Procesul dintre publicația The New York Times și Comisia Europeană privind mesajele de tip text dintre președinta Ursula von der Leyen și CEO-ul Pfizer, Albert Bourla, a intrat în faza audierilor pe 15 noiembrie la Luxemburg.
Pfizergate este proces important care ar putea stabili un nou standard pentru accesul public la documentele UE. Cazul a fost inițiat de Matina Stevis-Gridneff, fostă șefă a biroului The New York Times din Bruxelles, și pune accent pe problemele de transparență legate de achiziția de vaccinuri în timpul pandemiei de COVID-19.
Obiectul central este eșecul Comisiei de a dezvălui mesajele text schimbate între președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și CEO-ul Pfizer, Albert Bourla, potrivit Euronews. În aprilie 2021, The New York Times a scris despre existența acestor mesaje referitoare la contractele pentru vaccinuri, descoperite în timpul unor interviuri cu Bourla. Cu toate acestea, ziarul a întâmpinat obstacole în obținerea accesului la ele.
BioNTech se confruntă în Germania cu primul proces pentru efecte secundare ale vaccinului împotriva Covid-19
Comisia Europeană a susținut că nu poate furniza mesajele. După mai multe încercări nereușite, The New York Times a dus cazul la Curtea Europeană de Justiție (CEJ) în ianuarie 2023. Deși cazul a pornit de la achiziția de vaccinuri în pandemie, întrebarea esențială se referă la transparență.
The New York Times susține că, în conformitate cu Regulamentul UE din 2001 privind accesul public la documente, mesajele text se califică drept „documente” și ar trebui să fie păstrate și puse la dispoziție la cerere.
Conform regulamentului, un document este definit ca fiind „orice conținut, indiferent de suportul acestuia (scris pe hârtie, stocat în format electronic sau sub formă de înregistrare sonoră, vizuală sau audiovizuală), referitor la o chestiune legată de politicile, activitățile și deciziile din sfera de responsabilitate a instituției.”
Organizația media argumentează că executivul european nu a documentat și înregistrat corespunzător mesajele text. Pe de altă parte, avocații Comisiei susțin că mesajele text, prin natura lor, sunt temporare și nu îndeplinesc criteriile pentru a fi incluse în sistemul oficial de gestionare a documentelor al instituției. De asemenea, Comisia afirmă că astfel de mesaje ar fi fost înregistrate doar dacă ar fi conținut informații substanțiale care necesitau acțiuni sau urmărire ulterioară.
Declarațiile lui Albert Bourla din interviu sugerează că mesajele au fost limitate la conversații private între el și von der Leyen. Comisia susține că mesajele nu au fost arhivate, deoarece nu au îndeplinit criteriile pentru documentare oficială și a refuzat să comenteze cazul.
Acest caz ar putea stabili un precedent important pentru accesul public la documentele instituțiilor UE și pentru definirea clară a statutului mesajelor text în contextul transparenței și responsabilității publice.