Oficiul de Luptă Antifraudă al UE (OLAF) a respins acuzațiile potrivit cărora un fost lobbist Huawei a mituit membri ai Parlamentului European. Această decizie a ridicat multe semne de întrebare, conform portalului de jurnalism independent Follow the Money (FTM).
Anchetatorii OLAF au raportat că au făcut mai multe căutări pe internet și au concluzionat că „acuzațiile de corupție par nefondate”, se arată într-un document din 2023 obținut recent de FTM. „Verificările efectuate în diverse surse media, pe site-ul Parlamentului European, pe paginile eurodeputaților vizați etc. nu au permis identificarea unor elemente care să indice nereguli. Pe baza informațiilor disponibile și a verificărilor efectuate, nu există suspiciuni suficiente privind încălcarea obligațiilor și comportament penal din partea eurodeputaților vizați.”
Decizia OLAF din martie 2023 a rezistat doar doi ani. Anul acesta, tot în martie, poliția belgiană a percheziționat birourile Huawei din Bruxelles și a reținut mai multe persoane în legătură cu ancheta de corupție. Patru eurodeputați: Salvatore de Meo și Fulvio Martusciello (Italia, PPE), Daniel Attard (Malta, S&D) și Nikola Minchev (Bulgaria, Renew Europe) sunt acuzați că au acceptat cadouri luxoase și bani de la un lobbyist în schimbul unor favoruri politice. Principalul suspect, Valerio Ottati, ar fi recunoscut faptele.
Imediat după percheziții, a ieșit la iveală sesizarea trimisă la OLAF de către fostul director al Transparency International EU, Michiel van Hulten. Directorul OLAF, Ville Itälä, care a părăsit funcția în această vară, și-a apărat decizia și a declarat pentru Politico că „avea nevoie de ceva mai concret pentru a acționa”.
Dezvăluirile privind decizia OLAF de a nu acționa în urma sesizării legate de Huawei ar putea amplifica îngrijorările cu privire la eficiența organismului anticorupție al UE. Șefa Parchetului European, Laura Kövesi, a criticat public OLAF pentru că ar fi subestimat grav amploarea fraudei care implică bani europeni.
„Unchiul Sam” nu va mai șopti nimic Bucureștiului din cauza chinezilor de la Huawei
În lupta sa împotriva fraudei și corupției, Parchetul European (EPPO) s-a confruntat cu instituțiile UE și figuri politice influente. O investigație a FTM a arătat că mai multe organisme europene, inclusiv OLAF, au ignorat obligația legală de a raporta imediat către EPPO suspiciunile de conduită penală a funcționarilor și au îngropat cazurile în urma unor negocieri în spatele ușilor închise.
Mandatul lui Kövesi se încheie anul viitor, iar unii oficiali europeni se tem că succesorul ar putea fi numit politic pentru a nu deranja cu anchete de corupție Bruxelles-ul. În ciuda rezultatelor EPPO în protejarea bugetului UE, Comisia Europeană a blocat în mod repetat încercările de a obține finanțare suplimentară pentru instituție. Mai mulți insideri europeni care au vorbit cu FTM cred că acest lucru are legătură cu refuzul EPPO de a se supune liniei oficiale.
La sfârșitul anului 2024, EPPO avea 2.666 de anchete active pentru un prejudiciu estimat la 24,8 miliarde de euro din care 16,4 miliarde de euro erau alocate regiunilor mai sărace din sudul și estul Europei.
Anchetele EPPO s-au concentrat și asupra cercului interior de la Bruxelles, vizând de la membri de rang înalt ai Parlamentului European (eurodeputați) până la foști șefi ai instituțiilor UE: finanțarea campaniei germanului Manfred Weber; foștii președinți ai Curții Europene de Conturi (ECA) și Băncii Europene de Investiții (BEI), precum și fostul comisar european pentru Transporturi, printre alții.
O altă investigație vizează achiziția de vaccinuri anti-COVID-19 de către Comisie în 2021. Ancheta este considerată una crucială pentru că include și controversatul acord de miliarde de euro al Ursulei von der Leyen cu CEO-ul Pfizer. Nici una dintre aceste persoane nu a fost pusă sub acuzare până în prezent.
Odată ce EPPO a devenit operațional, rețele puternice din cadrul Comisiei Europene au încercat să exercite influență asupra lui Kövesi. Până la înființarea Parchetului European, Comisia a condus lupta antifraudă prin OLAF. Ascensiunea EPPO a însemnat că OLAF, care putea doar să emită recomandări către procurori, pierdea controlul.
Tensiunile au atins apogeul la o întâlnire din sediul Comisiei din Bruxelles, în mai 2023. Kövesi a fost primită de mai mulți grei ai Comisiei, printre care comisarul pentru Buget Johannes Hahn, comisarul pentru Justiție Didier Reynders și directorul general al OLAF, Ville Itälä. Aceștia erau nemulțumiți de strategia ei de comunicare în jurul primului raport anual complet al EPPO, potrivit FTM.
În timpul întâlnirii, Hahn a îndemnat-o pe Kövesi să nu mai comunice statistici privind fraudele investigate de EPPO din cauza efectului negativ ce-l putea avea în alegerile europene din 2024 pentru că lăsa impresia existenței corupției la Bruxelles.
Kövesi a respins ideea și la scurt timp EPPO a început să aibă dificultăți serioase și regulate în negocierile bugetare.„Ori de câte ori putea, Hahn îi băga bețe în roate [EPPO]. Se baza mereu pe presupunerea că ea [Kövesi] nu va face scandal”, a declarat o sursă pentru FTM.
Dar acea presupunere s-a dovedit greșită. La scurt timp după întâlnire, Kövesi i-a spus unui comisar european că, dacă se mai făceau încercări de a interfera cu activitatea ei, va face public acest lucru. După ce șeful OLAF a criticat EPPO în Parlamentul European, în octombrie 2023, Kövesi a publicat o scrisoare prin care îi transmitea Comisiei că executivul a subestimat grav amploarea fraudei care implică fonduri europene.
Când Comisia a propus, în februarie 2024, retragerea sprijinului IT pentru EPPO fără a oferi fonduri suplimentare care să compenseze, Kövesi a amenințat cu un proces și a făcut public avertismentul său, potrivit căruia o asemenea măsură ar „periclita serios” capacitatea biroului de a-și face treaba.
„Comisia Europeană a vrut să dețină controlul asupra EPPO încă de la început. Au încercat să facă asta prin buget și prin alocările de personal, dar Kövesi nu a cedat”, a declarat Ingeborg Grässle, fost eurodeputat german care a condus comisia de control bugetar a Parlamentului European.
„Am instalat-o [pe Kövesi] la conducerea unui organism complet independent. I-am respectat poziția și nu am încercat niciodată să-i influențez activitatea sau să o sancționez”, a declarat pentru FTM fosta vicepreședintă a Comisiei, Vera Jourová. Ea a recunoscut că Kövesi a creat bătăi de cap Comisiei prin faptul că a expus problemele bugetare fără niciun avertisment. „Stilul ei a fost dur, inclusiv față de Comisia Europeană, dar noi ne doream o personalitate puternică”, a adăugat Jourová.
Pe măsură ce EPPO a deschis din ce în ce mai multe anchete de corupție care vizau oficiali ai UE, Kövesi a descoperit că se dezvoltase o practică îngrijorătoare. Înainte ca anchetele să fie transmise procurorilor, instituțiile europene aveau contacte informale și chiar negociau cu suspecții, permițându-le în unele cazuri să evite un proces penal de amploare.
De exemplu, eurodeputații care au folosit abuziv alocațiile primite pentru a-și plăti asistenții au primit șansa, din partea Parlamentului European, de a evita urmărirea penală dacă returnau banii, a dezvăluit FTM în 2023. Un lucru similar s-a întâmplat atunci când EPPO a investigat în 2022 o posibilă fraudă privind domiciliul lui Klaus-Heiner Lehne, membrul german și fost președinte al Curții Europene de Conturi (ECA).
În 2023, EPPO a cerut ECA să ridice imunitatea unor membri ai personalului, inclusiv a lui Lehne, dar auditorii au refuzat și a urmat un blocaj. Membrul francez al ECA, François-Roger Cazala, a spus că, înainte ca instituția să decidă dacă ridică imunitatea lui Lehne, invitase EPPO la discuții informale „pentru ca toată lumea să fie un pic mai liniștită” înainte de a lua în considerare cererea.
„Oferta ECA de cooperare informală este incompatibilă cu regulile unei anchete penale. Nu este prevăzută nicio excepție de la aceste principii pentru instituțiile, organismele, oficiile și agențiile UE sau pentru personalul UE”, a declarat un purtător de cuvânt al EPPO.
La scurt timp după aceea, biroul lui Kövesi a dat în judecată ECA, acuzând-o de abuz de putere și de faptul că a împiedicat în mod repetat procurorii să facă progrese în ancheta de fraudă.
Un alt caz l-a implicat pe Henrik Hololei, fost director general al departamentului de Transporturi al Comisiei. Oficialul estonian a beneficiat de zboruri gratuite, cazare și cadouri din partea Qatarului în timp ce negocia un acord major pentru a permite companiilor aeriene qatareze acces la spațiul aerian al UE, potrivit Politico.
Ziarul francez Libérationa dezvăluit anul trecut că OLAF a decis să nu transmită cazul Hololei către EPPO, deși a constatat că acesta a transmis informații confidențiale privind poziția UE către CEO-ul Qatar Airways. A doua zi după publicarea articolului, EPPO a declarat pentru FTM că a deschis propria sa anchetă.
Un eurodeputat a spus pentru FTM că se temea că Kövesi ar putea „să-l bage pe Itälä [șeful OLAF] după gratii pentru modul în care a gestionat cazul Hololei”. „Unii din Comisie au descris bătălia bugetară a EPPO ca fiind agresivă. Aceste instituții nu uită ușor criticile publice”, a spus un diplomat european.
„Așteptați-vă ca guvernele naționale și majoritatea de dreapta din Parlamentul European să numească un cățel de companie ca succesor”, a spus recent fosta eurodeputată olandeză Sophia Helena in’t Veld.
Scandalul Huawei a reizbucnit după ce poliția belgiană a efectuat percheziții la 21 de adrese într-o anchetă de corupție în martie 2025. Huawei lupta să-și mențină accesul pe piețele europene după ce a fost exclusă din SUA din cauza temerilor că legăturile companiei cu guvernul chinez reprezintă un risc de securitate. Lobiștii Huawei au făcut amenințări voalate către parlamentarii europeni împotriva excluderii produselor companiei, conform documentelor obținute de FTM. Compania avea deja interdicții sau restricții pentru echipamentele sale 5G în 12 dintre cele 27 de state membre UE.
Nou scandal de corupție în Parlamentul European
Parchetul federal belgian a confirmat că perchezițiile de joi fac parte dintr-o investigație privind posibile fapte de corupție în Parlamentul European. Serviciul de securitate al statului a refuzat să comenteze. Ancheta privind Huawei este condusă de același serviciu de poliție care în 2022 a început să investigheze acuzații conform cărora guvernele Qatarului și Marocului ar fi mituit eurodeputați și asistenții acestora.
Statele Unite și alte guverne occidentale avertizează de mult timp că construirea rețelelor mobile viitoare cu echipamente Huawei reprezintă un risc imens pentru securitatea lor. Aceasta, deoarece, în opinia lor, echipamentele fabricate în China ar putea crea vulnerabilități ce ar permite guvernului chinez să spioneze europenii. Huawei a negat în mod repetat acuzațiile de spionaj și interferență din partea Beijingului.
Amenințarea de a pierde accesul pe piața europeană a determinat gigantul tehnologic să-și intensifice campania de lobby la Bruxelles în ultimii ani. Ancheta FTM, Le Soir, Knack și Reporters United din Grecia a dezvăluit cum lobiștii Huawei și-au folosit conexiunile politice.
În februarie 2019, compania avea o cotă de piață în Europa de aproape 20%. Câteva luni mai târziu, guvernul SUA a inclus Huawei pe lista neagră comercială. Ca urmare, Google a restricționat accesul companiei chineze la funcții-cheie ale sistemului său de operare Android, ceea ce a reprezentat o lovitură severă pentru companie. De atunci, noile dispozitive Huawei au fost livrate fără sistemul de operare Android de la Google și fără magazinul său de aplicații, ceea ce înseamnă că le lipsesc aplicații populare precum Gmail, Google Maps și YouTube.
Vânzările de telefoane Huawei au scăzut drastic, cota sa de piață pentru mobile în Europa a ajuns la doar 5% în câțiva ani. Compania s-a concentrat pe singura sa afacere majoră rămasă: vânzarea de echipamente telecom operatorilor de rețea din Europa. Dar și aici s-a lovit de un zid după ce serviciile de informații occidentale și experții au avertizat asupra riscurilor de securitate legate de Huawei, mai ales că nu este clar cine deține compania.
Șefii companiei au declarat că firma este a angajaților. Un studiu din 2019 a arătat că fondatorul Huawei, Ren Zhengfei, deține 1% din acțiuni, restul fiind ale unui comitet sindical. Cine sunt membrii acestuia și cum au fost selectați este complet neclar. Dacă acest comitet aparține cu adevărat unui sindicat, Huawei ar putea fi considerată, de fapt, o companie de stat, susțin cercetătorii, deoarece sindicatele independente nu există în China.
Într-un alt studiu, publicat două luni mai târziu, alți cercetători au analizat 25.000 de CV-uri scurse ale angajaților Huawei și au descoperit că unii angajați lucrau simultan pentru gigantul telecom și pentru armata chineză, ații puteau fi legați de instituții chineze implicate în hacking, iar unii aveau conexiuni cu Ministerul de Securitate de Stat al Chinei. Înainte de a înființa Huawei, Ren Zhengfei a activat în armata chineză, între 1968 și 1982. Compania a negat că angajații săi lucrează pentru armata chineză și serviciile de securitate.
Pe măsură ce disputa geopolitică s-a intensificat în 2019, la fel s-au intensificat și eforturile de lobby ale Huawei. Odată cu trecerea țărilor europene la implementarea noii rețele 5G, operațiunile de lobby ale Huawei în UE au avut ca prioritate protejarea afacerii sale de rețea, o piață care se estimează că va aduce operatorilor globali venituri de 225 de miliarde de euro.
Cheltuielile anuale ale companiei pentru lobby în Europa, de la 2012 încoace, fac ca Huawei să fie considerată unul dintre cei mai mari lobiști ai industriei tech în capitala UE. Un rol important în afacerea Huaweigate l-a jucat belgiano-italianul Valerio Ottati. El s-a alăturat Huawei în iunie 2019 ca director de Afaceri Publice pentru UE, după ce a petrecut un deceniu în Parlament ca asistent pentru doi eurodeputați italieni. A lucrat mai cu Crescenzio Rivellini și Nicola Caputo, ambii membri ai grupului Parlamentului care se concentrează pe politica Europei față de China.
Ottati a jucat un rol-cheie în operațiunile de lobby ale companiei la Bruxelles și este suspectat că ar fi în centrul presupusei corupții care este în prezent investigată. În timp ce Ottati organiza evenimente, Huawei a investit masiv și în membrușip în grupuri de lobby și think tank-uri, inclusiv instituții influente precum Bruegel și Centrul pentru Studii de Politici Europene (CEPS).
În ianuarie 2020, la aproximativ nouă luni după includerea Huawei pe lista neagră comercială a SUA, UE a făcut un anunț care ar fi amenințat viitorul afacerii Huawei în infrastructura 5G. Vicepreședinta Comisiei Europene și comisarul pentru Piața Internă au declarat că statele membre au convenit să ia măsuri pentru a exclude furnizorii „cu risc ridicat” din rețelele 5G.
Mesajul a fost bine înțeles în capitalele UE: scoateți Huawei de pe rețele! Câteva luni mai târziu, în iulie 2020, Franța a luat măsuri pentru eliminarea treptată a rolului companiilor chineze în rețelele sale 5G. A urmat Suedia, unde are sediul rivalul Huawei, Ericsson, care a interzis complet Huawei și alți furnizori chinezi din extinderea rețelei sale mobile și a cerut ca echipamentele deja instalate să fie eliminate. La fel a procedat și Marea Britanie.
La Bruxelles, 41 de membri ai Parlamentului a cerut Comisiei să excludă complet Huawei și competitorul său chinez ZTE din rețelele 5G din întreaga Uniune. Cunoscută ca „scrisoarea Nokia”, documentul conținea și interzicerea oricărei finanțări UE pentru utilizarea tehnologiei furnizorilor chinezi cu risc ridicat.
Dar un grup mic s-a opus. Opt eurodeputați au redactat o scrisoare contrară, în care avertizau asupra unui „rasism tehnologic”, susținând că excluderea furnizorilor pe baza țării de proveniență este discriminatorie. Printre ei, penelistul Cristian-Silviu Bușoi care la acea vreme conducea Comisie a Parlamentului pentru Industrie, Cercetare și Energie. Acest lucru transmitea publicului că Huawei avea sprijinul unor parlamentari europeni.
În vara lui 2020, guvernul belgian a analizat posibilitatea de a interzice producătorii considerați cu risc ridicat din părțile esențiale ale rețelei 5G. La scurt timp după, operatorii mobili Orange și Proximus au decis să excludă Huawei din planurile lor de extindere a rețelei 5G. Directorii europeni ai companiei au început o campanie agresivă pe rețelele sociale prin care susțineau că excluderea furnizorilor chinezi de către Belgia s-a datorat „nepotismului” și „lipsei responsabilității”.
Această încercare de a influența discursul public în favoarea sa s-a transformat într-un eșec, mai ales după ce importante publicații mondiale au preluat ancheta Knack. Aceasta a determinat serviciile de informații belgiene să-și intensifice supravegherea asupra Huawei.
Invazia la scară largă a Ucraina de către Rusia în 2022 a făcut viața și mai dificilă pentru Huawei în Europa. Un oficial al Comisiei a spus companiei că „poziția Chinei față de războiul din Ucraina are un impact negativ asupra relațiilor generale UE-China”.
Pe măsură ce războiul continua, Comisia și-a făcut griji că statele membre ignoră preocupările sale privind 5G. Spre surprinderea tuturor, retincența de a interzice companiile chineze părea cea mai puternică în Germania, gazda sediului european al Huawei. Deutsche Telekom și Vodafone au făcut lobby intens asupra guvernului german, a spus Max Bank, cercetător la ONG-ul german LobbyControl, autorul unui studiu despre eforturile de lobby ale gigantului chinez.
Ei doreau să mențină echipamentele Huawei pe piață, de teama că ar putea pierde accesul la piața chineză. Compania chineză a beneficiat de relația apropiată a Deutsche Telekom cu guvernul german, care încă deține acțiuni în firma germană.
La Bruxelles, Huawei a încercat să profite de aceleași temeri ca și în Germania: posibila pierdere a accesului pe piața chineză pentru companiile europene. La începutul anului 2023, Politico a relatat că Serviciul de Securitate al Statului belgian (VSSE) intervieva foști lobbiști Huawei. În 2022, VSSE avertizase într-un raport de informații că China încerca să „influențeze procesele decizionale” în Belgia folosind o varietate de resurse de stat și non-statale.