun de la Agent Green.
„Conform directivei de restaurare a naturii, aceste proiecte ilegale ar trebui să fie primele desființate”, ne-a explicat Mihai Goțiu, jurnalist specializat pe mediu, activist și fost senator în Parlamentul de la București. „Evident, interesele sunt mari, am simțit și pe propria piele. M-am trezit cu procese de tip SLAPP și acuzații de grup infracțional organizat pentru că mai mulți jurnaliști și activiști am scris despre un proiect. Pentru anchetatori, asta înseamnă criminalitate organizată”, a continuat Goțiu.
„Politicienii văd numai bani, creștere economică, dar ar trebui să conteze creșterea calității vieții oamenilor și asta depinde de cadrul natural în care trăiesc. Cum poți să spui că distrugerea naturii este verde?”, se întreabă retoric biologul Călin Dejeu.
România a încălcat în mod sistematic directivele europene, fapt demonstrat de numeroasele acțiuni întreprinse de UE împotriva sa. Plăcerea Bucureștiului de a ironiza și a lua peste picior Bruxelles-ul se reflectă în prefăcuta luare de măsuri în mod constant. Citiți articolele AICI